Declinarea drob, ciorba, stufat, friptura

declinarea drob, ciorba, stufat, friptura

Sacrificarea mielului este insotita de un scenariu ritual care cuprinde stropirea cu apa sfintita, trasarea unei cruci cu cutitul pe cap ("Facea cu cutitul o cruce pe gatul mielului, unde urma sa infiga cutitul'), sau numai actul de sfintire la biserica a animalului deja taiat sau chiar preparat.

In unele zone, actul sacrificarii mielului capata accente rituale speciale, care ne duc cu gandul departe in timp, la ritualul roman (dupa "consacrare', animalul ales pentru sacrificiu era pieptanat, i se aureau coarnele, i se punea pe gat o coroana de flori).

In platforma Luncanilor, de exemplu, la nedeia din sat (care are loc in lunea Pastelui sau in prima duminica dupa Paste), mielul ales pentru sacrificiu este "consacrat' printr-o slujba religioasa ("slujba pentru stolnice') si este stropit cu apa sfintita. Dupa taiere, este "zvantat de sange, invaluit intr-o cununa de flori, legat de o bata pe care o sustin doi barbati si oferit in intregime preotului, care participa la ospatul ce urmeaza'.

(Ofelia Vaduva - "Pasi spre sacru')

DROB DE MIEL

Amintire milenara a Pastelui Ortodox, numit pe alocuri placinta de cighir, drobul este strofa a patra, cea se recita dupa incantatia anafurii, clinchetul usor aloualelor ciocnite si fosnetul pascai. Carnea matasoasa a maruntaielor, voalul incinerat al prapurelui, totul celebreaza,

Recuzita:

l kg maruntaie miel - ficat, inima, plamani, rinichi, splina
200 g ceapa uscata . 3 legaturi ceapa verde

100 ml untdelemn              * 2 oua mari

sare, piper                           . 1 prapur miel

50 g unt

Sus cortina!:

Se spala prapurul, se lasa in apa rece

Se spala maruntaiele in cateva ape, se oparesc scurt intr-o apa clocotita care se da la caine (sa fie Pasti la toti)

Se fierb in apa cu un praf de sare 30 minute de la primul clocot; se scot

. Daca s-au racit, se toaca din cutit, marunt, de parca ai vrea sa le faci zaruri de table (unii le toaca prin masina - dar iese pateu, nu drob)

(Acum, bunicile noastre incingeau bine o grasime - sa zicem untdelemn, desi tare ma tem ca era o galbena untura de gaina sau gasca - si, la foc iute si necrutator, rumeneau cateva minute bucatelele de drob, sa capete coaja si gust bun de prajeala, singure, fara ceapa, sfanta gura sa traiasca aventura descoperirii fiecarui gust in parte Dar   azi e o desueta si, intr-un fel, facultativa, deci puneti-o in paranteze, cum am facut si eu) Ceapa, si uscata si verde, se toaca maruntel, ca ea e partea uda-frageda a povestii noastre

Jumatate din ceapa se pune in grasime la prajit

Cand s-a muiat si s-a stravezit putin, se adauga tocatura, sa sfaraie inca 5 minute; apoi se ia prajeala de pe foc, se scurge bine de grasime si se raceste

* Ouale se bat cu sare si piper

Se amesteca, e deja actul trei, tocatura, ceapa ramasa si ouale

Prapurul se scurge de apa, se intinde dantela-i cu delicatete si se umple cu amestecatura de mai sus

Finalul (in trei variante);
A . Se unge cat de bine cu unt o tava adancuta de cozonac, se potriveste drobul in forma asta si se da la cuptor, la foc foarte mic, pana se rumeneste bine (maroniu deschis)
B . Se turteste drobul, rotunjit ca o turta, printr-o clisa facuta din 2 oua si 2 linguri de faina, si se pune la prajit in grasime incinsa, pana se rumeneste; se mai pune si in cuptor, vreo 15-20 minute,
la foc minuscul, sa se lege - usuce - patrunda

C * Tava de cozonac se unge cu unt, se presara din gros cu pesmet; drobul si el se presara cat de des cu pesmet; se pune in tava si se da la cuptor

Un spectacol cu trei finaluri? Nici Brecht n-ar fi cerut mai mult.

