Farmacologia S.N.V.

Farmacologia S.N.V.

Baze anatomo-fiziologice

Sistemul nervos reprezinta totalitatea tesuturilor diferentiate in vederea receptionarii, transmiterii si integrarii informatiilor sau mesajelor primite din exteriorul sau interiorul corpului si elaborarea raspunsurilor adecvate acestor informatii sau mesaje.

Sistemul nervos are rolul de a pune organismul in legatura cu mediul inconjurator, de a-l adapata fata de conditiile mereu in schimbare ale acestuia, stabilind prin aceasta unitatea dintre organism si mediu, precum si de a conduce si coodona toate functiile tuturor tesuturilor, organelor si sistemelor de organe, realizand prin aceasta, alaturi de sistemul conjunctiv si cel endocrin, unitatea organismului.

Din punct de vedere anatomic, sistemul nervos este alcatuit din:

Sistem nervos central format din: encefal si mmaduva spinarii

Sistem nervos periferic format din:- ganglioni si nervi.

Din punct de vedere functional, sistemul nervos poate fi impartit in 2 componente aflate intr-o stransa legatura:

S. N. somatic - al vietii de relatie - asigura sensibilitatea si motilitatea voluntara si realizeaza interelatiile adaptative dintre organism si mediul extern.

S. N. vegetativ - al vietii vegetative, de intretinere, care coordoneaza si adapteaza pe cale nervoasa si umorala activitatea tuturor organelor implicate in homeostazia functiilor vitale si a mediului intern.

S.N.V. intervine in reglarea proceselor fiziologice fundamentale ale vietii organismului, prin controlul functiilor organelor interne si al proceselor metabolice. S. N. V. este format din 2 componente:

S. N. simpatic - are functie catabolizanta (eliberare si consum de energie).

S. N.           parasimpatic - are functie anabolizanta(acumulare si economisire a energiei).

Locul principal de integrare intre cele 2 sisteme este hipotalamusul unde sunt localizate formatiuni care regleaza :

temperatura corpului

tensiunea arteriala

metabolismul.

Principala functie a S.N.V. este de a autoregla activitatea organelor efectoare contractile si secretorii implicate in mentinerea constantelor biologice normale si adaptarea organismului la conditiile variabile impuse de mediu. Contrar S.N.S., a carui influenta e limitata la musculature striata (voluntara), inervatia vegetativa actioneaza asupra musculaturii netede (viscerale), musculaturii involuntare, precum si asupra glandelor( efect mai evident la glandele exocrine.

Propirietatile celulei nervoase

1. Permeabilitatea selectiva

Membrana celulei nervoase prezinta permeabilitate selectiva pentru anumite substante si pentru majoritatea ionilor. Ea prezinta un schimb bidirectional de substante nutritive si substante de catabolism celular, dar si un transfer ionic ce permite aparitia curentilor electrici.

2. Excitabilitatea

Excitabilitatea reprezinta proprietatea celulei nervoase de a rasunde la un stimul de o anumita intensitate. Aceasta proprietate a celulei nervoase se bazeaza pe potentialul de membrane.

Potentialul de membrane: de-o parte si de alta a membranei celulare sarcinile electrice se distribuie inegal. Sarcinile pozitive vor fi la exterior si cele negative la interior. Aceasta diferenta de potential se numeste potential de membrana si este data de permeabilitatea selective a membranei; de prezenta moleculelor mari incarcate negative din interiorul celulei; de activitatea pompei de Na/K care expulzeaza Na⁺ din celula si introduce K⁺ in celula.

Potentialul de membrana poate fi de:

repaus

actiune.

Potentialul de repaus este potentialul pe care il are membrana cand la nivelul ei nu se produc impulsuri electrice. Valoarea lui este de - 65 - 85 mV si se datoreaza pompei de Na/K care reintroduce K care a iesit din celula prin difuziune si expulzeaza Na intr-un raport de 2 ioni de K la 3 ioni de Na. In acest fel, celula isi mentine constanta concentratia intracelulara a ionilor de Na si K si un potential membranar constant.

Potentialul de actiune reprezinta modificarea temporara a potentialului de membrana datorita unor curenti electrici care apar la trecerea ionilor prin canalele membranare specifice care se inchid sau se deschid in functie de valoarea potentialului de membrana.

Potentialul de actiune are 3 faze:

a)     Pragul - celulele excitabile se depolarizeaza rapid daca valoarea potentialului de membrane se reduce pana la un nivel critic, numit potential prag. Odata atins pragul, depolarizarea este spontana. Potentialul de actiune este un raspuns de tip " totul sau nimic"( adica stimulii subminimali - mai mici decat pragul - nu provoaca depolarizarea si declansarea unui impuls, iar stimulii puternici nu declanseaza o reactie mai ampla decat a stimulului prag).

b)     Panta ascendenta corespunde depolarizarii. Depolarizarea apare dupa atingerea potentialului prag si se datoreaza cresterii permeabilitatii membranare pentru Na⁺ care intra in celula prin canale speciale, care se deschid si sunt voltaj dependente.

c)      Panta descendenta corespunde repolarizarii. In prezenta stimulului se deschid canale speciale pentru K⁺, care iese din celula , pentru a reechilibra potentialul de repaus (Na⁺ intracelular, K⁺ extracelular).

La sfarsitul potentialului de actiune se instaleaza perioada refractara: reprezinta intervalul de timp pe parcursul caruia e dificil de obtinut un nou potential de actiune.

Perioada refractara poate fi:

perioada refractara absoluta - cand indiferent de intensitatea stimulului nu se poate obtine un nou potential de actiune si se datoreaza inactivarii canalaelor de Na.

perioada refractara relativa e perioada in care se poate initia al doilea potential de actiune daca stimulul e sufficient de puternic, dar amplitudinea sa e mai mica decat in mod normal.

Potentialul de actiune , odata generat in orice punct al membranei, va stimula zone adiacente, propagandu-se in ambele sensuri pana la completa depolarizare a membranei. Transmiterea depolarizarii in lungul fibrei nervoase sau musculare se numeste impuls nervos.

3. Conductibilitatea

Aparitia unui potential de actiune intr-o zona a membranei neuronale determina aparitia unui nou potential de actiune in zona vecina. Aparitia unui potential de actiune intr-un punct al membranei este consecinta depolarizarii produse cu un potential de actiune anterior. Toate potentialele de actiune aparute de-a lungul unui axon sunt consecintele primului potential de actiune generat la nivelul axonului respective ca urmare a depolarizarii membranei.

Conducerea la nivelul axonilor amielinici

Potentialul de actiune poate aparea in orice zona a membranei. Proprietatile electrice ale membranelor permit depolarizarea regiunilor adiacente, iar potentialul de actiune este condus intr-o singura directie , deoarece in directia opusa membrana este in stare refractara absoluta.

Conducerea la nivelul axonilor mielinizati

Mielina care inconjoara axonul are proprietati izolatoare, membrana ramanand accesibila doar la nivelul nodurilor Ranvier, ca urmare potentialul de actiune  sau depolarizarea poate aparea doar aici. Potentialul de actiune sare de la un nod la altul intr-un tip de conducere saltatorie, care permite viteze mult mai mari(100-120 m/s fata de 2-3m/s la fibrele amielinice).

Sinapsa

Reprezinta conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula. In sistemul nervos central a doua celula este tot un neuron.In timp ce in interiorul sistemului nervos periferic a doua celula poate fi o celula efectoare : musculara (sinapsa neuromusculara) sau secretorie. Sinapsa neuromusculara poarta denumirea de placa motorie sau jonctiune neuromusculara.

La nivelul sinapsei transmiterea se face intr-un singur sens.

Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea impulsului nervos, sinapsele pot fi: chimice sau electrice.

