Chistul hidatic pulmonar

CHISTUL HIDATIC PULMONAR

Definitie: este o boala provocata de localizarea si dezvoltarea in plamani a larvei de Taenia echinococus.

Etiopatogenie: ouale parazitului eliminate din intestinele cainelui - gazda definitiva -infesteaza omul, care este gazda intermediara, exceptional pe cale respiratorie, prin inhalare, obisnuit pe cale digestiva. Contaminarea se face fie direct, prin contact repetat cu cainele, prin maini murdare, fie indirect, prin apa sau alimente infestate.

Anatomie patologica: chistul este alcatuit dintr-o membrana zisa proligera sau germinativa, care da nastere veziculelor-fiice, si dintr-un continut reprezentat de un lichid clar. Chisturile pot fi unice sau multiple, sediul cel mai frecvent fiind la baza plamanului drept.

Simptome: chistul hidatic evolueaza in trei faze: prima faza, de chist inchis, se caractrizeaza prin semne clinice de obicei negative. Uneori pot aparea urticarie, prurit, tuse iritativa, uscata, disp-nee sau hemoptizii, examenul radiologie insa este caracteristic, relevand o opacitate rotunda cu contur net delimitat. La stabilirea diagnosticului contribuie eozinofilia sanguina, care depaseste 5%, pozitivitatea intradermoreactiei Casoni si a reactiei de fixare a complementului; a doua faza, de vomica hidatica, se caracterizeaza prin deschiderea intr-o bronhie, prin care se elimina un lichid clar, cu gust sarat, eventual si membrane; vomica poate fi unica sau fractionata; se insoteste de un acces de tuse, de dispnee si dureri toracice violente, uneori si de hemoptizie; frecvent apar fenomene anafilactice; faza de chist infectai, ultima faza, realizeaza simptomatologia unei su-puratii pulmonare.

Evolutia este lenta, indelungata, fenomene de

compresiune (cianoza, dispnee, tuse) apar cand chistul a ajuns de volumul unei portocale (posibil in 2 - 3 luni, dar si in 3 - 4 ani). Uneori, poate perfora in bronhii, in cavitatea pleurala.

Diagnosticul bolii se bazeaza pe anamneza (contactul cu animale, mai ales caini, crize de urticarie), imaginea radiologica (fig. 14), eozinofilia sanguina si intradermoreactia Casoni.

Tratamentul radical este numai chirurgical. Profilaxia bolii urmareste evitarea contactului prea intim cu cainii, spalarea sistematica a mainilor inainte de masa, precum si spalarea fructelor si a zarzavaturilor care pot fi infestate prin dejectiile cainilor. Chistul infectat, se trateaza ca abcesul pulmonar.