Jocul in dezvoltarea personalitatii

JOCUL IN DEZVOLTAREA PERSONALITATII

GRADINITA NR. 1 BAIA DE FIER

Societatea contemporana globalizata tot mai mult, aflata intr-o continua si accelerata schimbare si incercata de o criza valorica profunda, impune invatamantului exigente multiple, din ce in ce mai pretentioase privind educarea tinerelor generatii.

Invatamantul prescolar contribuie la dezvoltarea armonioasa a copiilor, la stimularea gandirii si inteligentei, la insusirea unor cunostinte necesare pentru scoala, la educarea multilaterala, la formarea trasaturilor de caracter si de comportare civilizata.

Perioada prescolara imprima cele mai profunde, durabile si fructuoase amprente asupra individualitatii copilului. Sub influenta factorilor ambientali are loc expansiunea potentialului creativ al copilului, rasar mladitele "eului" cognitiv-afectiv-actional, se constituie si se consolideaza trasaturile de personalitate.

In gradinita, clasa dulcilor emotii, a primelor amintiri placute, activitatile trebuie sa fie insorite de bucuria implinirii depline a copilariei fericite, de constiinta raspunderilor iar unda de romantism trebuie sa fie vesnica.

Cadrul in care se desfasoara activitatea trebuie sa aiba o inzestrare aparte, o anumita vibratie interioara care sa intampine cu bucurie, cu dragoste si delicatete pe micile fiinte, sa li se deschida ca o floare, inmiresmandu-le dintr-odata inimile si privirile , sa-i imbratiseze din prima clipa.

In gradinita, copilul, aceasta fiinta vie, cu o "lume proprie", aceasta fiinta activa, polivalenta totodata, aflata intr-o permanenta schimbare, trebuie sa fie "redescoperit" mereu de catre educatoare, in dinamica "ipostazelor" mereu inediteale individualitatii in devenire.

Dupa cum se stie, inca din perioada de debut a vietii, fiinta umana creste se dezvolta, se maturizeaza, evolueaza sub influenta unor factori de natura biologica, psihologica si sociala ce actioneaza asupra sa transversal si longitudinal. Acesti factori pot fi favorabili, cand stimuleaza intreaga evolutie si nefavorabili sau relativ favorabili, cand determina structuri limitate sau chiar cu caracter restrictiv pentru conturarea caracteristicilor umane. Evaluarea acestor conditii, a calitatiilor, se face in raport de contextul concret in care se afla copilul, dar si in raport de modalitatile de receptionare si de structurare a particularitatilor ce il definesc pe subiect.

Copilul realizeaza o dezvoltare de la simplu la complex ca urmare a faptului ca fiecare acumulare este o conditie a unor achizitii superioare, iar in fiecare stadiu se pregatesc conditiile stadiului urmator astfel incat matirizarea bio-psiho-sociala se finalizeaza cu o dezvoltare complexa a personalitatii. Dezvoltarea psihica si sociala in copilarie se realizeaza in functie de experientele de viata, de acumularile si conduitele exersate si concretizate in deprinderi, obisnuinte, de structurile de personalitate ce se elaboreaza prin continuie acomodari la situatiile concrete .

In copilarie, personalitatea se structureaza progresiv capatand din ce in ce mai mult noi dimensiuni, ajungand la formarea conduitelor complexe si echilibrate in care creatia si autodeterminarea exprima nivelul cel mai inalt al disponibilitatii persoanei. Prin urmare, sunt o serie de factori sau conditii care favorizeaza dezvoltarea biologica si psihica a copilului, grabesc procesul de achizitie a experientelor si informatiilor, proiecteaza o personalitate viguroasa si armonioasa, asa cum sunt si situatii care franeaza evolutia normala sau contribuie la fragilizarea subiectului cu efecte negative nu numai pentru varstele copilariei, ci si pentru perioadele de varsta ulterioara. In acest context apreciem ca activitatea educatorului-profesorului trebuie sa fie centrata pe cunoasterea trasaturilor personalitatii si a factorilor de mediu care intervin in adaptarea si integrarea copilului, luandu-se drept criteriu de baza rezultatele muncii sale individuale si scolare. Trasaturile de personalitate se vor analiza in corelatie cu factorii determinanti ai mediului ambiant (familial, scolar, social) la care subiectul se adapteaza sau dezadapteaza corespunzator legii variatiilor concomitente.

Dintre multiplele fenomeme ce se impun a fi cunoscute si evaluate, apreciem ca pentru cresterea copilului prescolar si scolar mic este necasar ca educatoarea sa aiba in atentie urmatoarele:

1. Cunoasterea comportamentului predominant motor si a dezvoltarii fizice:

a) volumul si varietatea miscarilor, plasticitatea in invatarea de miscari noi, precizia si coordonarea miscarilor, viteza, ritmul, finetea si independenta in realizarea miscarilor;

b) controlul si autocontrolul miscarilor, stapanirea si desfasurarea de miscari intentional-voluntare;

c) evolutia abilitatilor motorii, prin raportarea la suplete, armonie, promptitudine.