Sinapsa chimica este alcatuita din trei componente:

1. Componenta presinaptica este reprezentata de butonul terminal al axonului. In interiorul lor se gasesc vezicule sinaptice care contin mediatorul chimic (neurotransmitatorul). Se cunosc peste 40 mediatori chimici, cel mai raspandit fiind acetilcolina, apoi adrenalina, noradrenalina, glutamat, histamina, GABA, DOPA, serotonina.

2. Fanta sinaptica e spatiul dintre membrana plasmatica a butonilor terminali ai neuronului presinaptic si membrana plasmatica a componentei postsinaptice.

3. Componenta postsinaptica poate fi corpul celular, o dendrita, portiunea initiala a axonului unui neuron, fibra musculara sau o celula secretorie. Contine receptori specifici pentru mediatorul chimic.

Modul de functionare al sinapsei chimice

Influxul nervos care se manifesta ca o unda de depolarizare, odata ajuns la nivelul butonilor terminali determina fuzionarea veziculelor sinaptice cu membrana presinaptica, urmata de ruperea unei portiuni a membranei presinaptice, spargerea veziculelor si eliberarea mediatorului chimic in fanta sinaptica. Mediatorul chimic difuzeaza prin  fanta sinaptica si ajunge in contact cu fata externa a membranei postsinaptice la nivelul receptorilor specifici se determina modificari ale membranei postsinaptice (se produce depolarizarea membranara - potential postsinaptic excitator- ce permite propagarea influxului nervos). Apoi, mediatorul (neurotransmitatorul) este inactivat rapid de enzimele din fanta sinaptica si reinglobat in veziculele sinaptice sau trece in sange. La nivelul sinapsei chimice conducerea este unidirectionala (presinaptic → postsinaptic).

Sinapsele chimice sunt aproape toate sinapsele din S.N.C., S.N.V., placa motorie.

Oboseala transmiterii sinaptice: stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este urmata de descarcari numeroase ale neuronului postsinaptic pentru ca in urmatoarele milisecunde, numarul descarcarilor sa scada accentuat. Este vorba de un mecanism de protectie impotriva suprasolicitarii, suprastimularii, care se realizeaza prin epuizarea depozitelor de mediatori chimici la nivelul terminatiei presinaptice.

Sinapsa electrica

E reprezentata de doua celule alipite in zonele lor de rezistenta electrica minima, care permit trecerea libera a ionilor si moleculelor. Conducerea este bidirectionala. Astfel de sinapse se gasesc la nivelul miocardului, creierului.

Activitatea reflezxa. Arcul reflex.

O analiza a structurii arcului reflex vegetative, comparativ cu cel somatic, permite sa remarcam unele particularitati:

1.Calea eferenta in sistemul nervos vegetativ este formata din 2 neuroni. Calea eferenta in sistemul nervos somatic este formata dintr-un singur neuron. Conexiunea neuronilor din calea vegetativa se face la nivelul ganglionilor vegetativi situati in afara sistemului nervos central.

2.Distributia fibrelor postganglionare vegetative se face in 3 tipuri de tesuturi:

muschi netezi (organele interne, vase sanguine, glob ocular).

muschi cardiac.

glande endocrine.

Fibrele nervoase motorii somatice inerveaza: muschi striati, articulatii, piele.

Centrii de integrare vegetativi sunt situati in maduva spinarii si encefal.

Arcul reflex in sistemul nervos vegetative simpatic

Centrii de origine vegetativa pentru sistemul simpatic sunt localizati la nivelul maduvei spinarii, in regiunea toracala si lombara. De la acestia pleaca fibre preganglionare scurte care fac sinapsa in ganglionii simpatici ( ganglionii paravertebrali aflati de o parte si de alta o coloanei vertebrale) - 22 de perechi (exceptie: unii fac sinapsa in ganglionii prevertebrali). De la ganglionii simpatici pleaca fibre postganglionare lungi care inerveaza o zona extinsa de organe efectoare ( pe linie simpatica, raspunsul e mai scurt).

Arcul reflex in sistemul nervos vegetative parasimpatic

Centrii vegetativi parasimpatici se gasesc in encefal si in zona sacrala a maduvei spinarii. De la acest nucleu pleaca fibre preganglionare lungi care fac sinapsa cu ganglionii la distanta (in peretii organelor efectoare). Fibrele postganglionare sunt scurte.

Anomalie: Glanda suprarenala (medulosuprarenala) este inervata direct de o fibra vegetative. Deoarece din punct de vedere embriologic, medulosuprarenala este un ganglion vegetativ modificat.

Sistemul nervos vegetativ simpatic

Transmisia adrenergica

Neuromediatorii: adrenalina si noradrenalina

Biosinteza: biosinteza de noradrenalina porneste de la tirozina si are loc in citoplasma axonilor adrenergici centrali si periferici, pana la dopamina. Apoi biosinteza noradrenalina continua in vezicule. Biosinteza adrenalina din noradrenalina, are loc in neuronii adrenergici centrali si  in medulosuprarenala

Stocarea: noradrenalina este concentrata in vezicule, printr-un proces activ, sub actiunea unei ATP-aze dependente de Mg2+. In vezicule se afla fie in forma libera functionala, fie in forma granulara. Granulele contin NA legata de ATP, intr-un complex cu o proteina acida specifica, cromogranina.

Biotransformare este catalizata de 3 enzime:

COMT (catecol-Oxigen-metil transferaza) in fanta sinaptica

MAO-A (monoaminoxidaza subtipul A) in neuron

Aldehid dehidrogenaza

Metabolitul final este acidul vanil mandelic (AVM).

Receptorii adrenergici

Sunt de doua tipuri: (subtipuril 2) si b (cu subtipurile b b b

1. Receptorii

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

sunt receptori postsinaptici

cuplati prin intermediul unei proteine G cu fosfolipazele C, D si A2 T activarea lor produce cresterea concentratiei intracelulare a ionilor de Ca2+

se gasesc la nivelul sinapselor interneuronale centrale (SNC) si la nivelul sinapselor neuroefectoare de la nivelul miocardului, muschilor netezi vasculari, muschilor netezi gastrointestinali si genito-urinari, precum si la nivelul muschiului neted radiar al irisului.

activarea lor produce:

o      vasoconstrictie

o      contractia muschilor genito-urinari cu efect ocitocic

o      midriaza activa prin contractia muschiului radiar al irisului

o      relaxarea muschilor netezi intestinali si inchiderea sfincterelor

o      cresterea fortei de contractie si a excitabilitatii miocardului cu aritmii

o      ejaculare si stimularea organului sexual masculin

o      contractia muschilor netezi pilomotori

o      glicogenoliza hepatica cu hiperglicemie

o      contractia capsulei splenice

agonisti medicamentosi selectivi: Adrenalina Noradrenalina, Fenilefrina

antagonisti medicamentosi selectivi: Prazosin

2. Receptorii α2:

receptori presinaptici si postsinaptici

cuplati - prin intermediul unei proteine G inhibitorii cu Adenilatciclaza, activarea lor producand inhibarea enzimei cu scaderea concentratiei de AMPc intracellular, dar si cu canalele de K+ tot prin intermediul unei proteine G inhibitorii, activarea lor producand deschiderea acestor canale.

Receptorii α2 presinaptici

activarea lor produce blocarea eliberarii de noradrenalina din componenta presinaptica cu scaderea tonusului simpatic

agonist selectiv medicamentos: Clonidina

antagonist medicamentos selectiv: Yohimbina

2.2. Receptorii α2 postsinaptici

sunt localizati la nivelul:

pancreasului endocrin: activarea lor produce scaderea secretiei de insulina cu tendinta la hiperglicemie

trombocitelor: activarea lor produce agregare plachetara

stomacului si intestinului: relaxarea muschilor netezi cavitari

3. Receptorii b

sunt receptori postsinaptici

sunt cuplati printr-o proteina G stimulatoare de Adenilatciclaza (activeaza) si de canalele L de Ca2+ (deschidere)

se gasesc la nivelul miocardului, aparatului juxtaglomerular, glandelor salivare si a SNC

activarea lor produce:

stimularea SNC

stimularea miocardului contractil (ventriculi si atrii) si excito-conductor (fascicul Hiss, reteaua Purkinje, nodul SA si AV) cu stimularea tuturor functiilor cardiace: cresterea fortei de contractie in special a ventriculelor, creste frecventa cardiaca si conducerea impulsului nervos prin sistemul Hiss-Purkinje

stimularea aparatului juxtamedular renal cu secretie de renina, ce are ca rezultat final cresterea tensiunii arteriale

agonisti medicamentosi selectivi: Isoprenalina >A=NA; Dobutamina

antagonisti medicamentosi selectivi: Metoprolol

4. Receptorii b

sunt receptori pre si postsinaptici

sunt cuplati printr-o proteina G stimulatorie de Adenilatciclaza

4.1. Receptorii b2 presinaptici

activarea lor produce cresterea eliberarii de NA in fanta sinaptica, cu ridicarea tonusului simpatic

4.2 Receptorii b2 postsinaptici

se gasesc la nivelul sinapselor neuroefectoare simpatice de la nivelul:

muschilor netezi vasculari, bronsici, gastrointestinali, genito-urinari

ficatului;

muschilor striate.

activarea lor produce:

dilatatia muschilor netezi vasculari, arteriolari (coronare si muschi scheletici) si venosTvasodilatatie

relaxarea muschilor netezi cavitari de la nivelul:

bronhiilor bronhodilatatie

gastro-intestinali scaderea tonusului si peristaltismului

biliar relaxarea vezicii biliare

vezicii urinare relaxarea detrusorului

efect tocolitic prin relaxarea miometrului gravid si negravid

relaxarea muschiului ciliar, cu acomodarea vederii pentru distanta

glicogenoliza hepatica cu hiperglicemie

glicogenoliza  in muschii striati cu hiperlactacidemie

agonisti medicamentosi selectivi: Isoprenalina>A NA, Terbutalina

5. Receptorii b

receptori postsinaptici

cuplati cu Adenilat ciclaza printr-o proteina G stimulatorie

se gasesc la nivelul tesutului adipos

activarea lor produce lipoliza in tesutul adipos cu hiperlipemie

agonisti medicamentosi selectivi: Isoprenalina =NA>A

Efectele simpaticului la nivelul aparatelor si sistemelor

SNC stimulare (R. si b

Aparat cardio-vascular: stimularea tuturor functiilor miocardului contractil si excito-conductor(b1 si 1): creste forta de contractie (in special in ventriculi), creste frecventa cardiaca (tahicardie), creste conductibilitatea (mai ales in Hiss si Purkinje), creste excitabilitatea. Arterioloconstrictie ( 1) sau arteriolodilatatie(b

Aparat respirator: bronhodilatatie(b2), hiposecretie bronsica(

Glande salivare: secretie salivara vascoasa, bogata in amilaza( 1 si b

Stomac si intestine: scaderea tonusului si peristaltismului intestinal( 1 si b

Vezica biliara: relaxarea vezicii biliare(b

Pancreas: scaderea secretiei de insulina (

Ochi: contractia muschiului radiar al irisului cu midriaza activa ( 1); relaxarea muschiului ciliar cu acomodarea vederii pentru distanta(b

Aparat excretor renal: relaxarea detrusorului cu relaxarea vezicii urinare(b2); contractia trigonului, ureterelor si sfincterului vezicii urinare ( 1); stimularea eliberarii de urina din aparatul juxtaglomerular(b

Uter: relaxarea uterului(b2); contractia uterului gravid (

Organ sexual masculine: erectie cu ejaculare (

Sange: agregare plachetara

Efecte metabolice: lipoliza in tesutul adipos, cu cresterea acizilor grasi in plasma (b3); glicogenoliza hepatica cu hiperglicemie( 1 si b2); glicogenoliza in muschii striati cu hiperlactacidemie(b

SIMPATOMIMETICE

Sunt medicamente care reproduc toate sau o parte dintre efectele stimularii fibrelor nervoase vegetative simpatice. Actioneaza la nivelul sinapselor neuroefectoare simpatico, de la nivelul miocardului, muschilor netezi si glandelor exocrine (cu exceptia glandelor sudoripare).

Clasificare in functie de mecanismul de actiune:

I. Neurosimpatomimetice: sunt simpatomimetice indirecte care actioneaza prin:

favorizarea eliberarii noradrenalinei in fanta: Amfetamina, Tiramina

inhibarea recaptarii noradrenalinei din fanta sinaptica, cu cresterea concentratiei acesteia in fanta: Cocaina, Antidepresivele triciclice

II. Adrenomimetice: au mecanism direct pe receptorii adrenergici pe care ii activeaza. In functie de selectivitatea pe receptori, adrenomimeticele se subclasifica in:

II.1. Adrenomimetice si b neselective:

Adrenalina, Dopamina, Efedrina, Etilefrina

Sunt indicate ca vasoconstrictoare generale in hipertensiunea arteriala acuta sau cronica, hTa ortostatica (efedrina, etilefrina). Adrenalina se foloseste ca antagonist fiziologic al histaminei in socul anafilactic (de electie), sau in alte manifestari alergice grave cum sunt edemul Quincke sau boala serului.

Se pot folosi ca decongestionante ale mucoaselor nazale sau oculare pentru efectul vasoconstrictor local (mai putin Dopamina). Adrenalina si Dopamina se folosesc in socul cardiogen si blocul cardiac, datorita actiunii stimulante cardiace. Adrenalina se administreaza in crizele de astm bronsic. Efedrina poate fi folosita ca midriatic in oftalmologie sau stimulant al SNC in supradozarea cu inhibitoare ale SNC.

Dopamina:

la doze mici (< mg/kg/min) este dopaminergic, activand receptorii D1 periferici, producand vasodilatatie la nivelul arterelor renale, mezenterice si coronariene, cu cresterea diurezei si natriurezei. Este indicata in socul cu oligurie.

la doze medii (10 mg/kg/min) este b1-adrenergic stimuland toate functiile miocardului. Indicatie in socul cardiogen.

la doze mari (> mg/kg/min ) este α1-adrenergic cu vasoconstrictie.

II.2. Alfa adrenomimetice neselective ( 1 si

Noradrenalina, Mefentermina, Metaraminol, Midrodina

derivati imidazolici: Nafazolina, Xilometazolina, Oximetazolina, Tetrizalina

Derivatii imidazolici se administreaza in stari congestive ale mucoaselor nazala si lacrimala: rinite, conjunctivite. Noradrenalina, Mefentermina, Metaraminol se folosesc in hTA acuta sau cronica datorita actiunii vasoconstrictoare generale. Noradrenalina se poate administra in insuficienta circulatorie acuta de tip hipoton, in colaps grav de cauza metabolica.

II. 3. Beta- adrenomimetice neselective:

Izoprenalina (Izoproterenol).

Este stimulant cardiac; utilizat in criza de astm bronsic.

II.4. Alfa-1 adrenomimetice selective:

Fenilefrina, Metoxamina

Se folosesc in hipotensiune postchirurgicala si postrahianestezie. Au actiune vasoconstrictoare generala si locala.

II. 5. Beta-1 adrenomimetice selective la nivel cardiac:

Dobutamina, Prenalterol

Sunt indicate in soc cardiogen, infarct miocardic, insuficienta cardiaca post infarct miocardic sau post chirurgie cardiaca.

II.6. Beta-2 adrenomimetice selective

II.6.a. La nivel vascular periferic:

Bametan, Bufenina, Isoxuprina

Sunt indicate in insuficienta circulatorie periferica hipertona (arterite ale membrelor inferioare, boala Raynaud, acrocianoza), in insuficienta circulatorie cerebrala si retiniana (ateroscleroza cerebrala, ateroscleroza arterei centrale a retinei).

