Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica


Drept


Qdidactic » stiinta & tehnica » drept
Capacitatea de folosinta



Capacitatea de folosinta


Capacitatea de folosinta


Persoana fizica se caracterizeaza prin capacitate civila aceasta definindu-se prin cele doua elemente ale sale, adica, capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile. Este acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile (art. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).


Sediul materiei il constituie Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (toate izvoarele de drept civil, cu exceptia celor ce se aplica exclusiv persoanelor juridice) si respectiv art.34 si urm. din Legea nr.287/2009.


Capacitatea de folosinta are urmatoarele trasaturi: legalitatea, in sensul ca nu poate fi reglementata decat prin lege, generalitatea, deoarece exprima aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea toate drepturile si obligatiile civile, inalienabilitatea, dat fiind faptul ca nu poate forma obiectul renuntarii sau instrainarii, intangibilitatea, in conditiile in care nu poate fi limitata, ingradita, decat prin text expres de lege, egalitatea, pentru ca nu admite nici o discriminare (rasa, sex etc. . ) si universalitatea, fiind recunoscuta si atribuita tuturor oamenilor.





Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei fizice:

REGULA este ca insasi "capacitatea de folosinta incepe la nasterea persoanei . " (art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954; art.35.Legea nr.287/2009);

EXCEPTIA o constituie art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 conform careia copilul conceput se considera ca exista (daca se naste viu) si respectiv art.36.Legea nr.287/2009 conform caruia "drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu". Timpul legal de conceptie (art. 61 C.fam. respectiv art.412 din Legea nr.287/2009) este intervalul de timp cuprins intre a 300-a si a 180-a zi dinaintea nasterii copilului si se calculeaza zi cu zi. Tot legiuitorul statueaza faptul ca, prin mijloace stiintifice, se poate face dovada conceptiunii copilului intr-o anumita perioada din intervalul 300-180-a zi sau chiar in afara acestui interval. Pentru perioada intre ziua 300 - 180 dinainte de nasterea copilului se instituie urmatoarele prezumtii: prezumtia celei mai lungi (300 zile) si celei mai scurte gestatii (180 zile) - prezumtie "juris et de jure" (nu poate fi rasturnata); prezumtia ca era posibila conceperea copilului in oricare din zilele intervalului cuprins intre a 300-a si a 180-a zi dinaintea nasterii - prezumtie "juris tantum".

In ceea ce priveste continutul capacitatii de folosinta, acesta se defineste ca fiind, asa cum aratam ami sus, in aptitudinea omului de a avea toate drepturilor si obligatiilor civile (cu exceptia cazului capacitatii de folosinta anticipata).

Determinarea continutului capacitatii de folosinta se face dupa urmatoarele criterii:

-criteriul naturii drepturilor civile:patrimoniale si nepatrimoniale;

-criteriul sursei legislative a drepturilor civile:dreptul intern si dreptul international (prevaleaza in caz de neconcordanta)



Legiuitorul stabileste si anumite ingradiri ale capacitatii de folosinta (incapacitati de drept civil), adica:


-ingradiri sanctiune:- cu caracter de pedeapsa penala (pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi si pedeapsa accesorie de pedeapsa civila;

-cu caracter de pedeapsa civila (decaderea din drepturile parintesti, excluderea de la succesiune;


-ingradiri cu caracter de protectie (incapacitati):

prevazute de C.civ.:

art. 806 - minorul sub 16 ani nu poate dispune prin donatie sau testament de bunurile sale;


art. 810 - doctorii ce au tratat o persoana pentru boala de care moare nu pot profita prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte;

art. 1307 - interzice vanzarea intre soti;

prevazute de C.fam. (art. 128 - 133);

prevazute de Constitutie si Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor:

cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi proprietatea terenurilor

incapacitati electorale;

prevazute de dreptul muncii si de dreptul administrativ:

exercita functii publice si de reprezentare;

-prevazute de dreptul comercial, referitor la fondatori, administratori, directori, cenzori.


d) Incetarea capacitatii de folosinta are loc o data cu moartea persoanei fizice (art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, respectiv art.35 Legea nr.287/2009)

-IPOTEZA MORTII CONSTATATE FIZIC - direct (examinarea cadavrului);

-IPOTEZA MORTII DECLARATE JUDECATORESTE- sa existe o lipsa calificata de la domiciliu:

minimum un an de zile;

incertitudinea existentei in viata.

