Principalele aspecte pe care le presupune consilierea adultilor cu accent pe dezvoltarea comportamnetului asertiv

Principalele aspecte pe care le presupune consilierea adultilor cu accent pe dezvoltarea comportamnetului asertiv

Scopul fundamental al consilierii este asigurarea unei functionari optime a individului, a grupului, si a individului in grup-  scop care se poate atinge prin implinirea obiectivelor consilierii: promovarea sanatatii si a starii de bine; dezvoltare personala; preventie.

Asertivitatea nu este un comportament natural, cu care ne nastem. Oamenii se comporta si comunica in functie de cele doua reactii primare - de fuga sau lupta - in mod submisiv sau agresiv. Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferentiaza de comportamentul agresiv prin faptul ca nu incalca drepturile si libertatile celuilalt.

Daca realizati ca nu aveti curaj sa-l refuzati, fara sa va simtiti vinovat, pe un coleg care abuzeaza de bunavointa voastra, sau daca realizati ca nu faceti fata unui sef agresiv, e timpul sa invatati sa comunicati in mod asertiv.

Pentru acest lucru este nevoie sa-ti poti exprima clar, ferm, spontan, sincer si direct sentimentele, nevoile si dorintele, respectandu-i in acelasi timp pe ceilalti. Pe langa a le exprima, este nevoie sa le poti sustine, fara a fi agresiv sau abuziv, atunci cand ceilalti opun rezistenta

Comportamentul asertiv se caracterizeaza prin faptul ca in comunicare nu se incalca nici drepturile personale, nici ale celorlalti, subiectul exprimindu-si necesitatile, dorintele, sentimentele si preferintele intr-un mod deschis si onest, intr-o maniera socialmente adecvata. Comportamentul asertiv demonstreaza respectul fata de sine si fata de ceilalti, promoveaza autodezvaluirea, autocontrolul si aprecierea pozitiva ai valorii de sine.
    Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de solutionare a problemelor interpersoanle. Comunicarea directa, deschisa si onesta permite receptionarea mesajelor fara distorsiuni, ceea ce mentine relatiile cu ceilalti. Intr-o comunicare asertiva tensiunea , critica, conflictul etc. sunt constructive.

Componentele asertivitatii
    Notiunea de asertivitate a fost introdusa de specialisti in terapia comportamentala, care afirmau ca asertivitatea inhiba anxietatea, reduce depresia. Se subliniaza faptul ca comportamentul asertiv conduce la o imbunatatire a imaginii de sine.
    Dupa Lazarus, asertivitatea comporta patru elemente:

1. refuzul cererilor;
2. solicitarea favorurilor si formulare de cereri;
3. exprimarea sentimentelor pozitive si negative;
4. initiere, continuare si incheiere a unei conversatii generale.

 Acestea alcatuind componenta cognitiva care implica un anumit mod de gindire. Componenta comportamentala a asertivitatii include o serie de elemente non-verbale, pe care specialistii in domeniu le recomanda:
      - Contactul vizual: o persoana asertiva isi priveste interlocutorul drept in ochi. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje nedorite, de tipul: 'eu nu sunt convins de ceea ce spun' sau 'imi este foarte frica'.
      - Tonul vocii: chiar si cel mai asertiv mesaj isi va pierde din semnificatie daca va fi exprimat cu o voce soptita (aceasta va da impresia de nesiguranta) sau prea tare, fapt care ar putea activa comportamentul depresiv al interlocutorului.
      - Postura: pozitia corpului unei persoane asertive difera de la situatie la situatie. Totusi, se apreciaza ca, in majoritatea cazurilor, subiectul trebuie sa stea drept: nici prea rigid, pentru ca aceasta exprima o stare de incordare, nici prea relaxat, pentru ca ceilalti ar putea interpreta o astfel de pozitie ca fiind lipsita de respect.
      - Mimica: pentru ca mesajul sa aiba caracter asertiv, mimica trebuie sa fie adecvata si congruenta cu continutul mesajului. Astfel, de exemplu, daca cineva zimbeste atunci cind afirma ca ceva il supara, ofera interlocutorului o informatie ambigua, care altereaza sensul comunicarii.
      - Momentul administrarii mesajului: cel mai eficient mesaj asertiv isi pierde semnificatia daca este administrat intr-un moment nepotrivit. Astfel, de exemplu, nici un sef nu va raspunde favorabil la o cerere de marire a salariului, oricit de bine formulata este aceasta, daca angajatul il abordeaza atunci cind se pregateste sa se prezinte in fata unei comisii de control a firmei.
      - Continutul: chiar daca toate celelalte conditii sunt respectate, mesajul nu-si atinge scopul daca este prea agresiv, cu intentia de a-l blama pe celalalt sau, dimpotriva, exprimat prea timid si intr-un mod pasiv. Continutul unui mesaj asertiv trebuie sa fie precis, descriptiv si direct.

Asertivitatea este o caracteristica a unei persoane care isi exprima cu usurinta punctul de vedere si interesele, fara anxietate, si fara a le nega pe ale celorlati. Tehnicile de antrenament in sensul asertivitatii, isi propun sa ajute un subiect, care se plange de comunicare, sa-si exprime si sa-si sustina mai bine punctul sau de vedere.Se pune problema diminuarii anxietatii sale, fie invatandu-l sa-si invinga dificultatile pe care le imputa uneori timiditatii sale, fie dimpotriva sa-si modereze agresivitate si sa-si modifice comportamentul pentru a se integra mai bine in normele anturajului sau si sa obtina o buna cooperare cu acesta. Tehnicile asertive fac in permanenta apel la factori cognitivi, sunt foarte frecvent utilizati in terapia comportamentala atunci cand anxietatea generata de situatii sociale ramane in registru nevrozelor.

Specialistii recomanda:

Relaxare - se realizeaza exercitii de relaxare, care au ca obiectiv relaxarea intregului corp prin insusirea deprinderilor de relaxare, controlul respiratiei si administrarea de sugestii si autosugestii.

Restructurare cognitiva - componenta cognitiva implica un anumit mod de gandire care, de regula il impiedica pe individ sa fie asertiv. Terapeutul il va ghida pe pacient sa reevalueze convingerile disfunctionale de baza si gandurile negative automate si inlocuirea acestora cu ganduri realiste, pozitive pentru o mai buna performanta la locul de munca.
Antrenamentul asertiv - are drept scop optimizarea relatiilor interpersonale si imbunatatirea performantei individuale la persoanele prea pasive.Componenta comportamentala a asertivitatii include contactul vizual, mimica si pantomimica, postura, tonul si modulatiile vocii, continutul si momentul administrarii unui mesaj (optimizarea comunicarii). Persoanele non-asertive prezinta o imagine de sine scazuta. Antrenamentul asertiv conduce la imbunatatirea imaginii de sine (autostima).

Adesea, nivelul scazut al autostimei se coreleaza cu lipsa asertivitatii, cu vorbirea interioara, cu continutul perfectionist si cu dificultatea de-a exprima propriile sentimente. In concluzie, specialistul recomanda incredere deplina in fortele proprii si puterea de a gandi si a comunica dupa bunul plac fara a leza in vreun fel interlocutorul, tinandu-se seama de drepturile fiecarui individ.