II.6.b. La nivelul bronhiolelor:

Se clasifica in functei de durata de actiune, care este direct proportionala cu latenta:

Scurta 3-5 h: Orciprenalina, Salbutamol

medie (3-6h): Terbutalina, Clenbuterol, Pirbuterol

peste medie4-8 h: Fenoterol, Bitolterol

lunga: Salmeterol, Bambuterol, Formaterol

Sunt indicate in astmul bronsic in tratamentul crizelor (ce cu durata. 3-8h), iar cele cu durata lunga si deci si latenta lunga exclusiv in tratamentul de fond.

II.6.c. La nivel uterin: Isoxuprina, Ritodrina

Are actiune tocolitica mai ales pe uterul gravid, fiind indicate in iminenta de travaliu prematur si in contractii uterine exagerate in travaliu.

SIMPATOLITICE

Simpatoliticele diminua sau anuleaza unele sau toate efectele stimularii fibrelor simpatice postganglionare si activarii sinapselor neuroefectoare simpatice si antagonizeaza unele efecte ale simpatomimeticelor. Clasificarea lor se face in functie de mecanismul de actiune si selectivitatea pe receptori.

I. ADRENOLITICE - Actioneaza direct pe receptorii adrenergici pe care ii blocheaza.

I.1. Alfa-adrenolitice

Inhiba in special efectele stimularii receptorilor α1 si mai slab efectele stimularii receptorilor α2.

Efecte:

vasodilatatie cu hTA si tahicardie reflexa

diminua contractia capsulei splenice

diminua contractia uterului gravid

mioza pasiva

I.1.1. .Alcaloizi din cornul secarei si analogi

A. Vasoconstrictoare:

Ergotamina, Dihidroergotamina

agonist 1 partial, cu activitatea intrinseca mica

vasoconstrictie arteriala si in special venoasa

vasoconstrictie carotidiana cu scaderea presiunii in arterele extra si intra-craniene, utila in criza de migrena

suntarea fluxului sanguin dinspre carotida catre vena jugulara cu inchiderea anastomozelor arteriovenoase, cu dirijarea sangelui spre creier, mecanism util in criza de migrena

actiune ocitocica utila in metroragii, postpartum.

B. Vasodilatatoare:

Dihidroergotoxina, Nicergolina

produc arteriolodilatatie mai ales centrala, cu cresterea fluxului sanguin cerebral si retinian, ameliorand oxigenarea si metabolismul cerebral

indicate in insuficienta circulatorie cerebrala producand diminuarea ametelilor, a tinitusului, asteniei, ameliorand memoria

se administreaza in retinopatii de cauza vasculara, accidente cerebrale de natura ischemica acute si in tulburari circulatorii periferice hipertone

C. Ocitocice:

Ergometrina, Metilergometrina, Bromocriptina

Pe langa actiunea ocitocica, substantele din aceasta  grupa prezint si actiuni neuroendocrine:

Bromocriptina (agonist dopaminergic Antiparkinsonian)

Carbegolina, Bromocriptina (inhibitori ai secretiei de prolactina)

I.1.2. Imidazoli:

Talazolina, Fentolamina

produc arteriolodilatatie intensa, fara efecte cardiace, fiind indicate in tulburari circulatorii periferice spastice si feocromocitom

efect proulcerogen pronuntat fiind C.I. in gastrite si ulcer

I.1.3. Beta-haloalchilamine:

Fenoxibenzamina, Dibenamina

Sunt substante 1-adrenoliticele selective si ireversibile provocand vasodilatatie puternica cu scaderea accentuata a TA

indicate ca medicatie de rezerva in tratamentul HTA din feocromocitom si insuficienta circulatorie periferica acuta de tip hiperton

I.1.4.Chinazoline:

Prazosin, Doxazosin, Terazosin, Alfuzosin

sunt α1-adrenoliticele selective si reversibile avand efect vasodilatator si hipotensor intens fiind indicate in HTA forme usoare sau severe.

sunt de electie in HTA asociata cu alte patologii:

astm bronsic: beta-blocantele sunt contraindicate

insuficienta cardiaca

aritmii

guta

hipercolesterolemie: reduce colesterolul plasmatic, TG, LDL si VLDL, cresc HDL.

blocheaza receptorii adrenergici 1 (subtipul 1A) localizati in prostata, cu efecte benfice in hipertrofia benigna de prostata.

I.1.5.Alte structuri:

Tamsulosin

blocheaza receptorii alfa-1A din prostata, cu relaxarea muschilor netezi ai trigonului vezicii urinare, capsulei prostatei si uretrei prostatice si diminuarea rezistentei opusa la scurgerea urinei

indicat in HBP  producand cresterea rapida a fluxului urinar cu ameliorarea simptomelor, eficacitate maxima dupa 4-6 saptamani de tratament.

I.2. Beta-adrenolitice 

Actioneaza prin blocarea receptorilor b-adrenergici.

Actiuni farmacodinamice:

actiune antihipertensiva prin:

scaderea debitului cardiac (b

scaderea secretiei de renina (b

efect simpatolitic central (b

inhibarea eliberarii de NA in fanta sinaptica (efect b2-presinaptic) 

actiune antianginoasa prin reducerea necesarului de oxigen al inimii in efort, prin diminuarea travaliului cardiac (diminuarea frecventei si fortei de contractii cardiace si TA), utila in cardiopatia ischemica.

actiune antiaritmica prin blocarea receptorilor b1-cardiaci cu diminuarea excitabilitatii miocardice si impiedicarea aparitiei de focare ectopice

actiune antiglaucomatoasa cu scaderea presiunii intraoculare, prin diminuarea formarii umorii apoase, fara a produce mioza

Efecte secundare:

fenomene depresive, dupa tratament indelungat cu b-adrenolitice neselective si lipofile

bradicardie

hTA, mai ales la administrare i.v.

tulburari periferice vasculare

bronhoconstrictie

scaderea glicemiei

efect de rebound la oprirea brusca a tratamentului

efecte nedorite pe metabolismul lipidic: TG, HDL

Clasificare lor se face in functie de selectivitatea pe receptori:

Beta neselective:

Propranolol, Nadolol (actiune de tip chinidinic)

Oxprenolol, Alprenolol (actiune S.M.+ chinidinic)

Pindolol (actiune de tip simpatomimetic)

Labetalol, Carvedilol (actiune α-adrenolitica)

Timolol, Sotalol (pure)

Beta-1 selective:

Atenolol (pur)

Acebutolol (actiune de tip chinidinic si simpatomimetica)

Metoprolol, Betaxolol, Bisoprolol, Nebivolol

Esmolol (actiune de tip simpatomimetic)

II. NEUROSIMPATOLITICE

Actioneaza prin mecanism indirect, influentand in sens negativ metabolismul NA.

Reserpina

goleste depozitele granulare de A si NA

actiune antihipertensiva utila in HTA

actiune neuroleptica utila in psihoze

Guanetidina

patrunde in terminatiile simpatice, prin mecanismul de transport al NA, se concentreaza in vezicule, ocupand locul NA si goleste astfel rezervele de NA

indicat ca antihipertensiv de rezerva

Bretilium

blocheaza eliberarea de NA

indicat in tahicardia ventriculara refractara la alte medicamente

Metildopa

este biotransformata la alfa-metildopamina si mai departe la alfa-metil NA, fals mediator chimic, reducand prin acest mecanism depozitele de NA

indicata in HTA forme medii si severe

C.I. in insuficienta hepatica datorita toxicitatii hepatice ridicate

III. SIMPATOLITICE AGONISTI PRESINAPTICI si/sau I1

III.1. Agonisti 2 presinaptici: stimularea R. 2 presinaptici responsabili de favorizarea recaptarii si inhibarea eliberarii NA in fanta sinaptica la nivel central si periferic.

Clonidina, Guanfacina, Guanabenz

III2. Agonisti I1: activeaza selectiv receptorii imidazolici I1, din centrul simpatic al bulbului rahidian, cu diminuarea tonusului simpatic periferic, fiind indicate in tratamentul HTA forme usoare si moderate.

Moxonidina, Rilmenidina