Ceremonia solara a renasterii, a imprimavararii si a jertfei mielului e mai veche cu cateva mii de ani decat crestinismul. Atata istorie, atatea civilizatii au trecut pe langa simbolul acesta fara sa-i atinga cu nimic simplitatea, incat mielul pare un mesaj universal, din partea tuturor, summerieni, copti, hititi,
islamici, esenieni, crestini, iudaici, babilonieni.

Nu e ciudat ca, de vreo cinci daca nu sapte mii de ani incoace, lumile si credintele se schimba, trec prin toate convulsiile, se ucid intre ele si inauntrul lor, promit in zeci de feluri nemurirea dar au, toate, o constanta, modesta, ce-i drept, mielul?

Eu nu pot sa-i adaug, din lumea mea pluririt crestina, - intrucat sunt deopotriva ortodox si greco-catolic - din obiceiurile si bunurile acestui final de mileniu, decat un pahar rece de Pelin de mai de Vrancea,

De Ziua Pelinului (Arminden), sarbatoare populara dedicata pelinului (planta apotropaica, folosita in medicina si in farmacopeea populara), acesta se poarta la palarie, in san si in buzunare, impodobeste ferestrele si icoanele, se pune in asternutul patului, intre haine, pe masa si pe podeaua caselor. Oamenii isi innoiesc sangele si vor fi sanatosi de-a lungul anului daca beau vin amestecat cu pelin, si mesteca in dinti frunze de pelin.

Pelinul recoltat in ziua de 1 mai e tamaduitor de boli si se pastreaza ca planta de leac de-a lungul anului.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri - populare de peste an')

DROB IN ALUAT
Aluat:

2 oua + 1 ou pentru uns          . 1 ceasca faina

2 linguri unt + 1 lingura de uns    *1-2 prafuri de sare

Se framanta aluatul, se intinde foaia subtirica, ca de taietei
. Se unge o tava adanca de cozonac cu unt

Se capatuseste tava cu aluat si se umple cu drob crud

Se inveleste complet drobul, se unge cu ou si se da la cuptor, la foc potrivit, pana se coloreaza si se-ntareste aluatul (cam o jumatate de ora)

Taina: Drobul acesta, daca e lasat prea mult la cuptor, nu se arde, dar se usuca si devine nisipos; suculenta si fragezimea-i vegetala sunt sigure insa daca il lasam, sa se coaca numai pana se-ntareste oul si se strange un pic carnea-n chingile aluatului.

Cele mai multe romance si cu deosebire cele mai avute mai fac de Pasii inca si alte copturi, precum-, babe, mosi sau mosnegi, cozonaci rotunzi si lungareti, invartite, placinte simple si placinte in tava, colaci rotunzi si in unele locuri, precum bunaoara in Boian, si cate o prescura, Cozonaci, si mai ales cei de forma lungareata, se zice ca se fac de aceea pentru ca sicriul in care a fost ingropat Domnului nostru lisus Hristos a avut forma aceasta.

Dintre fripturi cea mai insemnata e un miel, numit mielul Pastilor, sau un purcel, care, dupa ce s-au junghiat si curatit, se frig intregi, si care se duc in ziua de Pasti dimpreuna cu pasca la sfintit, in multe locuri am observat, si mai ales pe la orase ca, neputand afla un miel viu ca sa-l poata taia si sfinti, fac un mie/uf de unt si pe acela il asaza pe masa in locul celui adevarat Iara purcelului, pretutindeni unde datina a taia purcei de Pasti, ii pun o bucatica de hrean in gura.

(S,FI, Marian - "Sarbatorile la romani')

CIORBA DE MIEL

Document online: Atentie la alimentele toxice Proiect: Zaharul - valoarea lui alimentara

Simbol al primaverii - putini o mananca dincolo de aprilie si mai - e sinonima cu bucuria astronomica si rituala a Pastelui crestin.

