TERAPIA
OCUPATIONALA, desi pare mai putin
obisnuita, isi gaseste locul intre terapeuticele nemedicamentoase acordate
bolnavului varstnic. Justificarea sa o dau stresurile psihosociale ale
batranului: insingurarea sociofamiliala, dezinsertia
sociala, socul pensionarii, crizele de adaptare, regresia
psihomotorie, pierderea autonomiei, etc. (C. Bogdan).
Alaturi de terapiile
medicamentoase, de fizio si Kinetoterapie, psihoterapie, recuperarea
complexa a varstnicului cuprinde si terapia ocupationala
(ergoterapia). Aceasta urmareste recuperarea motricitatii, reluarea
activitatilor cotidiene, adica redobandirea autonomiei si
reintegrarea psihosociala (reluarea relatiilor cu mediul psihosocial).
Exista o terapie ocupationala de functie, aplicata in
starile mai grave, in care bolnavul a pierdut si
obisnuintele primare, instinctuale, pe care trebuie sa le
recapete (alimentatie, toaleta zilnica). Alteori se
urmareste consolidarea rezultatelor obtinute. Aici intra
activitati recreative, hobbi-terapia, activitati de
utilitate practica, gradinarit, bricolaj etc. Vor fi luate in consideratie ideile si
preferintele bolnavilor, experienta personala. Pe masura
posibilitatilor bolnavii vor fi dirijati catre
activitati noi. Vor fi evitate activitatile grele. Noile
ocupatii se vor intinde de la activitati personale
(reinvatate), la toaleta, echipare - dezechipare, lectura,
auditii muzicale, spectacole, floricultura, gradinarit,
tesatorie, impletituri, tricotaje, broderie, pictura, artizanat,
butaforie, pirogravura, traforaj etc. (C. Bogdan).
