Abuzul in serviciu contra intereselor publice

Abuzul in serviciu contra intereselor publice

1. Continutul legal

Aceasta infractiune este prevazuta in art. 248 C.pen. si consta in fapta func­tiona­rului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 C.pen. sau o paguba patrimoniului acesteia.

In esenta, fapta descrisa in art. 248 este tot un abuz al functionarului public sau al func­tionarului, dar, avand in vedere natura urmarilor (care sunt mult mai grave ca in pre­ce­dentele doua articole), legiuitorul a considerat ca este necesara o reglementare distincta.

Fapta se poate comite atat in sectorul public, cat si in cel privat, cu conditia ca urmarea sa fie suportata de un organ sau o institutie de stat ori de o unitate din cele la care se refera art. 145 C.pen.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relatii sociale a caror nastere, normala desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara inde­­pli­nirea cu corectitudine a indatoririlor de serviciu de catre functionarii publici (sau functionari). De asemenea, obiectul juridic specific mai este reprezentat si de relatiile sociale referitoare la patrimoniul public, acestea constituind obiectul juridic special secundar al infractiunii.

b) In cazul acestei infractiuni, de regula nu exista obiect material, deoarece acti­vitatea infractionala a subiectului activ nu se rasfrange in mod direct asupra unui bun sau unui lucru. Daca, in anumite situatii, neindeplinirea cu stiinta sau indeplinirea in mod defectuos a atributiilor de serviciu vizeaza in mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect material al infractiunii (de exemplu, subiectul activ nu preda bene­ficiarului anumite bunuri, desi era obligat sa faca acest lucru in virtutea indatoririlor de serviciu).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii, asa cum rezulta din dis­po­zi­tiile art. 248, este calificat, acesta neputand fi decat un functionar public sau func­tio­nar[1]. Notiunile de functionar public si de functionar sunt definite de art. 147 C.pen., dar pentru o intelegere mai buna facem trimitere la explicatiile care au fost date la tratarea celorlalte infractiuni. De exemplu, savarseste infractiunea de abuz in ser­viciu contra intereselor publice conducatorul auto angajat al unei societati de stat care face transporturi clandestine cu autovehiculul unitatii, obtinand venituri necu­venite . Parti­ci­patia este posibila in oricare din formele sale: coautorat, instigare si compli­citate. Pentru existenta coautoratului, se cere ca toti coautorii sa aiba cali­tatea de functionar sau de functionar public, pe cand in cazul instigarii si com­pli­citatii nu se cere nicio conditie.

b) Subiect pasiv poate fi o autoritate publica, un organ sau o institutie de stat sau o unitate din cele prevazute la art. 145 C.pen., care a fost prejudiciata prin comiterea infractiunii, adica i‑a fost cauzata o tulburare insemnata a activitatii sau i‑a fost produsa o paguba patrimoniului.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material poate fi reprezentat atat de o actiune (indeplinirea in mod defectuos a unui act privitor la datoriile de serviciu), cat si de o inactiune (neindeplinirea unui act). In ambele situatii, prin act se intelege operatiunea care trebuia efectuata de functionarul public (sau functionar) conform atributiilor sale de serviciu si potrivit solicitarilor facute de o anumita persoana.

Prin indeplinirea actului in mod defectuos se intelege indeplinirea lui in alte conditii, imprejurari, modalitati, termene decat cele reglementate de lege. Intr‑un caz concret s‑a retinut faptul ca inculpata B.M.V., in calitate de sef serviciu desfacere la S.C. "P.L." S.A. (unitate de stat), si‑a incalcat in mod repetat atributiile de serviciu, prin livrarea pe credit a unor produse petroliere pentru firme cu capital privat, prin aceasta accentuand blocajul financiar al unitatii si, implicit, producand o tulburare insem­nata bunului mers al acesteia. Inculpata B.M.V. se face vinovata de savarsirea faptei prevazute de art. 248 C.pen., constand in aceea ca, prin incalcarea repetata a atri­butiilor sale de serviciu, aproband livrarea de produse petroliere pe credit, neur­marind apoi incasarea contravalorii acestora la timp, a accentuat blocajul financiar al unitatii[3].

In practica judiciara s‑a decis ca exista aceasta infractiune in cazul unui angajat, vanzator la o unitate de stat, care a vandut marfuri pe credit, acest lucru nefiind permis sau fapta unui tractorist care a folosit tractorul unitatii pentru efectuarea unor trans­porturi in folosul unor cetateni, in schimbul unor sume de bani. De asemenea, se va retine infractiunea prevazuta in art. 248 si in cazul unei fapte abuzive comise in executarea unui ordin ilegal dat de superior. De exemplu, un director la o societate comerciala da ordin unui conducator auto din subordinea sa sa plece in cursa, cu toate ca soferul era obosit si putea sa comita un accident in conditiile date, aspecte pe care directorul le cunostea. Daca un asemenea eveniment ar produce conse­cin­tele prevazute in art. 248, soferul va raspunde pentru abuz in serviciu, iar directorul va raspunde in calitate de instigator la aceasta infractiune.

Tot astfel, fapta[4] directorului general al unei societati comerciale, avand ca actio­nar unic consiliul local, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, incheie in numele acestei societati contracte cu nerespectarea prevederilor legale si a hota­rarii adunarii generale a actionarilor, si prin aceasta cauzeaza o paguba patrimo­niului societatii, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazute in art. 248 C.pen. 

Intr‑un alt caz[5], procurorii anticoruptie au dispus trimiterea in judecata a inculpa­tului I.D., fost director general - manager al Regiei Nationale a Padurilor Romsilva, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, cu consecinte deosebit de grave, in scopul obtinerii unui avantaj patrimonial. Procurorii anticoruptie au constatat ca, in perioada august­‑decembrie 2004, comisia de licitatie numita de I.D., cu sustinerea si implicarea acestuia, a atribuit 8 contracte de achizitie publica in valoare totala de 116 miliarde lei vechi unui numar de 4 firme controlate de un apropiat al sau, in conditiile in care respectivele firme achizitionasera bunurile care faceau obiectul contractului cu numai 16 miliarde de lei vechi. Contractele constau in furnizare de produse, cum ar fi armament, echipament de lucru si accesorii de vanatoare. Prejudiciul adus Regiei Romsilva este de peste 100 miliarde lei - aproximativ 3.000.000 Euro - constand in bunuri care fie nu erau necesare, fie erau supraevaluate.

Din ansamblul probelor administrate reiese ca fostul director general I.D. nu numai ca a dirijat din umbra intreaga activitate infractionala a celorlalti invinuiti, dar a contribuit, inclusiv cu acte de autorat, la producerea pagubei. Astfel, acesta a sem­nat patru ordine de plata prin care au fost achitate sume de bani firmelor care au castigat licitatia. In plus, a reiesit ca sub amenintari din partea directorului general I.D., membrii comisiei de licitatie au actionat in mod constant cu incalcarea legii, a atributiilor de serviciu, precum si a oricaror principii legate de buna gospodarire a patrimoniului.

Neindeplinirea unui act presupune omisiunea din partea faptuitorului, ramanerea in pasivitate, neefectuarea unui act pe care el era obligat sa‑l indeplineasca in vir­tutea indatoririlor de serviciu. Asadar, este vorba despre acte care cad in atributiile functio­narului public potrivit normelor care reglementeaza activitatea serviciului res­pectiv (fisa postului) ori sunt inerente acelui serviciu.

b) Cerinte esentiale. Pentru ambele modalitati ale elementului material se cere ca fapta sa fie savarsita in exercitiul atributiilor de serviciu.

c) Urmarea socialmente periculoasa rezulta din art. 248 si consta intr‑o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat sau o paguba patrimoniului acestuia.

Tulburarea adusa bunului mers consta intr‑o atingere care afecteaza functionarea in bune conditii a activitatii unei unitati. Potrivit art. 248 C.pen., nu orice tulburare realizeaza continutul infractiunii, ci aceasta trebuie sa fie una insemnata, adica o tul­bu­rare de o anumita proportie si gravitate. Cu alte cuvinte, este vorba de o tul­burare reala, efectiva, determinata si constatabila, care se poate manifesta sub forma unor stanjeniri, impiedicari, ingreunari, intarzieri in desfasurarea unor activitati productive ori in orice alte consecinte similare[6].

Constatarea ca intr‑un caz concret s‑a cauzat o tulburare insemnata unui organ sau institutii de stat este atributul exclusiv al instantei de judecata, deci caracterul insemnat al tulburarii se apreciaza in mod suveran de instanta de judecata. Intr‑un caz concret, se poate retine ca prin fapta s‑a produs o tulburare insemnata, chiar daca in realitate, prin savarsirea unei asemenea fapte, nu s‑a produs o paguba materiala unui organ sau unei institutii de stat. Instanta de judecata, de fiecare data, va trebui sa tina seama de unele imprejurari concrete, si anume daca activitatea abuziva a subiectului activ s‑a rasfrant negativ asupra organizarii judicioase a intregii activitati intr‑o unitate, a bunei gospodaririi a fondurilor materiale si banesti ale unita­tii, a indepli­nirii integrale si la timp a obiectivelor unitatii, a disciplinei la locul de mun­ca etc.[7]

A doua urmare prevazuta in art. 248 C.pen. consta in producerea unei pagube unui organ sau institutii de stat. Aceasta paguba trebuie sa fie una reala, certa, efectiva, in caz contrar nemaiputandu‑se retine infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice. In situatia cand prin fapta abuziva a functionarului public (sau functionarului) se produc ambele urmari, o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat si o paguba patrimoniului acesteia, nu va exista un concurs de infractiuni, ci o singura infractiune, consecintele complexe ale faptei fiind avute in vedere la individualizarea raspunderii penale.

d) Infractiunea prevazuta in art. 248 C.pen., fiind o infractiune de rezultat, se impune stabilirea legaturii de cauzalitate intre fapta functionarului public si rezul­tatul produs (o tulburare insemnata sau o paguba patrimoniului unitatii), deoarece urmarile sunt explicit prevazute de lege.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se comite atat cu intentie directa, cat si indirec­ta, faptuitorul prevazand ca prin fapta sa va cauza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat sau ca va produce o paguba patrimoniului aces­teia, urmarind sau doar acceptand acest lucru. Si in varianta savarsirii faptei prin inac­tiune, forma de vinovatie este tot intentia, avand in vedere faptul ca textul
art. 248 C.pen. foloseste expresia "cu stiinta", in felul acesta evitandu‑se confuzia ca fapta s‑ar putea comite si din culpa, asa cum ar rezulta din art. 19. alin. ultim C.pen.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Fiind o infractiune intentionata, abuzul in serviciu contra intereselor publice este susceptibil atat de existenta actelor pregatitoare, cat si a tentativei, dar legea penala nu pedepseste niciuna din aceste doua forme infractionale. Conform
art. 248 C.pen., este pedepsita doar forma consumata a infractiunii. Infractiunea este considerata consumata in momentul in care, ca urmare a faptei abuzive a functio­na­rului public, se produce si una din urmarile prevazute in mod alternativ de lege (o tul­bu­rare insemnata sau o paguba patrimoniului unei unitati publice).

Infractiunea pe care o analizam este susceptibila de a fi comisa si in forma continuata, in acest caz fiind aplicabile dispozitiile art. 41 alin. (2) C.pen.

B. Modalitati. Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice are doua modalitati normative, si anume neindeplinirea unui act sau indeplinirea acestuia in mod defectuos. De asemenea, infractiunea poate prezenta si o serie de modalitati faptice, fiecare dintre acestea fiind avute in vedere la individualizarea pedepsei.

C. Sanctiuni. Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice este pedepsita cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, daca fapta este comisa de un functionar public si cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani si 4 luni, daca fapta este savarsita de un functionar. In art. 19¹ C.pen. se prevede ca persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savarsite in reali­zarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala.

Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoa­nei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni.

Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 600.000 lei.