Procedura declararii disparitiei, presupune o faza prealabila efectuata de autoritatea administrativa locala, inclusiv realizarea anchetei privind disparitia si afisarea acesteia, ulterior, dupa trecerea unui termen de 45 de zile de la afisare, se promoveaza faza judecatii, cu citarea la ultimul domiciu (este obligatorie participarea procurorului). Dupa faza judecatii si dupa afisarea la usa instantei termen de 30 de zile, se procedeaza la comunicarea catre autoritatea tutelara. Cat priveste efectul hotararii declarative a disparitiei (irevocabila) este de subliniat faptul ca se constituie ca o conditie necesara si prealabila declararii judecatoresti a mortii si nu are efect asupra capacitatii de folosinta a persoanei declarata disparuta.


Declaratia judecatoreasca a disparitiei


-In cazul in care o persoana este disparuta si exista indicii ca a incetat din viata, aceasta poate fi declarata moarta prin hotarare judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, daca au trecut cel putin 2 ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca era in viata.

-Daca data primirii ultimelor informatii sau indicii despre cel disparut nu se poate stabili cu exactitate, termenul de doi ani se socoteste de la sfarsitul lunii in care s-au primit ultimele informatii sau indicii, iar in cazul in care nu se poate stabili nici luna, de la sfarsitul anului calendaristic.

-Cel disparut in imprejurari deosebite, cum sunt inundatiile, cutremurul, catastrofa de cale ferata ori aeriana, naufragiul, in cursul unor fapte de razboi sau intr-o alta imprejurare asemanatoare, ce indreptateste a se presupune decesul, poate fi declarat mort, daca au trecut cel putin 6 luni de la data imprejurarii in care a avut loc disparitia.


Atunci cand este sigur ca decesul s-a produs, desi cadavrul nu poate fi gasit sau identificat, moartea poate fi declarata prin hotarare judecatoreasca, fara a se astepta implinirea vreunui termen de la disparitie, dupa cum urmeaza:

-solutionarea cererii de declarare a mortii se face potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

-cel declarat mort este socotit ca a incetat din viata la data pe care hotararea ramasa definitiva a stabilit-o ca fiind aceea a mortii. Daca hotararea nu arata si ora mortii, se socoteste ca cel declarat mort a incetat din viata in ultima ora a zilei stabilite ca fiind aceea a mortii.

-in lipsa unor indicii indestulatoare, se va stabili ca cel declarat mort a incetat din viata in ultima ora a celei din urma zile a termenului de doi anis au sase luni, functie de modul in care se incadreaza sau nu la imprejurari deosebite de disparitie

instanta judecatoreasca poate rectifica data mortii, daca se dovedeste ca nu era posibil ca persoana declarata moarta sa fi decedat la acea data. In acest caz, data mortii este cea stabilita prin hotararea de rectificare.


Legiuitorul instituie prezumtia conform careia cel disparut este socotit a fi in viata, daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva.

Daca cel declarat mort este in viata, se poate cere, oricand, anularea hotararii prin care s-a declarat moartea.

Cel care a fost declarat mort poate cere, dupa anularea hotararii declarative de moarte, inapoierea bunurilor sale in natura, iar daca aceasta nu este cu putinta, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobanditorul cu titlu oneros nu este obligat sa le inapoieze decat daca, sub rezerva dispozitiilor in materie de carte funciara, se va face dovada ca la data dobandirii stia ori trebuia sa stie ca persoana declarata moarta este in viata.

Orice persoana interesata poate cere oricand anularea hotararii declarative de moarte, in cazul in care se descopera certificatul de deces al celui declarat mort.

Plata facuta mostenitorilor legali sau legatarilor unei persoane, care reapare ulterior hotararii declarative de moarte, este valabila si liberatorie, daca a fost facuta inainte de radierea din registrul de stare civila a mentiunii privitoare la deces, cu exceptia cazului in care cel care a facut plata a cunoscut faptul ca persoana declarata moarta este in viata.

Mostenitorul aparent care afla ca persoana care a fost declarata decedata prin hotarare judecatoreasca este in viata pastreaza posesia bunurilor si dobandeste fructele acestora, cat timp cel reaparut nu solicita restituirea lor.




Art. 44 alin. (2) teza II din Constitutia Romaniei "Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala."



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright