Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didactice Bani si dezvoltarea carierei Stiinta  si proiecte tehnice Istorie si biografii Sanatate si medicina Dezvoltare personala
referate sanatate Sanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Psihologie


Qdidactic » sanatate & sport » psihologie
Rinolalia



Rinolalia


RINOLALIA

Etimologic termenul de rinolalie vine de la grecescul: rhino nas si lalie vorbire; (vorbire pe nas).

Rinolalia se caracterizeaza prin tulburarea rezonantei sunetelor si a vocii.

Ea se produce prin miscari asincronice ale organelor de articulare. Laringele si partea posterioara a limbii sunt coborate, trecerea in cavitatea nazala se largeste, trecerea in cavitatea bucala se ingusteaza, se amplifica rezonanta nazala. Rinolalia este deci o disfunctie instrumentala a organelor de executie a actului vorbirii. Tubul fonoarticulator se modifica fie datorita unei obstructii nazale, fie a unei comunicari intre cavitatea bucala si cea nazala, amplificand astfel rezonanta sau timbrul nazal.

Partea functionala cea mai valoroasa, de necompensat a organelor vorbirii este valul palatului. Lungimea si capacitatea functionala a valului are un rol important in realizarea vorbirii. El separa cavitatea bucala de cea nazala si le reuneste prin miscari rapide, suple si precise, realizand istmul velofaringian, mecanism de inchidere la nivelul faringelui. Din faringe aerul expirat e indreptat spre cavitatea bucala sau spre cea nazala, sau spre amandoua dupa cum valul palatului inchide sau nu una din ele sau le lasa pe amandoua deschise.

Orice schimbare care apare la nivelul istmului velofaringian modifica rezonanta nazala, determinand nazalizarea. Nazalizarea nu e proportionala cu defectul velar, datorita factorilor compensatori care intervin in vorbire.

Cu cat pierderea de aer nazal este mai mare cu atat vorbirea este mai dislalica si mai greu de inteles.

1. FORMELE RINOLALIEI

In functie de directia pe care o ia unda expiratorie necesara pronuntarii sunetelor, rinolalia se imparte in:

1.     Rinolalia aperta sau deschisa cand unda este expiratorie ia calea nazala si in pronuntarea sunetelor nenazale.

2.     Rinolalia clausa sau inchisa cand unda expiratorie necesara pronuntarii sunetelor nazale se scurge pe traiectul bucal, calea nazala fiind blocata.

3.     Rinolalia mixta cand unda expiratorie nu respecta caracteristicile articularii sunetelor scurgandu-se cand pe cale nazala cand pe cale bucala.

Daca rinolalia este produsa de modificari organice, rinolalia este organica. Daca se datoreaza incapacitatii functionale a valului palatin si a muschilor faringo nazali, acestia neputand separa cele doua cavitati, rinolalia este functionala.

Dupa operatii de amigdale poate sa apara rinolalia aperta sau rinolalia clausa se poate transforma in rinolalia aperta.

1.     Frecventa cea mai mare o au rinolaliile aperta datorate despicaturilor labio velo palatine. In cadrul acestor despicaturi fonatia este cea mai afectata fiind necesara interventia chirurgicala, dupa care trebuie sa urmeze procesul de educare a vorbirii.

Despicaturile labio velo palatine se impart in trei grupe:

1.despicaturi partiale anterioare incomplete buza superioara;

- complete buza, prag narinar,creasta alveolara;

- posterioare incomplete numai valul palatului sau lueta;

- complete lueta, val palatin, palat dur,pana

la creasta alveolara.

2.despicaturi asociate formeaza o combinatie intre despicaturile partiale

anterioare, posterioare, creasta alveolara ramane intacta;

3.despicaturi totale despicatura anterioara se uneste cu cea posterioara, interesand buza, pragul narinar, creasta alveolara. Ea poate fi bilaterala sau unilaterala.

1.a. Rinolalia aperta organica mai poate fi produsa de malformatii la nivelul palatului, insuficienta dezvoltare a palatului, atonia sau paralizia valului. In toate aceste situatii valul palatului nu poate separa cavitatea nazala de cea bucala si sa inchida orificiul prin miscari sincronice ducand la schimbarea istmului velofaringian si schimband rezonanta.

In rinolalia aperta organica sunt afectate atat consoanele cat si vocalele, aparand omisiuni, substituiri, deformari de sunete.

Ea se mai poate datora unor orificii formate prin patrunderea unor corpi straini, pareze sau hemipareze ale valului si luetei cauzate de sindromul pseudo bulbular, poate sa apara in surditati sau hipoacuzii, oligofrenii, mixedem, ca obicei vicios.

1.b. Rinolalia aperta functionala este determinata de incapacitatea sau motilitatea redusa a valului palatului si a muschilor faringo nazali, care nu reusesc sa separe cele doua cavitati, neexersarii valului palatului si a muschilor in urma interventiei chirurgicale sau imitarii vorbirii unor persoane rinolalice.

In rinolalia aperta organica sunt afectate toate consoanele si vocalele. In rinolalia aperta functionala aceste fenomene sunt mai diminuate. Consoanele sunt afectate mai mult sub aspect calitativ decat articulator, vocalele sunt sterse, vocea alterata.

2.Rinolalia clausa poate fi determinata de obstructii nazale, blocari ale faringelui prin vegetatii adenoide, tumori ale nasului, rinofaringite sau faringite.

In rinolalia clausa lipseste rezonanta nazala deoarece suflul de aer nu poate parcurge cavitatea nazala datorita vgetatiilor adenoide, polipilor, deviatiilor de sept, inflamatii ale mucoasei nazale, tumori ale nasului

Rinolalia clausa poate fi :

a rinolalia clausa organica datorita functionarii defectuoase a muschilor sau valului palatin care nu poate deschide traiectul nazal in timpul pronuntarii sunetelor;


b rinolalia clausa functionala . Daca sunt blocate narinele, sonoritatea m n e foarte stearsa. Daca e blocat naso faringele, sunetele m n sunt omise sa m este inlocuit cu b si n cu d .

3.In rinolalia mixta se observa atat fenomene caracteristice rinolaliei deschise cat si celei inchise, deoarece acesti copii prezinta anomalii de inchidere cat si de obstructie a cailor nazale. Ea poate fi organica sau functionala si e determinata de despicaturi congenitale , vegetatii, deviatii de sept, hipotonie velara functionala, etc.

Caracteristic pentru acestia este marea labilitate a sunetelor afecta putand pronunta relativ bine intr-o situatie si deforma, substitui si inversa in alte situatii. Vocea e lipsita de forta, scazand in intensitate pe parcursul vorbirii si are caracteristici nazale.

2. PARTICULARITATI COMUNE SI SPECIFICE IN DISLALIE SI RINOLALIE

Atat in dislalie cat si in rinolalie exista o serie de elemente comune si unele specifice. Deosebirile si asemanarile pot fi privite in doua planuri : pe de-o parte din punctul de vedere al etiologiei, iar pe de alta parte din punctul de vedere al simptomatologiei, al manifestarilor caracteristice dislaliei si rinolaliei. In general, intre dislalie si rinolalie se face distinctie considerandu-se ca sunt doua tulburari de vorbire cu elemente specifice, dar si cu o serie de aspecte comune, mai ales in domeniul articularii si emisiei sunetelor. Din punct de vedere etiologic exista factori care provoaca in exclusivitate rinolalia sau dislalia, dar sunt si o serie de cauze care determina atat fenomene dislalice cat si rinolalice. Pornind de la aceste premise metodele si procedeele de corectare a vorbirii dislalice se pot folosi cu succes si in activitatea cu rinolalicii pentru inlaturarea tulburarilor de pronuntie. In acelasi timp, se pot utiliza metode specifice corectarii deficientelor rinolalice.

Pe langa tulburarile de pronuntie specifice dislalicilor, in rinolalie se gasesc si o serie de deficiente care constau in tulburarea rezonantei sunetelor si a vocii fonfaite. Nazalizarea vorbirii, a sunetelor in primul rand este o caracteristica specifica rinolaliei. Asadar, in rinolalie tulburarile de fonatie coexista cu cele de articulatie. Deficientele vocii apar ca fenomene secundare in rinolalie si numai in cazurile grave.

Tulburarile dislalice prezente in rinolalie au un caracter variat, datorita nu numai varstei, nivelului de dezvoltare psihica si mediului socio-cultural in care traieste logopatul dar mai cu seama sunt in functie de cauza care a provocat rinolalia, de momentul interventiei medicale si rezultatele ei, cat si de particularitatile de personalitate ale subiectului. Astfel, in acelasi tip de rinolalie, la un subiect se pot intalni forme usoare si partiale de omisiuni ale unor sunete, in timp ce la alt rinolalic cu acelasi diagnostic pot exista fenomene accentuate de dislalie prin deformarea sunetelor (labiodentarelor, siflantelor, fricativelor), cat si omisiuni care fac vorbirea neinteligibila.

In corectarea rinolaliei se pot stabili anumite etape : o prima etapa este cea pregatitoare in care se vor aplica metode si procedee de pregatire psihica si fizica a copilului pentru activitatea logopedica; a doua etapa consta in crearea unui tonus afectiv favorabil corectarii rinolaliei, iar in a treia etapa se executa o serie de exercitii logopedice dupa principiul corectarii dislaliei pentru ameliorarea sunetelor afectate si se consolideaza in cuvinte. Intr-o ultima etapa are loc exersarea sunetului corectat in propozitii si povestiri pentru automatizare si autocontrol. Spre deosebire de dislalie in rinolalie activitatea logopedica trebuie sa inceapa din perioada vorbirii copilului. Este indicat ca la intratrea in scoala copilul sa fie tratat nu numai medical ci si logopedic pentru a se crea conditii de dezvoltare armonioasa a personalitatii.

3. TERAPIA RINOLALIEI

Terapia rinolaliei este complexa si necesita colaboarea chirurgului, psihologului, logopedului, familiei.

In rinolalia organica, terapia trebuie sa inceapa dupa interventia chirurgicala, care sa inlature cauza tulburarii de vorbire ( extirparea vegetatiilor, rezolvarea deviatiilor de sept, refacerea integritatii partilor despicate ale buzei, maxilarelor, palatului si valului, etc. ).

Obiectivul general al terapiei in rinolalie este inlaturarea nazonantei din vorbire prin formarea si dezvoltarea respiratiei corecte, cu inspir nazal, expir bucal si folosirea corecta a mecanismului epigloto laringian de inchidere.

Obiectivul general al terapiei in rinolalie este inlaturarea nazonantei din vorbire prin formarea si dezvoltarea respiratiei corecte, cu inspir nazal, expir bucal si folosirea corecta a mecanismului epigloto laringian de inchidere.

Terapia logopedica trebuie sa inceapa cu o examinare preterapeutica care va urmari:

1.     cunoasterea capacitatii functionale a aparatului fonator si articulator. In acest scop, se vor examina:

a)     functiile aparatului fonator ( deglutitie, respiratie, fonatie ) printr-o serie de procedee inghitirea salivei, lichidelor, bolurilor alimentare, umflarea obrajilor, sforaitul, suflatul asupra unui chibrit aprins cu narile inchise, umflarea balonului, gargara, cantatul;

b)     structura organica si competenta functionala a organelor aparatului articulator constitutia organica si tonicitatea buzelor, forma limbii si executarea la cerere a diferitelor miscari cu limba, conformatia si functionalitatea valului palatin, folosirea peretilor interni ai obrajilor, starea muscaturii si asezarea dintilor pe arcade.

2.     cunoasterea particularitatilor articulatorii si fonatorii. In acest scop, se va examina vorbirea articulata emisia vocalelor si a consoanelor, cerandu-i copilului sa pronunte cuvinte cu nasul inchis si apoi deschis, notand felul emisiei fiecarui sunet ( clar, deschis, inchis, surd, nazonant, fara intensitate, etc ), sa denumeasca imagini fara modelul oferit de logooped, sa converseze, sa recite poezii, etc.

3.     cunoasterea nivelului de dezvoltare psihica prin efectuarea unui examen psihologic. Se vor consemna date cu privire la inteligenta, memorie, atentie, putere de imitatie, daca manifesta excitabilitate, nervozitate sau daca este echilibrat.

Urmeaza stabilirea formei si gradului rinolaliei, examinand raportul

dintre rezonatori printr-o serie de probe se cere copilului sa inchida si sa deschida pe rand nasul in timpul pronuntiei vocalelor i a si a consoanelor p t f - s . Schimbarea vizibila de sonorizare a sunetelor indica nazalizarea deschisa. Se aplica in fata nasului o oglinda rece aburirea ei indica nazalizarea deschisa. Se palpeaza aripile nasului pe cartilagii perceperea senzatiei de vibratie indica nazonanta deschisa. Pentru nazonanta inchisa se va cere copilului sa pronunte cuvinte bogate in sunete nazale ( mama, maine, inainte, nani ).

Dupa aceasta prima etapa de examinare, evaluare si stabilire a diagnosticului se trece la eliminarea nazonantei din vorbire prin stabilirea sau restabilirea functiilor normale ale aparatului fonoarticulator. Obiectivul principal al acestei etape este eliminarea stereotipului verbal defectuos si instituirea unui nou stereotip corect, realizabil prin:

A)    Formarea elementelor constitutive ale actului fonator:

1.     reeducarea respiratiei formarea si dezvoltarea respiratiei nazale, deconditionarea obiceiului vicios al respiratiei orale ( exercitiul de gimnastica respiratorie );

2.     formarea si dezvoltarea expirului oral prin formarea si dezvoltarea suflului bucal, folosind toti muschii palatali si faringieni pentru inchiderea sfincterului palato faringian. Pentru rinolalia inchisa indreptarea corecta a fluxului de aer verbo motor pentru sunetele m n prin cavitatea nazala;

3.     antrenament muscular prin miogimnastica urmarind cresterea functiei musculaturii exercitiu pentru dezvoltarea muschilor velari, relaxarea muschilor laringieni si limpezirea timbrului nazal ( fredonarea unei melodii, bazaitul, gargara, sforaitul ), exercitiu pentru intinderea si exersarea palatului moale ( inspir si expir in pozitia cascatului, emiterea unui sunet in pozitia cascatului ), exercitiu pentru miscarea constienta a palatului moale ( observarea miscarilor valului intr-o oglinda, pronuntand a a a cu gura larg deschisa relaxand palatul dupa fiecare sunet, masaj pe val cu ajutorul unei sonde, masaj de la stanga la dreapta, in miscari ritmice, tinerea aerului sub presiune in gura, umfland obrajii si aruncand aerul cu explozie printre buze, suflul bucal cu nasul inchis, deschizand treptat caile nazale, in asa fel incat forta curentului de aer respirat sa mentina directia bucala, emisia aerului pe cale orala si nazala alternativ ), exercitiu pentru coordonarea si sincronizarea muschilor valului palatin si ale muschilor folositi pentru articulare in cadrul pronuntiei consoanelor ( pronuntarea consoanei p izolat, continuand cu alte consoane explozive, singure, soptit, din ce in ce mai repede, se continua cu voce tare, apoi combinat cu vocale, integrarea consoanelor in grupuri de vocale, exercitii pentru mobilitatea buzelor, obrajilor, limbii );

4.     formarea si dezvoltarea auzului fonematic si a atentiei auditive exercitii pentru sesizarea si deosebirea pronuntiei nazonante de cea nenazonanta exercitii pentru dezvoltarea atentiei auditive ( reactii fata de ritm, de tonalitate, de timbru ).

B)     Educarea sistematica a vorbirii urmareste :

1.     Coordonarea si sincronizarea miscarilor valului palatin si a muschilor folositi in articularea sunetelor. In acest scop se va reeduca fiecare sunet vocal si consonant si capacitatea de a folosi fiecare sunet in pozitii si combinatii diferite. Se vor efectua:

- exercitii pentru insusirea articularii tuturor vocalelor si consoanelor, pronuntand initial, cu nasul astupat, apoi liber, prin imitatie in fata oglinzii .

- exercitii pentru inhibarea, inlaturarea deprinderilor gresit dobandite prin elaborarea analitica a miscarilor necesare articularii corecte a sunetelor, asocierea miscarilor musculare cu noi impresii senzoriale, auditive, kinestezice, tactile, stabilizarea sau automatizarea tipurilor motorii si senzoriale nou dobandite si folosirea lor corecta in vorbirea curenta, folosirea expirului bucal, nazal in functie de sunet, silaba, formarea tonalitatii .

- exercitii pentru corectarea expresivitatii fetei si rezonantei bucale prin emisie intensa bucala, punand in activitate sincrona toate elementele aparatului fonator.

- exercitii pentru elaborarea sunetelor m n cu eliminarea aerului pe cale nazala si includerea lor in vorbirea obisnuita.

2. Cresterea debitului in pronuntie de la sunet la cuvant- propozitie fraza;

- exercitii de respiratie in functie de cuvinte, propozitii folosind la inceput vorbirea repetata;

- rostiri rapide la inceput cu pauze dupa fiecare cuvant, apoi tot mai rapide, eliminand treptat pauzele, dar respectand claritatea pronuntiei;

- citire ritmica pe un ton inalt, puternic, sacadat, silabisind si batand ritmuri cu mana;

- citire curgatoare, cu incordarea intregului aparat articulator;

-citire cu intensificarea treptata a vocii, de la soapta pana la voce foarte puternica, pentru fiecare silaba cuvant;

-citire expresiva a basmelor, versurilor.

3. Introducerea vorbirii realizata corect in vorbirea curenta. Se va exersa vorbirea corecta folosind recitarile de versuri, povestirea expresiva, conversatia, interpretari de roluri, etc.

Durata si rezultatele terapiei logopedice depind de o serie de factori :

       rezultatul anatomic al operatiei,

       acuitatea auditiva,

       gradul de dezvoltare mintala,

       varsta la care incepe terapia logopedica,

       gradul de stabilizare al tipului defectuos neuro-muscular in vorbire,

       personalitatea copilului si mediul.



Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2019 - Toate drepturile rezervate -|

Psihologie



Criminalistica

Lucrari pe aceeasi tema


Inventarul reactiilor fizice comune la stres
Teorii motivationale de continut: Teoria lui Abraham Maslow, alderfer, mcClelland, herzberg
De la trei la sase luni psihologia copilului
Tulburarile psihice in ateroscleroza cerebrala
Mintea individuala si mentalul colectiv
Problema legilor in psihologie
Psihologie sociala - adevarat sau fals
Familia monoparentala - familia cu un singur parinte a devenit o realitate incontestabila
Chestionar de personalitate NEO-PI-R
Ce este inteligenta?



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.