DISPOZITII GENERALE. OCROTIREA PERSONALITATII UMANE SI APARAREA DREPTURILOR NEPATRIMONIALE ALE PERSOANELOR.

Sediul materiei:-Noul Cod civil (Legea nr.287/2009-publicata in Monitorul Oficial nr.511/24.07.2009);

-Codul civil (1864);

-Decretul nr.31/1954 si respectiv Decretul 32/1954 privind persoana fizica si persoana juridica;

-Codul familiei din 26.07.1993 (modificat prin Legea nr.23/1999 si Decizia Curtii Constitutionale nr.349/2001);

-Legea nr.273/2004 (publicata in Monitorul Oficial nr.557/2004) privind regimul juridic al adoptiei);

-Legea nr.272/2004 (publicata in Monitorul Oficial nr.557/2004) privind protectia si promovarea drepturilor copilului;

Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice. Drepturile si libertatile civile ale persoaneleor fizice, precum si drepturile si libertatile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite si garantate de lege.

Cetatenii straini si apatrizii sunt asimilati, in conditiile legii, cu cetatenii romani, in ceea ce priveste drepturile si libertatile lor. Asimilarea se aplica in mod corespunzator si persoanelor juridice straine.

Capacitatea civila

Tuturor persoanelor le este recunoscuta capacitatea civila, in sensul ca orice persoana are capacitate de folosinta si, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, au si capacitate de exercitiu.

Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta sau lipsit, in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si conditiile expres prevazute de lege. Totodata, nimeni nu poate renunta, in tot sau in parte, la capacitatea de folosinta sau la capacitatea de exercitiu.

Rasa, culoarea, nationalitatea, originea etnica, limba, religia, varsta, sexul sau orientarea sexuala, opinia, convingerile personale, apartanenta politica, sindicala, la o categorie sociala ori la o categorie defavorizata, averea, originea sociala, gradul de cultura, precum si orice alta situatie similara nu au nici o influenta asupra capacitatii civile a persoanelor.

Patrimoniul subiectelor de drept civil.

Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu, acesta putand face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni, insa numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.

In caz de diviziune sau afectatiune, transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masa patrimoniala in alta, in cadrul aceluiasi patrimoniu, nu constituie o instrainare si se face cu respectarea conditiilor prevazute de lege si fara a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecarei mase patrimoniale.

Apararea drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor (Tilul V-Legea nr.287/2009)-dispozitiile acesti titlu se aplica prin asemanare atat drepturilor nepatrimoniale ale persoanei fizice cat si drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice-

Orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor strans legate de fiinta umana (viata, sanatatea, integritatea fizica, demnitatea, intimitatea vietii private, creatia stiintifica, artistica, literara sau tehnica, precum si orice alte drepturi nepatrimoniale.

Persoana ale carei drepturi nepatrimoniale au fost lezate ori amenintate poate cere oricand instantei: interzicerea savarsirii faptei ilicite, daca aceasta este iminenta; incetarea incalcarii si interzicerea pentru viitor, daca aceasta dureaza inca; constatarea caracterului ilicit al faptei savarsite, daca tulburarea pe care a produs-o subzista. Cu toate acestea, prin exceptie la cele de mai sus, in cazul lezarii prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanta nu va putea dispune interzicerea savarsirii faptei ilicite, chiar daca aceasta este iminenta.

Totodata, cel care a suferit o incalcare a acestor drepturi nepatrimoniale, poate cere instantei sa oblige pe autorul faptei sa indeplinesca orice masuri socotite necesare de catre instanta spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotararii de condamnare; arice alte masuri necesare pentru incetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Deasemenea, persoana prejudiciata poate cere despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile. In aceste cazuri, dreptul la actiune este supus prescriptiei extinctive.

Cel a carui nume este contestat poata sa ceara instantei judecatoresti recunoasterea dreptului sau la acel nume. Totodata, cele care este lezat prin uzurparea numelui (pseudonimului) sau, in tot sau in parte, poate sa ceara oricand instantei judecatoresti sa dispuna incetarea acestei atingeri nelegitime. 

Daca persoana care se considera lezata intr-un drept nepatrimonial face dovada credibila ca drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei actiuni ilicite, actuale sau iminente si ca aceasta actiune risca sa ii cauzeze un prejuduciu greu de reparat, poate sa ceara instantei judecatoresti luarea unor masuri provizorii, adica: interzicerea incalcarii sau incetarea ei provizorie; luarea masurilor necesare asigurarii conservarii probelor. Totusi, in cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanta nu va putea sa dispuna incetarea, cu titlu provizoriu, a actiunii prejudiciabile decat daca prejudiciile cauzate celui vatamat (reclamantului) sunt grave, daca actiunea nu este in mod evident justificata si daca masura luata de instanta nu apare ca fiind disproportionata in raport cu prejudiciile cauzate.

Solutionarea masurilor provizorii de catre instanta se face potrivit dispozitiilor privind ordonanta presedintiala, cu tot ce impune aceasta, inclusiv posibilitatea instituirii unei cautiuni.

Actiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial incalcat, precum si actiunea pentru restabilirea integritatii memoriei unei persoane decedate poate fi pornita dupa moartea persoanei vatamate, de catre sotul supravietuitor, de catre rudele in linie dreapta ale decedatului, precum si de oricare dintre rudele sale colaterale pana la gradul IV inclusiv. 

Raportandu-ne si la dreptul comparat, protectia drepturilor personalitatii a fost si este o preocupare constanta si importanta a legiuitorului contemporan. Astfel, in prezent, cele mai complete reglementari nationale in materie se afla, de lege lata, in Codul civil al provinciei Québec din 1991 (art. 10-40) - care este unul dintre principalele modele ale noului Cod civil roman (Legea nr.287/2009) - si in Codul civil elvetian (art. 27, 28, 28a-28l, 29[1]), motiv pentru care aceste reglementari moderne si deosebit de eficiente au si constituit principalele surse de inspiratie pentru redactorii noului Cod civil roman (a se vedea: articolele privitoare la respectul fiintei umane si a drepturilor ei inerente; articolele privitoare la apararea drepturilor nepatrimoniale).

Reglementari referitoare la drepturile personalitatii au fost introduse, in principal dupa cel de al doilea razboi mondial, si in alte coduri civile europene, o data cu afirmarea si conturarea acestor drepturi, in jurisprudenta si doctrina. De exemplu, Codul civil francez prevede in art. 9 (modificat in anul 1994) dreptul fiecaruia la respectarea vietii sale private, iar in art. 9-1 ( introdus in anul 2000), dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie; de asemenea, in art.16, art. 16-1 - art. 16-9 (introduse in anul 1994) sunt  reglementate drepturile la respectarea vietii, a sanatatii, a integritatii fizice si psihice a persoanei. Codul civil italian reglementa inca din anul 1942 dreptul la imaginea proprie (art. 10), apararea dreptului la integritatea fizica si psihica (art. 5) si dreptul la nume (art. 7-9).

La randul sau, Codul civil elvetian cuprinde o reglementare moderna, din anul 1985, a apararii drepturilor personalitatii. In concret, este vorba despre posibilitatea celui care a suferit o atingere ilicita adusa personalitatii sale de a-si apara drepturile aferente fata de orice persoana. In acest caz, cel interesat poate sa ceara judecatorului interzicerea atingerii ilicite (art.28a), iar daca vatamarea a fost adusa prin presa scrisa sau audiovizuala, poate sa ceara direct institutiei de presa sa-i publice dreptul la replica (art. 28g, art. 28h , art. 28i, art.28k, art.28l). In plus, in cazul in care atingerea unui drept al personalitatii este susceptibila sa cauzeze victimei un prejudiciu greu de reparat, aceasta din urma are dreptul de a cere luarea unor masuri provizorii in scopul interzicerii atingerii vremelnice. In acest sens, de exemplu, Codul civil francez prevede in art. 9 alin. 2 (modificat in 1994) ca judecatorii, fara a aduce atingere dreptului la repararea prejudiciului suferit, pot sa prescrie orice masuri, cum sunt: punerea sub sechestru, indisponibilizarea si altele asemenea, apte sa impiedice sau sa faca sa inceteze orice atingere adusa intimitatii vietii private; aceste masuri pot, daca exisa urgenta, sa fie ordonate pe cale de ordonanta in "référé" (i.e. "ordonanta presedintiala").

Tot astfel, Codul civil elvetian prevede luarea unor astfel de masuri provizorii, cu mentiunea ca, in cazul unei atingeri aduse prin media, judecatorul poate sa interzica sau sa faca sa inceteze atingerea adusa numai in mod exceptional, respectiv daca atingerea este apta sa cauzeze un prejudiciu grav, daca justificarea nu pare manifest indreptatita, iar masura interzicerii nu pare disproportionata (art. 28c); deosebit de important este ca se prevede ca judecatorul poate sa-l constranga pe reclamant la plata unei cautiuni daca masurile  provizorii luate ar fi de natura sa cauzeze un prejudiciu partii adverse (art. 28d).

Cat priveste dreptul la replica, fata de atingerile aduse personalitatii prin mijloace de presa, acesta este unanim recunoscut pe plan european, in reglementarile privitoare la presa scrisa si audiovizuala, distinct de dreptul victimei la repararea prejudiciilor morale si materiale cauzate.

De exemplu, este cazul Frantei (art. 12, art.13 si art. 13-1 din Legea asupra libertatii presei, modificata in anul 2000, precum si art. 6 din Legea din 1982 privind comunicarea audiovizuala si Decretul din 1987 relativ la exercitarea dreptului de raspuns in serviciile de comunicare audio-vizuala), Belgiei (Legea din 1961 privind dreptul la raspuns, revizuita in anul 2000) sau Spaniei (Legea din 1984 privind dreptul de rectificare, modificata in anul 2000).