Benelux

BENELUX

Benelux : Olanda (Regatul Tarilor de Jos), Belgia (Regatul Belgiei), Luxemburg.

Situarea: in Europa de Vest

Benelux este o uniune economica in Europa de Vest, compusa din trei monarhii vecine:Belgia, Nederland si Luxemburg. Numele este format din inceputul numelui fiecarei tari componente si a fost creat initial pentru Uniunea Vamilor Benelux, insa este folosit in prezent intr-un mod ceva mai generic.

Tratatul consemnand Uniunea Vamala a Beneluxului a fost semnat la Londra in 1944, de guvernele celor trei tari, aflate atunci in exil in Marea Britanie. A intrat in functiune in 1947 si si-a incetat existenta in 1960, cand a fost inlocuit de entitatea denumita Uniunea Economica a Beneluxului. A fost precedat de, inca existenta, Uniune Economica Belgia-Luxemburg, fondata in 1925

Belgia este o monarhie constitutionala din nord-vestul Europei. Se invecineaza la nord cu Olanda si cu Marea Nordului, la est, cu Germania si Luxemburg iar in sud si sudvest, cu Franta.

Belgia se intinde pe o suprafata totala de 30.528 km2, teritoriul sau fiind impartit in 10 provincii si aproape 600 de comune (districte administrative). Exista trei regiuni geografice principale: campia de coasta, platoul central si masivul Ardeni.

Belgia apare ca un mare amfiteatru cu altitudini ce scad pe directia SE-NV din Ardeni catre Marea Nordului.Se disting 2 mari regiuni cu conditii naturale diferite:Ardenii si regiunea de NV. Mai inalta, fomata din roci dure(sisturi cristaline,calcare, gresii), regiunea Ardeni(Ardennes) include masivul Ardeni propriu-zis(altitudinea maxima 694 m,Signal de Botrange), traversat de vai cu meandre adancite uneori cu 200-300 m,si platoul Condroz(altitudinea 200-300 m),fragmentat de culoarul Sambre-Meuse (altitudinea 100-150 m),vechi bazin carbonifer

Regiunea de NV,mai joasa(sub 200 m),include unitati de relief alcatuite din roci moi (argile,nisipuri); podisurile Herve,Hesbaye, Brabant de S,Hainaut,colinele din Campine si Flandra si campia maritima flamanda,prelungita pe valea fl. Escaut si presarata cu un cordon de dune in lungul tarmului Marii Nordului.

Clima Belgiei este temperata,cu nuante oceanice in zona de campie.
Clima in apropierea marii este umeda si blanda. Spre interiorul tarii, departe de influentele marine, este o mai mare oscilatie intre temperaturi.

Resursele naturale ale Belgiei sunt in cea mai mare parte minerale. Pe langa carbune (extras din abundenta) sunt exploatate si unele depozite de zinc, plumb, cupru si mangan, dar acestea nu prezinta importanta comerciala.

Belgia este tara cu cea mai mare densitate de cai ferate de pe glob. Din punct de vedere al infrastructurii aeriene in tara sunt 42 de aeroporturi si un heliport. Cel mai mare aeroport al Belgiei este Brussels National Airport.

Raurile Belgiei sunt legate intre ele printr-un important sistem de canale. Lungimea agregata a acestor canale si rauri navigabile este de 1.520 km. Din cele 9 porturi ale Belgiei, Antwerp reprezinta unul din cele mai aglomerate porturi ale lumii.

Partea a III-a , ne arata ca pe intreaga desfasurare a razboiului Crimeii navigatia pe Dunare a devenit un obiectiv major al diplomatiei europene. Se dorea introducerea unui sistem de libera navigatie pe Dunare, dar si impiedicarea Rusiei de a-si pastra dominatia asupra regimului de la gurile Dunarii. ,,Tratatul de la 30 martie 1856 prevedea infiintarea unei Comisii Europene, formata de reprezentantii ai celor sapte puteri semnatare, care sa functioneze timp de 2 ani, cu scopul de a executa lucrari de imbunatatire a gurilor Dunari, facand navigabile toate bratele, iar comisia putea percepe anumite taxe.'' Britanicii doreau sa-si asigure o buna perioada de control a intregului sector maritim al Dunari, inclusiv consolidarea institutiei internationale de la Galati si transformarea sa intr-un organism viabil, cu un rol important in progresul economic al intregului spatiu romanesc. Constantin Ardeleanu face referire la situatia navigatiei pe Dunare, singurul brat cat de cat mai navigabil fiind Sulina, aflat intr-o situatie precara, fapt reprezentat de John Stokes in august 1856. Totodata sunt prezentate si nemultumirile Rusiei si Austriei referitor la C.E.D., iar Austria dorea sa se infiinteze Comisia Riveranelor, fapt ce ar impiedica manifestarile la gurile Dunarii a statelor occidentale. In data de 29 noiembrie 1856 incep lucrarile Conferintei Comisiei Riverane a Dunarii cu scopul de a elabora un regulament de navigatie si politie fluviala pentru Dunare. ,,Actul de navigatie al Dunarii'', ce reprezenta ,,navigatia flagranta a principiilor de libere protocoale pe intreaga Dunare de catre Congresul de la Paris'', a fost semnat la 7 noiembrie 1857, an in care Hartley Ch. prezinta Comisiei Europene un raport detaliat a situatiei de la gurile Dunarii, aducand informatii bine detaliate si dand totodata un punct navigabil mai bun decat bratul Sulina, si anume bratul Sfantul Gheorghe. Dar cu toate aceste foarte multi ingineri sustineau inceperea lucrarilor de amenajare la ,,bara Sulina'', acestea coincizand cu interesele fiecarei tari pe care le reprezentau.

Intre anii 1857-1860 se vor derula o serie de evenimente ce anuntau inceperea lucrarilor de amenajare a gurilor Dunari indiferent de bratul ales (intelegerea comuna din 11 decembrie 1857-13 februarie 1858 ), precum si ingrijorarile lui Stokes, referitoare la ingreunarea lucrarilor permanente de pe bratului Sf. Gheorghe, odata cu inceperea lucrarilor pe Sulina (1858), iar Foreign Office (oficialii britanici) au trimis ordin sa nu se efectueze nici o lucrare in care s-ar consuma uriase sume de bani pe lucrari ce s-ar dovedi sortite esecului. Nu se facea altceva decat sa se agraveze situatia deja existenta la bara Sulina, lucru ce ar aduce noi obstacole navigatiei fluviale pe langa cele deja existente. Perioada dintre 1860-1862, inginerul Stokes va primi fonduri pentru a intreprinde lucrarile aflate in curs, din partea Bancii Otomane de la Galati. In aceasta perioada Sulina va atinge 17 picioare, pe o latime de 500 de picioare, fiind un succes deplin menit al inginerului britanic Hartley, iar in 1862 se va incerca o noua tratare diplomatica pentru reinceperea lucrarilor pe Sf. Gheorghe, dupa esecul caii ferate Cernavoda-Constanta. Totusi aceasta incercare a fost zadarnica. ,,La 2 decembrie 1861 se va finaliza Actul public, redactat de Becko si Englehardt si sustinut de Stokes. Datorita refuzului Turciei sub pretextul ca era defavorabil puterii suverane, documentul va fi semnat la 2 mai 1865.'' O problema dupa semnarea acestui document la reprezentat durata activitatii C.E.D., care si-a extins activitatea pana in 1871. In 24 aprilie 1866 in Conferinta de la Paris, in care a participa Austria, Marea Britanie, Franta , Italia, Prusia si Turcia, anuntat prelungirea cu 5 ani a duratei C.E.D. Acesta prelungire reprezenta o victorie a puterilor occidentale, Anglia si Franta, asigurandu-le un statut cavasi-permanent. La 29 aprilie 1870, guvernul otoman a dat o recunoastere formala si ireversibila portului Sulina ca port-franc, port liber. Odata cu 3 februarie 1871, reprezentantul Marii Britani, a propus prelungirea functionarii C.E.D. pe o perioada de 26 de ani, suficienta pentru finalizarea lucrarilor la gurile Dunarii, dar propunerea a fost respinsa de Turcia. In urma Tratatului de la Londra din 13 martie 1871, C.E.D. activa pana in 24 mai 1883. Astfel se finaliza o perioada de maxima importanta in istoria Comisiei de la Galati si, totodata, in implicarea britanica in reglementarile navigatiei la Dunare.

Partea a IV-a. Diplomatia europeana cunoaste schimbari esentiale in perioada 1866-1875. Se vor constitui aliante bilaterale, trilateral, iar statele noi aparute vor incerca sa-si definitiveze statutul intr-un peisaj diplomatic aflat in continua schimbare. Deceniul 1866-1875 este dominat pe plan continental de cresterea influentei germane. In urma bataliei de la Sadowa din 3 iulie 1866, Imperiul austriac cauta sa supravietuiasca, prelungindu-si agonia prin instaurarea regimului dualist. Prusia devenea nucleul Confederatiei germane de nord, iar dupa infrangerea Frantei in 1870, se proclama imperiul german. Noua putere isi consolida pozitia prin constituirea in 1873 a Aliantei celor trei imparati (Wilhelm I, Francisc Iosef si Alexandru al II-lea ). Franta imperiala isi cheltuia resursele in expeditii extra-europene. Marea Britanie, in primul rand putere coloniala, se preocupa de intarirea si extinderea imperiului, iar Imperiul tarist se pregatea de ofensiva, dorind anularea prevederilor tratatului de la Paris din 1856. Prima victorie o va inregistra la Conferinta de la Londra din 1871 consacrata regimului Stramtorilor. Rusia obtine dreptul de a avea flota militara in Marea Neagra si de a construi arsenale militare pe litoralul acesteia. ,,Declansarea crizei orientale in vara anului 1875 prin rascoalele antiotomane din Bosnia si Hertegovina, amplifica prin ridicarea la lupta a bulgarilor in aprilie 1876 si a Serbiei si Muntenegrului, care declarau razboi portii la 30 ianuarie, propulsau Romania in prim-planul evenimentelor politice si militare din Europa orientala. In aceasta perioada, mai exact anul 1866, Italia este preocupata de desavarsirea unitatii nationale. Interesul diplomatiei italiene era acela de a opri inaintarea Austro-Ungariei in Balcani si stabilirea unor relatii amicale cu Imperiul tarist''. Regatul Italian, necunoscut de Austria, tintea Venetia si Roma, iar Romania avea in vedere centralizarea programului politic al adunarii Ad-hoc. Abdicarea lui Cuza a surprins Italia intr-o situatie delicata din punct de vedere a politicii externe. Italia era preocupata de tratativele cu Austria, care prin cedarea Venetiei ar fi primit o recompensa financiara si prefigura alianta directa cu Prusia. Evenimentele din Bucuresti au reinviat proiectul cedarii spatiului nord-danum

Olanda

Deseori se fac confuzii legate de Olanda. Foarte multi numesc Olanda "Netherlands", dar nu este acelasi lucru. Olanda este doar o mica parte din Netherlands, cum ar fi Dakota, Carolina si Virginia. Exista doua Olande: "Olanda de Nord" (capital este Haarlem) si "Olanda de Sud" (capitala este Haga). Olanda a fost aproape din totdeauna un stat independent.

Motivele principale ale razboiului din cadrul Netherlands-ului au fost diferentele de religie, disputele privind taxele si faptul ca unele orase au dorit sa devina independente.

In cele din urma partea sudica a Netherlands-ului s-a predat, fiind astfel ocupata de forte straine pana in 1830. Aceasta zona este numita in prezent Belgia. Partea de nord a luptat si a castigat, formand in prezent Regatul tarilor de Jos (Olanda, Drente, Groningen, Friesland, Gelderland, Zeenland si Utrecht).

Luxemburgul

Marele Ducat de Luxemburg (Groussherzogtum Lėtzebuerg in luxemburgheza) este un stat in Europa care face parte din grupul de tari Benelux (alaturi de Belgia si Tarile-de-Jos).

Istoria inregistrata a Marelui Ducat al Luxemburgului incepe odata cu constructia Castelului Luxemburg in anul 963. In jurul acestei fortarete s-a dezvoltat treptat un oras care a devenit centrul unui stat mic dar important.

In Luxemburg sunt recunoscute si vorbite trei limbi, limba franceza, limba germana si limba luxemburgheza, considerata de unii lingvisti ca un dialect la limbii germane. In afara de faptul ca e una dintre cele trei limbi oficiale, luxemburgheza este si limba nationala a marelui ducat.

Are o populatie de aproximativ 390.000 locuitori.

Orase principale:Esch-sur-Alzette, Differdange, Dudelange

Populatia este concentrata in cea mai mare parte in jumatatea sudica si, aici, indeosebi in capitala si in imprejurimi si in SV tarii.