. 1 cap miel, gat, coada, merg si alte bucati de carne cu os, orice in afara de muschii spatelui, carnea pulpelor si maruntaielor, care direct la friptura si drob ajung

3 morcovi               .2 pastarnaci . 1 telina
* 2 cepe . 100 g orez * 2 oua

200 ml smantana . 100 g macris . leustean, tarhon

. 20 boabe piper      . sare . 11 bors (eventual 100 ml otet)

. Se pregateste capul: se taie partea din fata, cu dinti, a botului, se scot globii ochilor (nu-l mai doare bietul!); se spala narile cu apa si se curata cu varful cutitului

. Se taie gatul si restul carnii in bucati potrivite polonicului
. Se taie marunt zarzavatul - morcovii, pastarnacul, telina si ceapa
. Se pun ceapa si zarzavatul la fiert in 31 apa rece cu carnea, piperul si o lingurita de sare (sa se inchege spuma)

Se spumuieste

Dupa o ora de fiert molcomit se adauga orezul spalat si macrisul tocat

Dupa alte douazeci de minute se adauga si borsul (cam o jumatate litru, normal, 11 daca va place mai acra) si se mai lasa cateva clocote

Fiertura are voie si e bine sa scada* 1 litru, dar nu mai mult, ca se-ndeseste prea tare. Daca a scazut mai mult se completeaza

. Se ia de pe foc, se drege cu smantana batuta cu ouale si putina zeama din ciorba, se sareaza

. Se presara leustean si tarhon tocate in afara de oua rosii, pasca, colaci si cozonac, cas dulce, usturoi si ceapa verde, Pastele romanesc inseamna drob, ciorba, friptura la cuptor, stufat, totul de miel. E marele pranz de dupa post, e explozia primaverii, e o masa de sarbatoare, un amestec de veselie, abundenta isterica si solemnitate religioasa.

Mielul Domnului reda tuturor speranta,

Blajinii sunt reprezentari mitice ale oamenilor primordiali, ale mosilor si stramosilor tuturor, celebrate primavara, de obicei in ziua de Blajinii, hotarul dintre "lumea de aici' si "lumea de dincolo', traiesc pe malurile Apei Sambetei, la varsarea acesteia in Soborul Pamantului, Blajinii sunt oameni credinciosi, buni la suflet, blanzi si intelepti, incapabili de a face rau. Desi duc o viata austera, cu posturi severe, ei nu stiu sa calculeze sarbatorile, in special Pastele. Blajinii afla de sarbatoarea Pastelul cu o intarziere de opt sau mai multe zile, cand vad ca sosesc pe Apa Sambetei cojile de ou rosu aruncate in apa curgatoare in vinerea sau sambata de Saptamana Patimilor.

Ca infatisare ar f i oameni de statura mica, ce umbla goi si au corpul acoperit cu par. Barbatii se intalnesc cu femeile numai o data pe an, la Pastele Blajinilor, cand se imperecheaza pentru a face copii.

Baietii sunt crescuti de mame pana cand acestia pot sa mearga si sa se hraneasca singuri, dupa care traiesc, in izolare si asceza, impreuna cu barbatii.

De ziua lor, la Pastele Blajinilor sau Lunea Mortilor, femeile bocesc la morminte, dau de pomana oua rosii si alte alimente, se fac libatiuni, au loc ospete rituale in cimitire sau in camp, la "iarba verde' etc. (Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramures, Bistrita-Nasaud)

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an')

STUFAT DE MIEL

Un alt simbol romanesc al primaverii cu infatisare ritualica - plante verzi care se impletesc in coronite - inflorind in Muntenia cum nici unde

1 kg carne miel 1 ceapa

1 lingura faina                    1 pahar ulei

2 legaturi marar                 5-7 legaturi groase de ceapa verde

2 legaturi patrunjel            5-7 legaturi groase de usturoi verde
sare, piper boabe

Ceapa si usturoiul verde se impletesc in coronita si se pun la rumenit in ulei

Ceapa uscata se toaca

Carnea se taie portii

Cand s-au muiat, usturoiul si ceapa verde se scot, se dau deoparte, sa astepte ce urmeaza

in acelasi ulei, se pun carnea si ceapa tocata la calit, cu boia si piper boabe

. Cand s-au rumenit usor, se sting cu apa si se lasa sa legumeasca la foc mic, acoperit, cam 1 jumatate ora, pana se patrunde carnea

Se toaca marar si patrunjel

* Se desface faina in putina apa calda

Se pune faina in fiertura, se amesteca, se lasa sa dea un clocot

Se adauga coronitele de ceapa si usturoi, se lasa sa bulbuceasca totul inca un sfert de ora

Se sareaza, se presara verdeata, e minune

Iar daca e minune si sarbatoare, de ce sa nu ne gandim la o Feteasca Neagra, venind la masa in haine suave, visinii, ametind pe cei din jur cu parfum de coacaze? Vinul acesta rosu e ciudat, cu aciditatea lui proaspata si neasteptata, ca de vin alb!

Am incercat recent, intr-o seara de Pasti, o sticla veche, de prin '78, de Feteasca Neagra de Odobesti, probabil de Sarba ori Jaristea Culoare frumoasa, rubiniu inchis, buchet viril si delicat in acelasi timp. Gust insa, neconvingator, rasturnat spre o aciditate banala, fara vibratie. L-am dat deoparte, nici nu i-am mai pus dopul.

Am purces sa ma bucur de un Cabernet Sauvignon din acelasi an si din aceeasi podgorie. Maret! Dar prea solemn, prea "uscat' de darurile tineretii.

Dimineata, sticlele zaceau pe masa, ca dupa chef mare. Feteasca plina, Cabernetul de trei degete.

Din curiozitate, am pus in doua pahare, sa vad ce s-a-ntamplat cu vinul ratacit in singuratatea noptii.

Miracol! Feteasca inviase, facuse corp, se legase armonios, isi pastrase prospetimea acida, atat de originala, dar intr-un fel matur, ademenitor, de copila devenita peste noapte femeie, cu rotunjimi, senzualitate si mister,

Cabernetul intinerise, in schimb, era mai sprinten, mai senin, se inviorase.          

Sa fie oare adevarat ce spun francii cei dibaci, ca vinul negru, matur ori vechi, trebuie lasat sa respire, fara dop, o noapte, intr-o camera rece, ca sa se poata exprima cu adevarat?

Si de Pasti, ca si de Craciun, se organizau in sate cete de colindatori,

Valaritul in Moldova si Covurlui, Pracsorul in Apuseni, straniul sl spectaculosul ceremonial Junii Brasoveni sunt doar cateva din aceste traditii inca puternice in toata tara.

Valarit: colindai cetei de flacai, numiti valari, in a doua zi de Paste pentru a anunta vestea invierii Domnului lisus, Ceata insotita de lautari era condusa de un Vataf si se organiza pe sate sau pe parti de sate, Valarul care strangea darul se numea camaras sau zaraf,

Feciorii colindau in special gospodariile cu fete de maritat unde cantau: "Hristos a inviat', urau gazdei: "La Multi Ani!', ridicau in sus fetele in strigate de: "Hap!', "Hap!', jucau o hora in fata casei si invitau fata gazdei care avea loc la scranciob (leagan sau dulap).                                                                     

Colindatorii primeau oua rosii, pasca, cozonac si bani cu care plateau lautarii, angajati sa cante in zilele de Paste, si vinul cumparat pentru petrecerea cu care se incheia colindatul.

Pracsorul ceremonial organizat de ceata de feciori la Paste dupa modelul obiceiurilor de Craciun.

Pracsorul se compune din mai multe secvente organizatorice, ceremoniale si rituale.

Dupa formarea cetei de feciori, condusa de crai si ajutat de un casier care strange banii, un "cal' care poarta desagii cu colaci, o "closca' care aduna si transporta ouale si alti feciori fara o anume functie, urmeaza coborarea toacei de lemn din clopotnita bisericii in dupa-amiaza zilei de sambata si instalarea acesteia in cimitir.

Numirea tocaciului (feciorul care pazeste toaca de lemn pentru a nu fi furata de oamenii casatoriti) procurarea, taiatul si caratul lemnelor in cimitir, aprinderea rugului in noaptea invierii, batutul toacei sj producerea zgomotelor prin puscaturi cu "irascuri' la miezul noptii de inviere, sunt alte datorii ale cetei. in a doua zi incepe colindatul din casa in casa, pentru a face urari cu care ocazie primesc daruri (bani, colaci si oua rosii). Se invita gazda la Pracsor, petrecere organizata in afara satului, la iarba verde, sau la carciuma, daca timp ploios.

Jocul se deschide cu dansul ritual Tarina in dupa-amiam aceleiasi zile, Pracsorul se incheie in cea de a treia zi de Paste.

Junii brasoveni: Ceremonial de Anul Nou la echinoctiul de primavara ce dureaza zile (Anul Mic): la Btagovestenie, la Florii si intre Duminica Pastelui si Duminica Tomii. in tot acest timp feciorii Brasovului, organizati intr-o societate mistica, insotesc cu adoratie zeul care moare si renaste simbolic, dupa un scenariu foarte complex de practici si ceremonialuri magice. Alaiul junilor urca mai intai, de Blagovestenie si de Florii, la "Intre Chetri'', departe de oras, in sunetele ciudate ale Surlei, unde joaca Hora Junilor si arunca simbolic Buzduganul (obiectele magice sunt foarte importante in acest ceremonial din Scheii Brasovului). Apoi, Saptamana Luminata o continua cu dansuri rituale diurne (Hora) si nocturne (Cateaua), alaiuri si ospete in aer liber, la iarba verde, pe mese sapate in pamant,            :

(dupa !.Ghinoiu - "ObiCeiuri,,.')

Secventa de viata cotidiana sau de sarbatoare, masa de pamant releva, totodata, stravechi credinte privind legatura intre vii sau morti si Pamant - divinitate care genereaza si mentine viata sub toate formele.

Gesturile femeii care asaza masa au o anumita solemnitate: stergarul este intotdeauna alb si curat (conditie care se refera, desigur, la igiena, dar mai ales la cadrul de puritate necesar respectarii sacralitatii hranei), inceputul mesei este delimitat prin semnul crucii, iar sfarsitul prin rugaciunea de multumire; masa se desfasoara in deplina tacere.

Aceasta atmosfera o regasim accentuata in desfasurarea meselor ce se asaza pe pamant la diferite sarbatori: la nedeie (in Transilvania), la hram (in Oltenia) sau la Sfantul Gheorghe, sarbatoare comuna intregii tari, ce marcheaza inceputul sezonului pastoral, jalonata festiv printr-o masa ',La iarba verde'. Nota rituala a acestei mese in-viata traditionala este accentuata de secventa in care toti participantii (inclusiv animalele) trebuie sa sara peste foc.

Deosebite conotatii rituale consemnam in derularea meselor pe pamant organizate in cadrul obiceiului Junilor Brasoveni ce se desfasoara in Scheii Brasovului, in zilele din saptamana Pastelui. Obiceiul presupune mese comune ale tinerilor in fiecare zi a saptamanii, in anumite locuri de intalnire, pe dealurile din jur. Fiecare masa pe care se asaza mancarea "consta dintr-un sant sapat in pamant, care cuprinde o bucata de loc de trei pana la cinci metri patrati, in forma de elipsa. Mesenii se asaza pe marginea santului, cu picioarele in el'.

Mesele raman in timpul anului "acoperite cu iarba si muschi', iar anul urmator sunt reutilizate in aceeasi secventa rituala a obiceiului, cand mancarea este asezata, din nou, pe ele. Ritualitatea mesei este accentuata mai ales in prima zi dupa Paste (miercurea), cand masa fiecarui grup marcata printr-un varf de brad adus din padure special in acest scop.

Functia rituala a brazilor "marcatori' ai meselor asezate pe pamant nu se sfarseste o data cu masa. La plecare, ei sunt luati si depusi la crucile din raspantiile Scheilor, la portile vatafilor si armasilor, unde raman tot anul Alte repere ale credintelor privind efectul benefic al contactului ritual al hranei cu pamantul le ofera obiceiurile specifice nordului Moldovei (Botosani, Suceava) la Pastele Blajinilor (la o saptamana dupa Paste), zi in care ouale ce le primesc copiii, in vechi practici traditionale, sunt date "de-a dura pe iarba', iar masa de sarbatoare a Blajinilor este asezata la camp, pe iarba, verde.

(Ofelia Vaduva - "Pasi spre sacru')

Gesturi orgiastice anunta noaptea priueghiului zeului-timp, fnsofita de mancatul unor alimente rituale - placinte si oua. Urmeaza ceremonia de inmormantare a divinitatii, reprezentat de Mascarici (sau, mai nou, de Vataf). incepe Colindat ulJunilor. "Ne gasim in fata unui schimb de daruri foarte bine precizat'; scrie Troian Herseni, "Junii aduceau pe Dumnezeu cu ei pn'n casele oamenilor si-i cinsteau cu o colinda, iar gazdele le dadeau in schimb produsele simbolice ale gospodariei taranesti (agricole) - colac si carne', Miercuri are loc Goana Cailor, in zgomot violent de Surla, in alergat de cai, impuscaturi, chiote, clopote si talangi, spatiul se purifica si se fertilizeaza iar fortele malefice sunt alungate. Bucuria continua, divinitatea a renascut si poate petrece si se desfata cu junii ce-o inconjoara.

Structurata - ca si Calusarii - dupa un spectaculos scenariu preistoric initiatic si ezoteric de innoire a timpului, cu foarte multe elemente precrestine, ceata Junilor Brasoveni a intrat treptat sub controlul Bisericii Ortodoxe care a condus-o, din prudenta, in uJtimele secole, prin regulamente scrise,

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri,,.')

MIEL LA TAVA

Sa uit spectacolul pascal pe care mama il gandea si il construia, investind in el, cate o luna inainte de eveniment, arta regizorala si simt scenografic uluitoare?

Mai bine uit cum ma cheama, caci e ca si cum as uita cine sunt!

Porneam de mana in zori toti ai casei, Toni, Lidia, Ghita, Stelica, Anca, Mircea, Radu, gustam "pastele' moale si racoros in curtea bisericii firitisindu-ne de inviere cu-ntreg orasul.

O perfecta carte postala, ilustrata de Pasti. Doamnele in fata, copiii la mijloc. Domnii la urma, fuseseram inghesuiti doua familii in aceleasi camere ce n-aveau ziduri intre ele ci usi, fraternizaseram, in fine, sa rezum, altfel incep un roman si uit reteta.

Stiam ca suntem ortodocsi, dar stiam in acelasi timp ca sufitem, de doua sute de ani, si greco-catolici, fara nici un conflict interior (ce ecumenism senin am trait noi, ardelenii, de-a lungul lumii noastre, prea coplesiti de tragedii pentru a mai fi sfasiati de drame). Pe masa tronau castroanele de oua vopsite, inconjurate de platouri cu feliile de drob, casul dulce, ceapa si usturoi verde, cozonacii si pasca cu stafide.
Carafele de vin rosu, de Ceptura, plangeau cu lacrimi reci, "sambrandu-se'.
Dinspre plita venea miros unduitor de stufat, pe masa mica odihnea ciorba de miel cu verdeturi.

Noi asteptam, incremeniti in importanta momentului, cu coatele pe langa corp - mama imi cerceta din ochi cravata, multumita, genunchii imi tremurau, iesind ca niste sageti ascutite din pantalonii scurti pana la genunchi. Vedeta, triumful si deznodamantul sarbatorii (pe care o percepeam fiind mai mult a maica-mii decat a riturilor) intarzia, se facea, adica, asteptata. in sfarsit (nu mai descriu intreaga reprezentatie), la licarul unui piure de cartofi cu lapte de bivolita si unt de vaca aflata la prima fatare - batut numai cu o zi inainte de Duminica Mare - si pazita de o salata verde cu ceapa rosie, ulei de masline si otet de mere (cateva felii de ridichi tinere doar) aparea ea, Friptura de Miel la Tava, Regina Spectacolului.

Tata si Steiica lacrimau, Lidia suradea si din surasul ei se ridica un voal de lumina galbena care ne invaluia pe toti. Noi, tancii, infulecam ceremonios pana la patologie, in fine, mama ne aplauda multumita, reusise, un glas de trompeta ne vestea victoria, aveam deci voie sa ne oprim si sa bem cate un deget de vin dulce, un Neuburger trimis tatii de cineva de la Ciumbrud.

"Draga Toni', veneau si laurii oficiali "ce pacat, iubito, ca te-ai lasat de teatru', "A fost cea mai buna eleva a Mitei Filotti, draga, daca nu eram eu', se lauda ticalos tata "azi era o a doua'.,, si urma un nume pe care nu vreau sa=mi-l mai amintesc, oricat as incerca.

* 1 tava suficient de mare (e pacat sa tai mielul Domnului bucati)

l miel bun (6-8 kg fara blana) usurat de cap si gat, de maruntaie si partea de jos a picioarelor

sare, piper         . 200 ml untdelemn . 200 g unt

2 pahare vin alb . 6 - 10 coronite de usturoi verde

capatana de usturoi vechi

Se piseaza usturoiul

. Mielul nu se spala, se sterge doar cu o tesatura uscata pe din afara; pe dinauntru se curata cu un servet udat in apa cu otet

Se freaca carnea intens cu sare, usturoi si piper, apoi cu ulei

Se asaza tava cu unt si ulei in cuptorul incins si, cand sfaraie grasimea, se potriveste mielul cu spinarea in sus

Se inteteste focul

* Se unge cat de des cu grasime carnea, pana prinde crusta si culoare

Focul se domoleste, acum coaja s-a format, se toarna vinul peste carne, ne pregatim de o asteptare activa de ungatori cu ora (pentru ca o sa tot ungem vreun ceas friptura noastra cu tot ce e prin tava si cu cata apa cere pana intra usor furculita)

Presaram usturoiul peste carne si sos, impodobim mielul pentru ultimul sau drum cu coronitele de usturoi verde si-l mai lasam inca zece minute in cuptor, sa se desavarseasca

Mircea e azi in Grecia, mai ortodox ca oricine, Anca a trecut, din dragoste pentru un barbat, la romano-catolicism, celelalte patru personaje din fotografie au murit, Dumnezeu sa ii ierte, ca mult i-am iubit Eu, nu stiu, probabil ca traiesc inca in tragedie, din moment ce sunt deopotriva ortodox si greco-catolic, fara nici o convulsie. "Christos a-nviat!' v-o spun cu lacrimi in ochi, sa cinstim cu o Feteasca Neagra de Urlati pe mieii Domnului, iubitii nostri, ce ni s-au daruit prea mult.

Ziua de sacrificiu al mielului sarbatoare populara a primaverii incepe prin sfintirea mielului la biserica urmata de jertfa si ospatul ritual in ziua de Sfantul Gheorghe, stravechiul inceput de An Nou Pastoral.

Local, sangele proaspat al mielului e baut pentru sanatatea oamenilor, iar resturile ramase de la ospat se arunca intr-o apa curgatoare. Mielul e fript "haiduceste' (sau cum poate fiecare) iar popa binecuvanteaza ofranda. Obiceiul, cunoscut romanilor de pretutindeni, a prehjat si pastreaza multe elemente de la sacrificiul precrestin al mielului.

Sarbatorile si obiceiurile primaverii (aidoma celor de Craciun) - celebrand si exprimand agonia iernii si nasterea firii - tablou in alb-negru (lana firului de martisor) prin gesturile si limbajul obscen, provocator al unor ceremonialuri de innoim (exista un zeu carpato-balcanic al dragostei, teribil de uarlav, Dragobete), prin ritul intuneric-lumina, purificarea in foc ritual a uscaciunilor, alungarea fortelor intunericului cu zgomot si fum, prin abundenta provocatoare dupa postul cel lung, excese sexuale, de bautura si mancare de dupa lipsurile iernii, prin jocuri grotesti cu masti si orgii de origine antica, dansuri rituale, fanatice (Calusarii), sau erotice (Perinita) sunt o memorie colectiva uluitoare, unica in lume, datorita acestor stravechi suprapuneri, greco-romanitatea cu orientalitatea, crestinismul si cultura geto-daca, imposibil de disociat, tulburi, suprapuse, barbare, convulsive,

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an')

pranzul pastilor in ardeal

Pranzul Pastilor e un fel de praznic, care e uzitat, dupa cat stiu eu pana acuma, numai in Transilvania, si care se face de regula a doua zi de Pasti, dupa amiazi, inainte de vecernie, de catre credinciosii satului, care au dat si Pastile, adica panile si vinul de Pasti, Credinciosii, care si-au propus sa faca acest pranz, taie o vaca sau un bou, ori unul sau doi porci si maiCmulti mici, si din carnea acestora prepara apoi mai multe feluri de bucate, precum: zeama cu oua sau, dupa cum spun bucovinenii, zeama direasa, carne fiarta cu varza si friptura, in acelasi timp coc mai multe cuptoare de colaci si pane si cumpara vinars si vin pentru intreg satul.

Toate bucatele acestea, afara de colaci si pane, se pregatesc sau cel putin se incalzesc in cimitirul bisericii de catre muierile si barbatii cei mai cinstiti si mai iscusiti din sate.

Dupa sfarsirea liturghiei si iesirea din biserica, se intind in cimitir mai multe mese §1 scaune facute din scanduri lungi, anume pentru acest pranz, astfel ca sa incapa la damele tot poporul adunat: oameni, muieri, tineri, batrani §i copii, si apoi, dupa ce s-au asternut, se asaza la masa cea mai de frunte si mai ridicata sau, mai bine zis, in capul mesei, preotul cu cantaretii si cu oamenii cei mai alesi ai comunei, iar celelalte ceilalti oameni pe rand, fiecare dupa rang si stare, pana la cel din urma cersetor.

Dupa ce au stat toti cei adunati la masa si n-a mai ramas nici unul care sa nu fie ospatat, dupa ce s-a gatit acuma pranzul, se aduna restul bucatelor, se face loc gazdelor, ce dadura Pastile, ca sa ospateze si acestea.
Vinul fnsa nu mai inceteaza si acum de a veni si cantaretii de a canta versuri de ale invierii in timp ce poporul asculta cu pietate, pe cand copii mai asculta si ei ce mai asculta si dupa aceea, nemaiavand rabdare, se dau la ciocnite cu oua rosii.

Dupa ce s-a gatat acuma pranzul, adica dupa ce au ospatat si cei ce l-au dat, se canta Irmosul de masa,

Hristoase, cu voia ta
Si celor ce ne-au primit
Pre noi si ne-am veselit
Plata cereasca le daruieste,
De tot raul ii fereste.

Nemijlocit dupa sfarsirea irmosului, se baga cu totii in biserica, ca sa asiste la vecernie, iara dupa ce s-a sfarsit aceasta, preotul si oamenii cei mai alesi ai comunei merg la unul din cei cu Pastile, unde sunt adunati cei ce dadura Pastile si aici apoi se veselesc pana pe la inserate. Ceilalti insi insa se duc cu totii pe acasa, in unele parti din Transilvania, cu cat fruntasul care se ofera la darea Pastilor e mai cu dare de mana, cu atata si intocmirea festivitatii acesteia e mai bogata si mai stralucita, incat adeseori la asemenea ocaziuni gazda casei tocmeste si ceterasi (lautari) si se incinge apoi un joc romanesc, care numai pe Mures in sus, pe Tarnave in jos si pe Campia Ardealului se poate vedea,

(S,FI, Marian-"Sarba f o n/e la romani')

Blajinii se mai numesc si Rohmani, Rocmani, Unii istorici sustin ca ar proveni din humele unei populatii stravechi de la nord de Dunare, Arimii, pomeniti deHomerca Rasuni, Rocmani, (asta pune intr-o lumina oarecum aparte, bucuroasa de speculatii traznite, originea numelui Romania), Cu Rohmanii pot avea legatura directa doar "Solomonarii', cativa initiati cu puteri supranaturale, uriasi si zdrentarosi, proveniti din copiii nascuti "cu caita', in vremuri grele, acestia ies din pesterile unde isi au salasul si cersesc, aruncand pomana primita pe ape curgatoare, spre a hrani neamul bland al Rocmanilor.