2. Cunoasterea palierului cognitiv:

a) relatia dintre imaginea perceptiva si actiunea corespunzatoare acesteia;

b) relatia dintre imaginea perceptiva si verbalizarea acesteia;

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

c) tipuri de perceptie predominante (kinestezico- tactile, vizuale, auditive);

d) studiul prezentarilor (completitudine, corectitudine, stabilitate, selectivitate, sistematizare, generalizare, raportul reprezentare- actiune- cuvant);

e) tipuri de calitati ale reprezentarii;

f) studiul comunicarii si limbajului (vocabular, exprimare logico- gramaticala, predominarea formei de comunicare, dereglari ale limbajului, etc.);

g) studiul gandirii (procese si operatii, intelegerea, aplicarea si folosirea abstractiilor, a notiunilor, conceptelor, calitati specifice ale gandirii);

h) studiul memoriei (relatia recunoastere- reproducere, predominarea tipului de memorie, calitatile memoriei);

i) studiul imaginatiei (relatia dintre imaginatia reproductiva si creatoare, obiectivarea acestora in activiate, raportul real- fictiune, calitati speciale);

j) studiul atentiei (raportul atentie-cuvant- activitate, forma predominanta si calitatile atentiei);

3.Integrarea socioafectiva si structurarea personalitatii:

a)receptivitatea si reactivarea fata de cerinte, de activitate si evolutia atitudinii;

b)expresia si controlul afectivitatii (discordanta, stapanire, exprimarea verbala sau motrica, fenomene de stimulare);

c)manifestari volitionale (capacitatea de a actiona, formularea independenta a scopurilor, luarea deciziilor, capaciatea de efort voluntar) ;

d)integrarea sociala (adaptarea la normele de colectiv, stabilirea de relatii, autonomie sociala);

4.Comportament si personalitete:

a)trasaturi de caracter dominante (atitudinea fata de activitate, fata de sine si fata de ceilalti);

b)trasaturi de temperament (reactivitate verbala, actionala emotionala si pragul de echilibru dintre acestea);

c)aptitudini si activitate (aptitudini generale si specifice, tipuri de activitati reusite, inclinatii si interese speciale).

Cunoscand toate aceste aspecte, aria nu numai ca poate depasisituatiile dificile, dar poate sa parcurga, impreuna cu copiii, noi etape de activitate si de invatare. In felul acesta, se creeaza posibilitati multiple de transfer si de aplicabilitate in diferite activitati care se vor remarca prin performanta si competente, constituind un indiciu al structurilor evolutive in planul personalitatii mature cu note dominante a tipologiei armonioase.

In dezvoltarea personalitatii, la copiii mici toate activitatile spontane capata caracter de joc. Pentru ei, el este un scop in sine, care le face placere, ii bucura. Jocul este in acelasi timpun mijloc prin care copilul invata sa se afirme si sa cunoasca lumea inconjuratoare. Prin joc copilul isi dezvolta functiile latente, ajunge la un mod superior de comportare si astfel creste, se depaseste, evolueaza spre adolescnta si maturitate.

Evolutia jocului este o expresie a evolutiei copilului, lucru confirmat de diferite forme pa care le ia jocul in timp. Principalele forme ale acestuia sunt: jocul simbolic, jocul de imitatie si jocul de competitie. Jocurile din prima copilarie reprezinta o incercare a copilului de a se cunoaste pe sine si lumea din jur.

Jocul simbolic isi are originea in aceasta nevoie de cunoastere a lumii. In cadrul lui, lucrurile nu sunt percepute si utilizate de copil in conformitate cu normele adultilor, ci dupa dorintele sale. Astfel, o cutie de carton poate deveni un pat pentru papusi sau bufet de sufragerie, iar pentru un baiat, un bat poate sa fie cal, pusca, chitara, etc. acest simbolism, care provine din egocentrism, evolueaza rapid spre imitarea adultului, pe care o contine in germen.

Jocul de imitatie, corespunde unei etape de evolutie superioara. Imitatia presupune existenta unui model exterior pe care copilul il observa si il analizeaza: mama, doctorul, vanzatorul. Treptata, pe masura ce copilul creste, jocul de imitatie se imbogateste, incepand sa reflecte nu numai influenta mediului strict inconjurator, dar si pe cea a povestilor si a emisiunilor de televiziune. Pe de alta parte, daca la inceput jocul de imitatie este un joc singuratic, cu timpul el devine un joc colectiv, in cadrul caruia sunt interpretate diferite momente din viata de fiecare zi, traite sau imaginate, din viata animalelor sau chiar a obiectelor. Se ajunge astfel la jocuri cu roluri .

Jocul de competitie, care sta la baza activitatii sportive, apare in gradinita intr-o forma elementara care este totusi o forma de intrecere- a arunca o minge departe, a alerga mai repede. La aceste probecare ii sunt impuse, copilul se compara cu el insusi sau cu vecinii sai, prinde curaj, se afirma. Placerea reusitei ii poate determina pe copii sa persevereze in obtinerea unor rezultate mai bune.

Alegerea jocurilor arata diferenta dintre sexe: un baiat prefera sa se joace cu trenul, in timp ce o fata prefera papusile. De asemenea, alegerea libera a jocurilor este semnificativa si pentru caracterul copiilor: visatori, activi, violenti, apatici.

Jocul este pentru un copil si un important mijloc de cunoasteredirecta, de intelegere a lumii. In joc se exprima valoarea atitudinii intelectuale in care isi au radacina toate posibilitatile viitoare de insusire a cunostintelor. Rolul educatoarei este de a dirija personalitatile puternice, orientandu- le spre o actiune protectoare si generoasa, si de a incuraja pe cei mai slabi. Aceste interactiuni dintre joc si munca in gradinita au in sine o mare valoare care influenteaza puternic formarea omului.

Importanta jocului in cadrul experientei umane a fost recunoscuta pe larg. Jocul a fost de mult timp inteles ca o activitate caracteristica omului si a fost adesea asociat cu realizarea potentialului uman. Schiller spunea in eseurile sale estetice si filozofice ca omul se joaca doar atunci cand este om in adevaratul sens al cuvantului si ca nu devine complet om decat daca se joaca.

Jocul si joaca sunt instrumente necesare cunoasterii si dezvoltarii armonioase a celor mici. Cu cat copiii incearca mai multe jocuri, cu atat mai mult li se dezvolta capacitatile fizice si psihice. Din cele mai vechi timpuri, inainte de a exista papusile, roboteii, animalele de plus, copiilor le-a placut si au simtit nevoia sa se joace, pentru a se juca ei au neaparata nevoie de jucarii cu o utilitate anume (de exemplu: o lopatica pentru nisip, masinuta pentru cursele de masini). Ei pot exersa -si acest lucru este bine venit- jocul simbolic, adica jocul in care un obiect poate reprezenta un altul; un bat poate fi calutul pe care bietelul incaleca, sau doua frunze pot fi meniul pentru ursulet.

Parintii au datoria de a se implica in jocul copiilor si de a le stimula imaginatia si creativitatea; o alta consecinta importanta a jocului este dezvoltarea limbajului copilului. Prin joc copilul socializeaza, deci se integreaza in colectivitatea de copii. Urmarind jocul copilului, putem descoperi stadiul dezvoltarii limbajului, deoarece, in cadrul jocului, copilul trebuie sa interactioneze si sa atribuie functii diferitelor obiecte. Tot prin joc copilul isi dezvolta latura afectiva, fiind capabilsa identifice emotii si sa le traiasca. Cu trecerea timpului, cel mic va fi pregatit sa interactioneze in grup, sa participe la jocul social, in cadrul caruia fiecare trebuie sa-si astepte randul. Atat parintii, cat si educatorii trebuie sa acorde importanta cuvenita acestei etape esentiale din viata lor. Prin urmare, crearea de medii favorabile manifestarii libere a copiilor si un climat socio-afectiv placut, sunt absolutnecesare dezvoltarii armonioase a oricarui copil. Valorificarea intregului potential pe care-l poseda copilul si, mai ale, instruirea acestuia il vor ajuta sa se adapteze la orice tip de situatie si sa capete incredere in sine.

In analizarea jocurilor accentul trebuie pus pe intriducerea unor procedee care sa intensifice procesul de adaptare al copilului la viata de colectiv in gradinita, la largirea relatiilor dintre copii prin munca in grupuri mici, in cadrul activitatii cu grupa intreaga prin stimularea colaborarii intre copiii unei echipe, constientizarea normelor de comportare, cresterea contributiei jocurilor in stimularea proceselor psihice complexe cu precadere a gandirii.

Dragostea de copii, increderea in posibilitatile de afirmare ale fiecaruia in societate, util siesi si societatii, daruire, modestie, cumpatare, rabdare,

indulgenta, model de comportare, afectivitate sunt calitati ce se cer aceluia care preia stafeta de la casa dulcilor emotii.

Trebuie sa ne uitam mult si adanc in ochii copilului. El ne invata adesea ce trebuie sa facem si cum trebuie sa lucram. El ne inspira , ne fascineaza, ne da clipe minunate, ne conduce mai sigur, ne face sa fim mai buni. La lumina cunostintelor acumulate prin cultura vesnica, trebuie sa ne croim calea proprie, calea sigura, prin iubirea de copii. Dragostea este o forta si o gratie. Cel ce nu gandeste la altii si nu traieste decat peste sine, probeaza o mare saracie sufleteasca, este un om sterp, un om nenorocit, caci nu are nimic de dat. Totul dar, prin dezvoltarea sentimentelor altruiste si a energiei voluntare, prin zambet, suras si ras, prin dragoste de semeni.

BIBLIOGRAFIE:

Activitati metodice in gradinita,

revista -Parintii-Nr.5/mai 2007,

Invatamantul prescolar , Bucuresti, 1983,

Copilaria-fundament al personalitatii, Bucuresti, 1997,                                                                             

Psihopedagogia copilului, Reprograpf, 2005