Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Sport


Qdidactic » sanatate & sport » sport
Triunghiul antrenor - sportiv - psiholog in handbalul de performanta - sportul de performanta



Triunghiul antrenor - sportiv - psiholog in handbalul de performanta - sportul de performanta


"Orice lucru pe lumea asta a fost mai intai un vis"

Carl Sandburg




E impresionant sa ma aflu aici, printre personalitati ale handbalului mondial, printre oameni pasionati de sport, pasionati de handbal  cei care si-au adus si isi aduc contributia la recunoasterea  pe plan mondial a Romaniei prin meritele obtinute in sport.  Traiesc la superlativ sentimentul ca menirea mea din acest moment special este de a va spune cateva povesti, pornind de la un simplu fapt, si anume:

daca doriti noile teorii ale psihologiei sportive care sunt teorii (deci cuvinte scrise) le puteti gasi oricand pe google.



Tema prezentarii de astazi" Triunghiul antrenor - sportiv - psiholog in handbalul de performanta" este o tema noua, cel putin in contexul sportului romanesc. Ma refer la putinele experimente care s-au facut in domeniul sportului de performanta, a sportului de echipa, respectiv handbalul,  experimente care au avut rezultate ori de cate ori s-au aplicat in cadrul echipelor.

Legatura dintre antrenor, jucator si psihog (comunicator), iata triunghiul perfect pentru handbalul de inalta performanta.

Eu, aici si acum, o sa va vorbesc despre Pasiunea pe care acest triunghi o poate trezi cu mult succesDespre creativitatedespre Noi!

O zicala evreiasca spune "Ce e mai adevarat decat adevarul? Raspuns: Povestea care sta in spatele adevarului!"

Eu sunt o povestitoaresi m-as bucura mult sa va transmit "ceva" ce este mai adevarat decat adevarul despre pasiunea marelui sportiv.

Multi dintre cei prezenti stiu si aplica deja la echipa o serie de strategii motivationale care unifica miscarea mintii cu a trupului (ma refer aici la antrenamentul mental individual si colectiv, la jocurile aplicate in timpul si dupa antrenamente, vizionari de filme motivationale si discutii pe teme propuse de jucatori), strategii care stimuleaza creativitatea si pasiunea.


Creativitate versus fericire in sportul de performanta

Creativitatea in sportul de performanta  este sinonim cu fericirea, cu prosperitatea (acea efervescenta a sufletului care atrage magnetic performanta si implicit confortul material). Chiar daca poate parea paradoxal, indiferent ce facem, pe termen lung sau scurt, constient sau nu, tot ceea ce speram, ce visam, totul este legat de o dorinta adanca de a fi multumiti sau fericiti. Doar in aceasta situatie, noi ne putem folosi creativitatea la maxim.

Astfel, daca ne straduim sa definim fericirea, una din cele mai des intalnite si acceptate definitii este aceea ca fericirea inseamna placere. Deci, placerea, bucuria jocului poate influenta rezultatul.


Acum, raspunzand la cateva intrebari, putem afla ce nevoi nu isi satisface sportivul care joaca handbal de performanta prin viata pe care si-a ales-o din convingere, din placere sau din motive financiare.

Spuneam ca fericirea inseamna placere dar placerea depinde de circumstantele exterioare: de timp, de obiectul sau (antrenamentul zilnic), si de loc. Chiar si natura placerii se schimba. Ganditi-va la o friptura delicioasa intr-un platou imens:n-ati mancat de o zi- prima inghititura este delicioasa, a doua poate la fel, a treia deja o cunoastem, a cincea ne-am obisnuit, a noua nu mai aminteste de prima, a douazecea ne poate chiar ingretosae prea mult! Aceasta este natura lucrurilor: obosim.

Cand ti-e frig de simti ca ai inghetat, daca te apropii de foc, te simti minunat. Simti placerea.caldura, apoi dupa cateva secunde te indepartezi ca sa nu te arda. Altfel spus, experienta se toceste, se aplatizeaza chiar in timp ce-o traiesti.

           Te antrenezi o luna, un an, cinci anisi tot handbal joci, dupa aceleasi reguli unde este placerea, mai exista ea la nivelul la care sportivul sa joace  cu aceeasi pasiune ca la inceput?

Si daca nu, ce putem face in acest caz?

Numai aducand noul in antrenamentul de zi cu zi pentru echipa, putem obtine alte rezultate, adica rezultate noi. Pentru ca este naiv sa ne imaginam ca daca facem lucrurile la fel cum le-am facut pana acum putem obtine rezultate noi. Doar daca facem altceva (a se vedea lista de la ultimele competitii internationale, unde echipa multidisciplinara arata cu totul altfel decat la noi-unde psihologul, preparatorul fizic, nutritionistul, metodistul sunt prezente obligatorii) la ceea ce am facut pana acum, vom obtine cu siguranta altceva. Depinde de noi ce dorim sa obtinem.


       Acum, dati-mi voie, va rog sa va propun cateva lucruricei care doresc  dintre cei prezenti sa-si aminteasca, pentru cateva momente despre acel sau acele momente de faima, de fericire, momente care au facut ca oamenii sa va recunoasca apoi pe strada,  sa va cedeze randul la teatru sau la film, momente magice  pe care le purtati in suflet oricand si oriunde, momente din care va puteti lua energia, in situatiile dificile din viata, amintindu-va, de fiecare data  ca sunteti aceeasi persoana  cu cea care a realizat atatea si-atatea lucruri minunate.

Cum este?

Iata ca a venit momentul pentru o poveste despre pasiune:

       Anul e 1969, locul Universitatea Bucuresti - o echipa entuziasta, care nu avea prea multe bunuri materiale, dar avea in comun ceva mult mult mai de valoare-pasiunea.

Protagonistii povestii sunt Radu Voina si colegii sai de generatie. Este tanar si provincial. Student - a reusit la facultate si n-a raspuns la o chemare a echipei nationale de tineret.

         Lucian Grigorescu, renumitul secretar general, caruia i se datoreaza multe reusite ale handbalului romanesc, omul care a gestionat impecabil si impartial activitatea   federatiei de handbal, onest, l-a suspendat patru etape, iar in cea de-a cincea, la meciul dintre Dinamo si Universitatea Bucuresti, s-a produs declicul, cand intamplarea  sau  poate necesitatea?, l-a facut pe antrenorul Eugen Trofin sa puna mana pe el si sa-l bage in teren." Am facut meciul - spune el (Radu Voina), acela a fost primul moment al vietii mele care mi-a insemnat toata viata mea de dupa".

Asa am ajuns intr-o echipa de elita, o generatie de aur, cu cei mai buni jucatori, cei mai nonconformisti dintre nonconformisti, o echipa care a castigat tot ceea ce se putea castiga, mai putin Jocurile Olimpice.

"Tot ceea ce se vedea pe noi si in noi era Pasiunea!"

        Eugen Trofin, "un om de o calitate exceptionala, norocul, sansa vietii pentru unii, simbolul Pasiunii si Creativitatii". Daca l-ai fi intrebat: Cum stii cand sa alegi momentul pentru fiecare? probabil ca ti-ar  fi raspuns: Verticalitatea! Mereu spatele meu este drept pentru ca pasiunea traieste aici, in inima si doar un spate mereu drept poate purta o inima plina de pasiune. Simtirea vine din inima .Cand Pasiunea traieste in inima ta, ea te conduce si iti determina destinul.Simt pasiunea din oameni!

De aceea avem nevoie, acum,  de nonconformisti, care sa isi asume riscuri, care sa puna intrebari, care sa incalce regulile. Cei asemeni voua, cei de aici! 

        Cum ar fi fost viata voastra fara aventura? Ce realizari ati fi avut fara pasiunea din inima, pasiune care va mana sa faceti nebunii si in acelasi timp va aducea impliniri, pasiunea care v-a condus pana aici?

Cati dintre cei prezenti au trecut prin mainile celui ce-a fost Eugen Trofin?

"Eugen Trofin a fost un model de viata pentu mineel, cel ce simtea omul, avea acel fler de a gasi solutia ideala stiind sa aleaga momentul pentru fiecare. Pentru toate acestea si multe altele el a stat la baza multor jucatori din generatia mea si generatiilor de dinainte", adauga dl.Radu Voina.

Cati dintre dvs.pot vorbi in termeni"de suflet" despre cei care v-au fost antrenori?


Aveti in echipa jucatori care sa va modeleze, care sa va admire cu adevarat?

Din acest motiv, voi continua cu

Influenta mintii asupra triunghiului antrenor, sportiv, psiholog

In continuare, chiar daca ceea ce veti auzi sunt lucruri  pe care deja le stiti, cu siguranta pana la sfarsitul prezentarii veti gasi noi conexiuni, legaturi intre acest triunghi (antrenor, sportiv, psiholog).

Asadar, daca fericirea este acea stare de bine, sentimentul profund de pace, liniste si implinire, stare care patrunde si sta la baza tuturor starilor emotionale si a tuturor bucuriilor pe care le poti simtiunde ne aflam noi si cum gasim fericirea?

        Cel mai adesea credem ca daca putem aduna una sau alta, avem toate premisele de a fi fericiti. A avea totul, pentru unii este egal cu a fi fericit. Sintagma aceasta dezvaluie blestemul ce destrama fericirea. A avea totul. Daca ne lipseste ceva, totul se destrama, iar daca primim reprosuri, daca suntem certati, daca lucrurile nu merg cum dorim, nu mai suntem fericiti, suntem nefericiti, adica nu mai facem nimic cu pasiune, creativitatea noastra scade de tot si dam vina pe toti cei din jur, gasind justificari, care sa evite suferinta, adica responsabilitatea.

Si toate acestea le facem in minte. Impecabil. Asa devine patternul nostru mai puternic decat sugestiile celor ce pot sa ne ajute, mai usor de urmat pentru minte decat solutiile constructive ce sunt de obicei langa noi. Stiti cata energie consumam pentru toate scenariile de justificare, de cearta cu noi insine sau cu altii?Ce am putea face cu toata aceasta energie daca am controla-o?

In aceasta idee, de a auzi cum ne putem folosi mintea concret, va voi povesti acum despre Lewis Pugh-singurul barbat care a inotat peste Polul Nord, in incercarea sa de a atentiona marii lideri ai lumii despre dezastrele ce urmeaza ca urmare a incalzirii globale". "Am vrut ca lumea sa stie ce se petrece acolo.

Ce incerca el sa faca cu mine era sa ma inspire sa protejez lumea si sa imi arate pur si simplu cat de fragila e lumea, spunea referindu-se la tatal sau care i-a insuflat acest sentiment". Era ceva legat de acel loc, intrucat il atragea ca un magnet.La un moment dat, Lewis isi implineste visul:de a merge in Arctica, 7 ani la rand. Insa am vazut acel loc schimbandu-se dincolo de orice inchipuire, numai in aceasta perioada scurta de timp. Am vazut ursi polari mergand pe gheata foarte subtire in cautarea hranei.
Am inotat in fata unor ghetari care s-au retras foarte mult. Si, de asemenea, in fiecare an am vazut banchiza din ce in ce mai redusa. Am vrut ca lumea sa stie ce se petrece acolo.

"Ei bine, inotatul la Polul Nord nu e un lucru obisnuit.

Adica, pentru a avea un termen de comparatie, 27 de grade este temperatura unei piscine inchise normale. Azi-dimineata temperatura Canalului Manecii a fost de 18 grade. Pasagerii care au cazut de pe Titanic au cazut intr-o apa de doar 5 grade Celsius. Apa dulce ingheata la zero. Iar apa de la Polul Nord are minus 1,7. E a dracului de rece.Scuze, dar nu exista un alt mod de a o descrie."spune Lewis

Asa ca a trebuit sa strang o echipa incredibila in jurul meu ca sa ma ajute in aceasta sarcina. Am strans aceasta echipa de 29 de oameni din 10 tari. Unii cred ca inotul e un sport foarte individual, ca te arunci doar in mare si pe-aici ti-e drumul. Asta e foarte departe de adevar in cazul meu.Iar apoi am mers si m-am antrenat extrem de mult, Inotand in apa rece ca gheata, inainte si inapoi.

Dar cel mai important lucru a fost sa imi antrenez mintea pentru a ma pregati pentru ce urma sa se intample. Si a trebuit sa vizualizez inotatul. Trebuia sa il vad de la inceput pana la capat. Trebuia sa simt apa sarata in gura. Trebuia sa-l vad pe antrenorul meu strigand pentru mine: 'Haide Lewis! Haide! Hai! Hai! Hai! Nu incetini!' Asa ca am inotat pur si simplu peste Polul Nord, de sute si sute de ori in mintea mea.

Iar apoi, dupa un an de antrenament, m-am simtit gata. M-am simtit increzator ca pot intr-adevar sa realizez acest inotat. Asa ca eu si cinci membri ai echipei am prins loc pe un spargator de gheata care mergea la Polul Nord. Iar in ziua a patra am hotarat sa facem doar un test rapid de inot de cinci minute. Nu mai inotasem niciodata pana atunci in apa de minus 1,7 grade deoarece e imposibil sa te antrenezi in conditii de acest fel. Asa ca am oprit vasul, cum se face, am coborat cu totii pe gheata, iar apoi mi-am luat costumul de inot si am sarit in mare.

Nu am mai simtit niciodata in viata mea ceva asemanator cu acel moment. Abia puteam sa respir. Gafaiam cautand aer. Intrasem in hiperventilatie asa de tare, iar in cateva secunde mainile mi-au amortit.

Si era, paradoxul e ca esti in apa rece de ingheti, dar de fapt iei foc. Am inotat cat de tare am putut timp de cinci minute. Imi amintesc doar incercarea de a iesi din apa. Am iesit de pe gheata. Si imi amintesc cum mi-am luat ochelarii de pe fata si m-am uitat la mainile mele pur si simplu socat deoarece degetele se umflasera asa de mult incat erau ca niste carnati. Si erau atat de umflate incat nici macar nu le puteam strange.

Ce se intamplase e ca noi suntem facuti partial din apa, iar cand apa ingheata ea se largeste. Asa ca ce s-a intamplat de fapt e ca celulele din degetele mele inghetasera si se largisera. Si plesnisera. Iar eu sufeream foarte tare. Am fost dus imediat pe vas si la un dus fierbinte.

Si mi-amintesc cum stateam sub dusul fierbinte incercand sa imi dezghet degetele. Si ma gandeam ca peste doua zile urma sa realizez inotul peste Polul Nord. Urma sa incerc sa realizez un inot de 20 de minute, pe o lungime de un kilometru peste Polul Nord. Iar acest vis pe care il avusesem inca de cand eram baiat, impreuna cu tatal meu, zbura pur si simplu pe geam. Nu era nicio sansa ca asa ceva sa se intample. Si imi amintesc ca atunci am iesit de la dus si mi-am dat seama ca nu pot nici macar sa imi simt mainile. Iar pentru un inotator, trebuie sa iti simti mainile pentru ca trebuie sa fii in stare sa apuci apa si sa o tragi cu tine.

Dimineata urmatoare m-am trezit si eram intr-o stare de depresie asa de mare, ca nu ma puteam gandi decat la Sir Ranulph Fiennes. Pentru cei dintre voi care nu-l cunoasteti, el este marele explorator britanic. Cu cativa ani in urma el a incercat sa mearga pe schiuri pana la Polul Nord. A cazut din greseala prin gheata in apa. Si dupa doar trei minute in apa aceea, dupa doar trei minute in apa aceea, a fost in stare sa se scoata de acolo. Iar mainile i-au fost atat de grav degerate incat a trebuit sa se intoarca in Anglia. A mers la un spital local, iar acolo i-au zis: 'Ran, nu avem nicio sansa sa putem sa iti salvam degetele astea. Va trebui de fapt sa ti le indepartam.' Iar Ran s-a hotarat sa mearga in magazia sa cu unelte, sa ia un fierastrau si sa o faca singur.

Iar eu nu ma puteam gandi decat ca, daca asta i s-a intamplat lui Ran dupa trei minute, iar eu nu imi mai puteam simti mainile dupa cinci minute, ce naiba se va intampla daca voi incerca 20 de minute? In cel mai bun caz voi sfarsi prin a-mi pierde cateva degete. In cel mai rau caz, nici nu vroiam sa ma gandesc. Am mers mai departe, navigand prin banchizele de gheata spre Polul Nord.

Iar prietenul meu apropiat David a sesizat felul cum gandesc, te cunosc de cand aveai 18 ani. Te cunosc si stiu, Lewis, in adanc, chiar aici in adancul sufletului, ca o sa realizezi inotul asta. Cred asa de mult in tine, Lewis. Am vazut felul in care te-ai antrenat. Si mi-am dat seama care e motivul pentru care faci asta. Asta e un inot atat de important pt.tine. Suntem intr-un moment foarte, foarte important din istorie. Iar tu vei realiza aici un inot simbolic pentru a incerca sa-i tragi de maneca pe liderii mondiali. Lewis, fa-ti curaj sa-i dai bataie pentru ca vom avea grija de tine in fiecare moment.'

Iar eu am capatat atata incredere dupa cele spuse de el deoarece el ma cunostea foarte bine. Asa ca am continuat sa navigam si am ajuns la Polul Nord. Am oprit vasul si era exact cum prezisera oamenii de stiinta. Erau petece de mare peste tot. Iar eu am coborat in cabina mea si mi-am luat pe mine costumul de inot. Apoi doctorul mi-a legat un monitor la piept care-mi masoara temperatura de baza a corpului si pulsul inimii. Apoi am iesit afara pe gheata.

Suntem in sfarsit la Polul Nord. Sunt luni si luni si luni de visat ca o sa ajung aici. Ani de antrenament si planificare si pregatire. Ooh. Peste vreo doua ore voi intra in apa si imi voi realiza inotul. Totul e putin inspaimantator si emotionant.

Amundson, esti gata? Zece secunde pana la inot. Zece secunde pana la inot. Scoate ochelarii. Scoate ochelarii!

Un barbat: Ia pantofii. Ia pantofii. Bravo, baiete! Ai reusit! Ai reusit, Lewis!' Ai reusit! Ai reusit, omule!'

Lewis Pugh: Cum naiba am reusit?

Un barbat: Impotriva curentului! Ai facut-o impotriva curentului!

Nu e oare mintea cea care transforma premisele exterioare in fericire sau nefericire?

E oare posibil sa ne transformam felul de a fi, sa ne transformam mintea?

Este posibila schimbarea emotiilor noastre?

Daca vrem sa aflam raspunsul, prima intrebare: care este natura mintii? Simpla cognitie, faptul de a fi constient.Asadar, exista posibilitatea de schimbare, atata timp cat emotiile sunt trecatoare.Aici intervine antrenamentul mintii, care se bazeaza pe ideea ca doi factori mentali opusi nu pot avea loc in acelasi timp.

Altfel spus, poti simti bunatatea si ura. Daca treci de la una la alta, dar nu le poti simti, in acelasi timp.Nu poti, cu acelasi gest, sa dai mana si sa lovesti pe cineva.

Antidotul pentru toate emotiile noastre este chiar observarea naturii lor. De obicei cand suntem suparati pe cineva, cand nu ne iese ceva, suntem obsedati de ceva, mintea se intoarce iar si iar asupra acelui lucru si de fiecare cand o face intareste acea obsesie sau suparare.asa cum sportivul face o greseala elementara-sutul in bara in timpul meciului(un pattern dobandit in joaca in timpul antrenamentului). Este procesul de perpetuare atat a lucrurilor bune cat si a celor mai putin bune.

Asadar, tot mintea!

Ce putem face cu mintea noastra, in asa fel incat sa ne slujeasca intru implinirea viselor noastre, a vointei noastre personale?

Primul pas pentru creearea unei schimbari pe termen lung este modificarea convingerilor care ne incurca, ne saboteaza si ne fac de-atatea si de-atatea ori sa regretam ceea ce am spus sau am facut intr-un moment sau altul.Vi s-a intamplat vreodata sa regretati cearta cu cineva, sa regretati un gest vis a vis de arbitri, de spectatori?

Prima convingere pe care ne-o putem forma daca vrem sa obtinem o schimbare rapida, este ca ne putem schimba.

Al doilea pas  este sa efectuam o schimbare pe care ne-o propunem constient (eliminarea driblingului inutil, stiindu-se ca diferenta intr-un joc echilibrat o face  micile detalii). Daca vom raspunde la intrebarea ce vrem cu adevarat, ce rezultate ne dorim si ce anume credem ca ne impiedica sa obtinem ceea ce dorim, daca vom sti sa ne sustinem imediat dorinta, putem apoi sa ne conditionam sistemul nervos pentru a reusi nu numai o data ci permanent.

         Acum, daca dorim sa invatam tenis de camp si mergem la o singura sedinta, credeti ca putem spune la sfarsitul orei ca stim tenis?Acelasi lucru este valabil si pentru emotiile si comportamentul nostru.Este necesar sa ne formam un reflex conditionat pentru reusita, pentru controlul vorbirii, pentru stapanirea fricii, pentru ceea ce doreste fiecare.

Prin reflexul conditionat dorit si controlat de noi insine, putem sa ne creem stereotipuri care sa ne conduca la implinirea unui scop(vis) foarte precis , initiat de noi, pe care il putem exprima in termeni pozitivi si il putem masura in timp.

Emotiile si comportamentul nostru clipa de clipa sunt determinate de Neuro-asocierile sau asocierile de idei la nivelul sistemului nostru nervos.Pare greu?

Sa luam ca exemplul o persoana care fumeaza. Nu-i mai face placere sa fumeze, dar simte inca nevoia. Exista emotii mixte in legatura cu schimbarea.Pe de o parte, nu vrea sa moara de cancer si apare intrebarea: "Daca ma las de fumat si totusi mor de cancer si renunt si la placerea tigarilor?", pe de alta parte ii este greu sa se lase de fumat pentru ca este marcata fizic sa fumeze, pentru ca si-a creat o puternica retea neuro-asociativa la nivelul sistemului nervos.

        Altfel spus,  Pe de o parte, vrem sa ne schimbam.Nu vrem sa ne pierdem toate relatiile cu oamenii, pentru ca avem o fire dificila pe care nu reusim sa o controlam.Nu vrem sa ne simtim vinovati pentru tot restul zilelor pentru ceva care s-a in tamplat in trecut.Nu vrem sa mai gresim aruncand in bara, nu vrem sa ne mai simtim victime.

Emotiile mixte care insotesc fiecare dorinta, asocierea atat a placerii cat si a durerii cu schimbarea, face ca mintea noastra sa fie nesigura in legatura cu ceea ce are de facut si ne impiedica sa ne folosim resursele pentru a obtine schimbarile care se pot petrece intr-o clipa, daca implicam mintea total.

Din nou ajungem la minte!

Parghia creata prin sublinierea unei neconcordante intre standardele cuiva si comportamentul sau poate fi extraordinar de eficienta in a ne determina sa ne schimbam.Este vorba de starea tensionata impusa din interiorul nostru.Noi, oamenii suntem de multe ori un ghem de contradictii pentru ca nu suntem dispusi sa ne recunoastem greselile ca atare.Daca doriti sa ajutati pe cineva, nu veti rezolva absolut nimic subliniindu-i ca nu are dreptate sau ca este inconsecvent , ci punandu-i intrebari care sa-l determine sa-si dea seama de propria inconsecventa.Aceasta este o parghie mult mai puternica decat atacul.Daca exercitati o presiune exterioara, prin reprosuri, orice persoana se va opune cu toata forta, in timp ce exercitand o presiune interna persoana respectiva isi va da singura raspunsul punand doar intrebarea.

O persoana motivata cu adevarat de placere sau durere isi va putea conditiona orice comportament al firii, daca repeta de destule ori si cu intensitatea emotionala necesara noul comportament.

Daca ati incerca sa folositi o alta secventapunand o serie de intrebari prin care jucatorul sa-si raspunda singur, este posibil ca jucatorul sa aiba alta atitudine fata de prima varianta.

Vi s-a intamplat, pe buna dreptate sa va certati jucatorii, pentru diverse greseli.I-ati certat o data si ei continua sa greseasca.Inca o data si inca odata.Ii certati iar ei(mintea lor),  opune rezistenta, prin urmare el nu va schimba nimic, pentru ca cea mai puternica forta a personalitatii noastre este dorinta de a ne pastra integritatea identitatii noastre.

Daca am reusi cumva sa ne facem (auziti) cu adevarat, cate probleme s-ar rezolva?

Cum ar fi jocul echipei?

Cata energie ar castiga toata lumea?


Concluzii:

Noi, oamenii, avem preferinte si e bine, deoarece aceste preferinte ne conduc intr-un viitor pe care il dorim si nu in altul.

Insa cand aceste preferinte ne conduc prea tare si prea repede fiindca am supraestimat diferenta intre acele viitoruri, suntem in primejdie.

Cand ambitia noastra e controlata, ea ne determina sa muncim bucurosi si sa ne atingem visele.

Cand ambitia noastra scapa de sub control, ne face sa mintim, sa trisam, sa facem rau altora, sa sacrificam lucruri cu adevarat valoroase.

Cand fricile noastre sunt controlate de noi suntem atenti, prudenti, observam oportunitatile si ne alegem intotdeauna cu visuri implinite.

Cand fricile noastre ne scapa de sub control si explodeaza, suntem nesabuiti si lasi.


Majoritatea oamenilor(sportivilor) vor un nou rezultat, dar continua sa actioneze ca si pana acum.

Cand obtin un nou rezultat (sportivii), uita cel mai important aspect al schimbarii: