METODELE PSIHOLOGIEI - specificul cunoasterii psihologice, metodele specifice de investigare-recoltare

METODELE PSIHOLOGIEI

. Specificul cunoasterii psihologice

O cunoastere stiintifica trebuie sa satisfaca o serie de conditii, cele mai importante fiind urmatoarele: delimitarea si formularea exacta a domeniului sau problemei (obiectului cunoasterii); elaborarea si aplicarea unei metode adecvate de investigare-cercetare; inregistrarea riguroasa a rezultatelor; replicabilitatea (cercetarea sa poata fi reprodusa si verificata si de altii); obiectivitatea (intemeierea descrierilor si interpretarilor pe date si fapte reale, cu delimitarea clara intre "ceea ce este obiectul in realitate" si "ceea ce este el pentru subiect"); dezvaluirea si formularea unor legi si principii generale.

Dupa caracterul relatiei subiect-obiect, cunoasterea stiintifica este de doua tipuri: directa  sau nemijlocita si indirecta sau mijlocita.

Prima se caracterizeaza prin aceea ca obiectul, posedand proprietati sensibile, nemijlocit observabile, permite accesul direct al cercetatorului, observare, investigare, masurare, evaluare. Ea este proprie stiintelor risc substantialist-energetiste, respectiv, stiintelor naturii (mecanica, fizica, astronomia, stiintele biologice).

Cea de-a doua se caracterizeaza prin aceea ca obiectul sau nu poate fi observat ca atare direct, el fiind lipsit de proprietati substantial-metrice, accesul la el fiind mediat de o alta "entitate", cu care presupunem ca are o legatura necesara.

Ea este proprie psihologiei. Cunoasterea psihicului in calitatea lui de realitate subiectiva, ideala interna o putem realiza prin intermediul expresiilor comportamentale externe. Asadar, cunoasterea psihologica stiintifica are un caracter mijlocit.

2. Ce este metoda?

In sens general, prin metoda se intelege calea pe care cercetatorul o alege pentru a afla adevarul despre un lucru, fenomen sau proces si de  a  gasi  raspunsuri  veridice  la intrebari epistemologice de genul: "ce?", "cum?", " de ce?", "pentru ce?".

Structural, ea cuprinde doua componente principale:

a) o componenta de ordin teoretic general, reprezentata de un set de principii, asertiuni si conditii logice care intemeiaza si orienteaza actul cunoasterii in intregul sau

b) o componenta operational-instrumentala, reprezentata de un set de procedee si tehnici de investigare, masurare si prelucrare-interpretare. "Metoda este ansamblul demersurilor desfasurate de un cercetator pentru a descoperi si verifica cunostintele sau de un practician pentru a rezolva o problema concreta pornind de la cunostintele existente" (le Ny, Directionaire fondamental de la psychologie, 1997, p. 769).

Intre obiect si metoda exista o relatie stransa: modul de definire-intelegere generala a obiectului  determina alegerea metodei; la randul ei, metoda conditioneaza gradul de relevanta-obiectivitate a informatiei despre obiect. (Exemplu: definirea constiintei considerata ca obiect unic de studiu al psihologiei, ca o lume subiectiva pura ermetic inchisa in sine, nu putea impune decat metoda introspectiei, iar aplicarea acesteia a dus la scaderea drastica a obiectivitatii cunostintelor despre functiile psihice).

3. Principalele metode ale psihologiei

In decursul relativ scurt, al celor 137 de ani de fiintare ca stiinta distincta, psihologia a reusit sa-si elaboreze un bogat repertoriu de metode, procedee si tehnici de cunoastere-cercetare. Dupa obiectivul carora sunt subordonate, acestea le putem imparti in doua mari grupe:

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

a) metode specifice de explorare-investigare si recoltare a datelor (informatiilor)

b) metode auxiliare, de ordonare, prelucrare si interpretare.

a. Metodele specifice de investigare-recoltare

1.a. Metoda observatiei obiective externe consta in urmarirea intentionata si inregistrarea fidela si sistematica, in concordanta cu scopul propus, a unor manifestari comportamentale ale unei persoane sau ale unui grup. Ce fel de manifestari ne sunt accesibile? In primul rand, manifestarile motorii: postura generala a corpului (incordata agresiv, incordata defensiv, marcata de o stare generala de bucurie, marcata de o stare generala de tristete, suferinta etc.); mersul (alert, lent, usor, apasat etc.); gesticulatia (activa, bogata sau retinuta, saraca); fluxul vorbirii (alert sau lent, precipitat sau cenzurat, fragmentat); expresiile faciale (incruntat, relaxat, jovial, "acru" etc.); culoarea fetei (palida, inrosita). Pe baza acestor manifestari, putem sa determinam fie starea sufleteasca interioara de moment, fie anumite trasaturi stabile de personalitate, indeosebi de ordin temperamental. Constatarile facute, trebuie inscrise intr-un protocol, care trebuie sa includa: descrierea contextului (data, timpul, ambianta fizica, ambianta sociala); descrierea observatorului (varsta, sex, relatia anterioara cu subiectii), descrierea actiunilor si conduitelor participantilor de genul celor specificate mai sus); interpretarea situatiei (determinarea semnificatiei ei pentru subiect).

Pentru a asigura naturaletea necesara manifestarilor subiectului, acesta din urma nu trebuie sa stie sau sa sesizeze ca este observat (discretia observatiei).

Inconvenientul observatiei: trebuie sa asteptam ca fenomenul pe care dorim sa-l studiem sa apara in mod natural, spontan, neavand voie sa-l provocam.

2.b. Experimentul de laborator este considerat metoda principala a cunoasterii psihologice stiintifice. Psihologia a putut sa se desprinda de filosofie si sa dobandeasca statutul de stiinta numai prin adoptarea acestei metode (W. Wundt, 1879). Ea consta in provocarea deliberata de catre cercetator a fenomenului psihocomportamental pe care doreste sa-l studieze. "Laboratorul" este un spatiu special amenajat si utilat tehnic si logistic pentru a permite efectuarea unor cercetari obiective, riguroase si controlate asupra uneia sau mai multor functii si componente ale organizarii psihocomportamentale.

Subiectul va fi, asadar, scos din contextul firesc, obisnuit al vietii si activitatii lui si introdus intr-un context nou, mai mult sau mai putin artificial. Experimentul propriu-zis se desfasoara pe baza unui plan denumit model sau design. Acesta cuprinde urmatoarele elemente principale: obiectivul (ce anume se urmareste a se studia), ipotezele (ce se presupune in legatura cu evenimente); variabile independente (aflate la indemana si sub controlul cercetatorului si prin care se provoaca fenomenul ce urmeaza a fi studiat), variabilele dependente (raspunsurile subiectului la variabila independenta), variabilele intermediare sau moderatoare (ansamblul factorilor si conditiilor interne ale subiectului), variabilele-subiect (varsta, sex, nivel de instruire etc.) si variabilele contextuale. Experimentul de laborator are dezavantajul ca artificializeaza si ingradeste manifestarea naturala a subiectului.

Acest inconvenient este inlaturat in cadrul experimentului natural (Lazurski), care se realizeaza in contextul activitatii specifice a subiectului (experimentul didactic in scoala).

3.c. Metoda analizei produselor activitatii consta in inregistrarea si evaluarea pe baza unor criterii obiective a unor: lucrari literare, desene, schite, concepte etc. Aplicarea ei se intemeiaza pe supozitia ca in astfel de produse se reflecta si se obiectiveaza capacitati intelectuale, atitudini, interese, preferinte, trasaturi dispozitionale.

3.d. Metoda biografica, utilizata indeosebi in psihologia personalitatii, consta in relevarea celor mai semnificative momente si evenimente din viata subiectului pentru a intelege si evalua starea lui actuala.

3.e. Metoda interviului si anchetei consta in culegerea informatiilor despre aspectul care ne intereseaza prin intrebari adresate direct subiectului (interviul) sau persoanelor din anturajul lui (ancheta).

3.f. Metoda chestionarului. Chestionarul reprezinta o lista de intrebari stabilite pe baza unor criterii riguroase, care vizeaza unul sau mai multe laturi sau caracteristici ale organizarii psihocomportamentale. Raspunsurile pot fi de doua tipuri: inchise, subiectul alegand unul din cele asociate intrebarii, sau deschise, subiectul trebuind sa "gaseasca" si sa formuleze singur raspunsul.

3.g. Tehnicile proiective prin care se urmareste explorarea structurilor inconstientului si evidentierea tendintelor dominante in profilul de personalitate al subiectului. Ele sunt de doua tipuri: structurate, care includ situatii cu identitate reala (exemplu, testul aperceptiv tematic-Murray, testul de frustratie Rasenzweig, testul de pulsiuni Szondi) si nestructurate (exemplu, testul petelor de cerneala, testul Rorschach).

3.h. Metoda testelor. Prin test, in sensul strict de psihometriei, se intelege o proba psihologica standardizata care se aplica la fel la toti subiectii si la care rezultatele se interpreteaza pe baza unor etaloane dinainte stabilite. De aceea, in aceasta categorie includem numai probele zise de performanta (de inteligenta generala, de aptitudini tehnice, matematice sau de memorie, atentie, dexteritate motorie etc.).

Metodele auxiliare de prelucrare-interpretare a datelor sunt cele de ordin statistico-matematic si ele permit determinarea gradului de obiectivitate si semnificatie a ceea ce se obtine in cercetare.

4. Intrebari de autoevaluare

1. Ce intelegem prin metoda?

2. Ce inseamna caracter obiectiv al cunoasterii psihologice?

3. Prin ce se deosebeste experimentul de laborator de observatie?

4. Ce este variabila independenta?

5. Ce este testul in sens psihometric?

6. De ce sunt necesare metodele statistico-matematice?

R a s p u n s u r i:

1. Calea de aflare a adevarului despre un lucru, un fenomen sau proces.

2. Intemeierea afirmatiilor si generalizarilor teoretice pe date si fapte reale, concrete.

3. Spre deosebire de observatie, experimentul de laborator ne permite sa provocam deliberat fenomenul sau procesul pe care ne propunem sa-l studiem.

4.  Stimulul, proba sau sarcina pe care le foloseste cercetatorul pentru a provoca fenomenul pe care si-l propune sa-l studieze.

5. O proba riguros standardizata si etalonata.

6. Pentru a determina mai riguros obiectivitatea si semnificatia rezultatelor cercetarii.