Actele de diversiune

Actele de diversiune

1. Continutul legal

Sub denumirea de acte de diversiune sunt incriminate, in art. 163 C.pen., faptele de distrugere, degradare sau aducere in stare de neintrebuintare, in intregime sau in parte, prin explozii, incendii sau in orice alt mod, a uzinelor, instalatiilor industriale, masinilor, cailor de comunicatie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomu­ni­catie, constructiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, daca fapta este de natura sa aduca in orice mod atingere sigurantei statului.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este comun tuturor infractiu­nilor contra sigurantei statului.

b) Obiectul juridic special al infractiunii de acte de diversiune este complex, existand un obiect juridic special principal, constand in relatiile sociale referitoare la sigu­ranta statului si un obiect juridic special secundar, reprezentat prin relatiile socia­le care privesc avutul public.

c) Infractiunea are un obiect material, format din bunurile, enumerate exem­plificativ, asupra carora se poate indrepta nemijlocit activitatea infractionala: uzine, instalatii industriale, masini, cai de comunicatie, mijloace de transport, mijloace de telecomunicatie, constructii, produse industriale sau agricole ori alte bunuri.

B. Subiectii infractiunii. a) Infractiunea poate avea ca subiect activ nemijlocit orice persoana care indeplineste conditiile legale ale raspunderii penale, deoarece legea nu cere o calitate speciala. Actele de diversiune pot fi savarsite si in participatie sub toate formele sale.

b) Subiectul pasiv principal este statul, in timp ce subiectul pasiv secundar este societatea comerciala, regia autonoma, firma cu capital deplin sau majoritar de stat care ocupa o pozitie importanta pe planul realizarii intereselor economice ale statului si al asigurarii sigurantei statului.

Nu exista mentiuni speciale privind locul si timpul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Pornind de la prevederile art. 163 C.pen., se observa ca elementul material al infractiunii de acte de diversiune se realizeaza, de regula, prin actiuni care se pot infatisa sub trei modalitati: distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare. Prin distrugere se intelege nimicirea, dezintegrarea bunu­rilor, suprimarea starii lor de fapt anterioare. Actiunea de degradare presupune dimi­nuarea, alterarea valorii bunurilor, care isi pierd in parte sau in totalitate calitatile. Ultima modalitate, aducerea in stare de neintrebuintare consta in afectarea potentia­lului de utilizare a bunului in raport cu destinatia sa initiala.

Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare poate fi totala (iremediabila) sau partiala (remediabila).

Actiunile prin care se poate realiza elementul material al infractiunii pot fi savarsite in diverse moduri, unele din ele prezentate exemplificativ (explozii si incendii), iar al­tele intr‑o formula mai larga, prin expresia "in orice alt mod", cum ar fi: provocarea de inundatii, scufundarea unei nave, deraierea unui tren, raspandirea de daunatori in culturi, otravirea unor animale etc.

b) Latura obiectiva a infractiunii se intregeste cu o cerinta esentiala prevazuta in art. 163 C.pen. si care consta in aceea ca faptele savarsite trebuie sa fie de natura sa aduca in orice mod atingere sigurantei statului.

c) Urmarea imediata a infractiunii de acte de diversiune consta, in principal, in crearea unei stari de pericol pentru siguranta statului, in caz contrar, fapta fiind califi­cata ca distrugere (art. 217 sau 218 C.pen.). In secundar, urmarea consta in produ­cerea unei pagube avutului public sau privat, cu o extindere deosebita spre economia nationala.

De observat ca, in cazul acestei infractiuni, exista in realitatea obiectiva o urmare nemijlocita distincta de actiunea incriminata: actiunea de distrugere, degradare, aducere in stare de neintrebuintare trebuie sa fi avut ca rezultat distrugerea bunului, degradarea, aducerea lui in stare de neintrebuintare. Prin realizarea acestei urmari secundare se aduce atingere sigurantei statului. Aceasta urmare trebuie sa se veri­fice pentru existenta infractiunii.

De asemenea, trebuie retinut ca, spre deosebire de alte incriminari in care rezultatul nemijlocit apare mentionat distinct in cuprinsul normei de incriminare [de exemplu, art. 180 alin. (2), lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatama­re], in cazul distrugerii, degradarii, acest rezultat, desi distinct in realitatea obiectiva, nu apare distinct descris de legiuitor in norma de incriminare, ci el este comprimat in substantivul, provenit dintr‑un verb, care descrie actiunea incriminata (verbum regens). In doctrina moderna se subliniaza aceasta tehnica folosita de legiuitor de a intre­buin­ta formule care exprima concomitent descrierea actiunii, urmarea nemijlo­cita, ca si legatura de cauzalitate (aceeasi tehnica o intalnim si in cazul infractiunii de omor, uciderea unei persoane exprimand actiunea de ucidere, rezultatul, suprimarea vietii persoanei si legatura de cauzalitate).

d) In raport cu urmarea nemijlocita constand intr‑o transformare a obiectului material, se pune si problema legaturii de cauzalitate intre actiune si rezultat.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste infractiunea pre­vazuta in art. 163 C.pen. este intentia directa sau indirecta. Daca activitatile incrimi­nate sunt savarsite din culpa, ne vom afla in fata infractiunii de distrugere din culpa prevazuta de art. 219 C.pen., si nu in fata unei infractiuni contra sigurantei statului.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea poate fi savarsita atat sub forma actelor pregatitoare, care sunt asimilate tentativei, cat si a tentativei si a infractiunii consumate. Consumarea intervine in momentul in care s‑a executat integral una din actiunile incriminate, s‑a produs rezultatul nemijlocit si prin aceasta s‑a realizat starea de pericol pentru siguranta statului.

B. Modalitati. Actele de diversiune prezinta trei modalitati normative alternative: distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare. In raport cu fiecare din acestea, pot exista diferite modalitati de fapt, tinand seama de situatia concreta; unele modalitati de fapt sunt prezentate exemplificativ de lege (explozii si incendii).

C. Sanctiuni. Pentru aceasta infractiune se prevede pedeapsa cu detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.