Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate istorieIstoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice




Stiinte politice


Qdidactic » istorie & biografii » stiinte politice
Importanta guvernarii corporative



Importanta guvernarii corporative



Printre principiile general acceptate in economia de piata se numara si cele referitoare la faptul ca intreprinderile trebuie sa functioneze in interesul proprietarilor (actionarilor), pe de o parte, iar, pe de alta parte, ca de performanta lor, alaturi de acestia sunt interesate si alte grupuri de stakeholderi: manageri, salariati, clienti, furnizori, banci, stat, comunitatea locala. Din punct de vedere al managementului strategic, aceasta presupune, luarea in consideratie a intereselor acestora in procesul de stabilire a obiectivelor strategice si de formulare a strategiei intreprinderilor, astfel incat sa se asigure o armonizare cat mai deplina a lor.

Teoretic, mijloacele de control de care dispun stakeholderii pot fi grupate in doua categorii:

Un control extern, care se exercita prin intermediul pietei si al cadrului juridic si institutional specific unei economii de piata si care imbraca, in principal, trei forme prin care pot fi motivati si determinati managerii sa actioneze potrivit intereselor actionarilor si ale celorlalti stakeholderi, si anume: vinderea actiunilor penrtu a sanctiona astfel ineficacitatea managerilor si, respectiv, insuficienta dividendelor distribuite; falimentul impus de creditori, care sunt in drept sa ceara lichidarea intreprinderilor falimentare; contractul de munca dintre actionari si manageri, ce cuprinde obligatiile si drepturile ce revin managerilor, stimulentele ce pot fi acordate acestora, dar si sanctiunile ce pot fi aplicate pentru lipsa de performanta a activitatii lor;

Un control intern, bazat pe votul actionarilor in AGA care aproba sau sanctioneaza activitatea managerilor si a Consiliului De Administratie, ii poate mentine sau revoca din functie; controlul operational al managerilor si controlul salariatilor.



Din aceasta perspectiva, pentru Romania, ca de altfel si pentru alte tari est-europene, liberalizarea economica, descentralizarea alocarii resurselor, transferul proprietatii de stat catre sectorul privat si crearea de noi intreprinderi private nu sunt suficiente pentru a asigura functionarea intreprinderilor potrivit principiilor unei economiii de piata, pentru restructurarea, revitalizarea si sporirea competitivitatii si a profitabilitatii acestora.

Din punct de vedere economic, privatizarea intreprinderilor de stat, conceputa ca un raspuns la nevoia de schimbare in interiorul sistemului, vizeaza gasirea unor proprietari animati de dorinta de a asigura o utilizarea rattionala a resurselor intreprinderilor si cresterea profitabilitatii acestora. Schimbarea regimului de proprietate nu va modifica insa comportamentul managerilor daca noii proprietari nu vor avea puterea, motivatia si mijloacele necesare pentru a le controla de aproape actiunile si a veghea ca ei sa actioneze in interesul intreprinderii si nu doar al propriului interes.

Prin urmare, obiectul privatizarii trebuie sa-l constituie nu numai transferul proprietatii juridice asupra activelor intreprinderilor ci, de asemenea, un transfer al puterii de decizie, control si sanctiune in favoarea noilor proprietari, precum si crearea unei infrastructuri institutionale si a unor mecanisme adecvate capabile sa asigure un control corporativ eficient.

Dupa cum rezulta din experienta tarilor cu economie de piata dezvoltata, aparitia si perfectionarea mecanismelor de guvernare corporativa a fost determinata indeosebi de dificultatile ce apar in relatiile dintre actionari si manageri datorita intereselor si obiectivelor diferite urmarite de acesia, precum si orizontului diferit de timp avut in vedere de fiecare din cele doua categorii de "actori". Aspectelor relevante, li se mai adauga faptul ca, de regula, atunci cand exista multi actionari ce detin participatii reduse de actiuni in cadrul intreprinderii, este prea costisitor pentru fiecare din acestia sa faca analizele necesare pentru a se asigura ca managerii actioneaza in interesul lor, fiecare detinator de actiuni preferand sa fie "calaret liber"(free rider), adica sa beneficieze de anumite avantaje fara a plati (Phelps, Frzdman, Rapacznski si Shleifer, 1993).


Pentru intreprinderile romanesti privatizate sau privatizabile, problema controlului corporativ si a mecanismelor adecvate pentru realizarea sa este si mai importanta tinand cont de: structura si comportamentul actionariatului rezultat in urma procesului de privatizare de masa; neclarificarea in totalitatea a drepturilor de proprietate; lipsa unor mecanisme adecvate de protectie a actionarilor minoritari; mentinerea in cazul unora din S.C. privatizate a unor participatii semnificative ale statului si exercitarea adesea necorespunzatoare de catre reprezentantii abilitati ai acestuia in diferite organisme de conducere si administrare a societatii a prerogativelor care ii revin in calitate de actionar majoritar; performanta redusa a multor intreprinderi; prezenta in economia romaneasca a unui sistem bursier si extrabursier cu o evolutie neatractiva, piata de capital avand insa un caracter emergent.



ATINGEREA SCOPULUI GUVERNARII CORPORATIVE IN PRACTICA : PRINCIPIUL VALORII ADAUGATE[1]

Valoarea adaugata este un instrument economic care arata cat de mult compania acopera costul total al capiatlului si ce trebuie facut daca nu se intampla asta. Valoarea adaugata este de asemenea o masura a performantei stabilirii valorii de piata. De ce? Deoarece, ceea ce influenteaza valoarea de piata a companiei este marimea prin care profiturile, masurate corect, cresc sau scad pe termen scurt costul capiatlului necesarpentru a produce aceste castiguri. Aceasta este exact ce valoarea adaugata arata.

Cand valoarea adaugata este folosita ca o parte a sistemului total financiar de management, se poate cizela orice decizie corporatista, de la o achizitie de companie sau de proiectare a bugetului. Dar masurarea valorii adaugate nu este indeajuns; ea trebuie si adoptata. Daca valoarea adaugata a proiectului considerat este pozitiva, se creeaza valoare economica, iar valoarea corporatiei si pretul actiunilor cresc; exemplele Equifax si Briggs & Stratton o dovedesc. Dupa ce au adoptat valoarea adaugata, pretul actiunilor lor  s-a imbunatatit radical.

Valoarea adaugata aduce o noua disciplina financiara in companie, incurajeaza managerii sa se comporte ca proprietarii si vor creste averile actionarilor in procesul financiar. Prin acest lucru nu se elimina complet conflictele dintre stockholders si manageri; principiul valorii adaugate cel putin reduce aceste conflicte, care in schimb, creeaza valoare economica.












BIBLIOGRAFIE




Nanes M., "Managementul strategic al intrepinderii si provocarile tranzitiei", editura AllBeck, Bucuresti, 2000

Onofrei M., "Management financiar-suport de curs"

Onofrei, M Finantele intreprinderii , Editura Economica, Bucuresti, 2004

Vasilescu, C., Guvernanta corporativa in Romania, Bucuresti, Simpozionul stiintific "Contabilitate si informatica de gestiune", A.S.E., 2002




Haim Levy - "Principles of Corporate Finance", Hebrew University of Jerusalem, Editura South Western College Publishing, 1998






Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright