Solutionarea conflictelor de
catre o putere independenta si impartiala este o garantie a drepturilor si
libertatilor, daca fiecare persoana are accesul liber la justitie. Potrivit
acestui principiu oricine trebuie sa aiba acces liber la justitie fie ca este cetatean roman, cetatean strain
sau apatrid, pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
Din art. 21 pct. 1 din Constitutie
rezulta ca, legile si Constitutia nu apara si nu garanteaza orice interese, ci
numai acele interese care se intemeiaza pe drept, pe cutuma, in general pe
izvoarele de drept. Interesele nelegitime nu pot si nu trebuie ocrotite, ele fiind contrare
legalitatii si statului de drept. Aceasta nu inseamna ca va fi respinsa o
actiune apriorie motivandu-se ca interesul este nelegitim. Folosind exprimarea
interese legitime textul constitutional nu pune o conditie de admisibilitate a
actiunii in justitie, ci obliga justitia sa ocroteasca numai interesele
legitime, deci sa judece si daca interesele sunt legitime sa le ocroteasca.
Posibilitatea sesizarii justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si
a intereselor legitime se poate realiza fie pe calea actiunii directe, fie prin
orice alta cale procedurala, inclusiv pe calea exceptiei de
neconstitutionalitate.
De mentionat ca accesul liber la
justitie fiind garantat de Constitutie nu poate fi ingradit de nici o lege.
