Elemente de drept si legislatie economica - cadrul vietii juridice, participantii la viata juridica, patrimoniul, actele juridice

ELEMENTE DE DREPT SI LEGISLATIE ECONOMICA

I CADRUL VIETII JURIDICE

Notiunea de "Drept" sau de "drept obiectiv" inseamna ansamblul regulilor de conduita aplicabile raporturilor dintre oameni si societate, intr-un stat.

Dreptul obiectiv este de fapt, dreptul pozitiv adica, totalitatea regulilor juridice in vigoare si aplicabile intr-un stat, la un moment dat .

Dreptul obiectiv se imparte in dreptul public si dreptul privat.

Dreptul public cuprinde ansamblul de norme juridice care vizeaza interese publice sau colective, organizand statul si raporturile dintre stat si/sau autoritatile publice ale statului, si celelalte persoane.

Normele dreptului public sunt imperative, ceea ce inseamna ca persoanele nu pot deroga sau contraveni acestora, prin actele (sau faptele) lor, orice incalcare a acestor norme fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a actului si/sau cu atragerea raspunderii pentru fapta ilicita.

Dreptul privat cuprinde ansamblul de norme juridice care vizeaza interese private, disciplinand raporturile nascute din interes individual al persoanelor.

Normele dreptului privat sunt, in marea majoritate, supletive sau dispozitive, ceea ce inseamna ca persoanele pot deroga de la acestea si pot sa-si reglementeze liber raporturile. Aceste norme devin aplicabile doar in cazul in care, persoanele nu au convenit altfel, sau in cazul in care, reglementarea ( contractul) ori faptele partilor, contravin ordinea publica, morala sau configureaza abuzul de drept.

Incalcarea normelor de drept privat este sanctionata cu nulitatea relativa si/sau cu atragerea raspunderii pentru fapta ilicita, a carei gravitate este considerata de lege, mai redusa decat in cazul incalcarii normei imperative.

Notiunea de drepturi se refera la prerogative, facultati, posibilitati pe care dreptul obiectiv (pozitiv) le recunoaste persoanelor, si de care, persoanele se pot prevala in relatiile inter-personale apeland la protectia asigurata prin interventia autoritatilor publice.

Asadar, dreptul si drepturile nu exista in abstract, fiind edictate si recunoscute participantilor la viata juridica adica, subiectelor raporturilor inter-personale.

In privinta raporturilor inter-personale, distingem intre notiunea de raport social si raport juridic.

Notiunea de raport social se refera la aprecierea societatii fata de moralitatea, educatia, atitudinea sau conduita unei persoane.

Raporturile sociale nu intra sub protectia normelor juridice fiind supuse doar normelor morale[3].

Notiunea de raport juridic se refera la protectia anumitor relatii sociale asigurata de stat prin norme juridice specifice drepturilor si obligatiilor corelative, izvorate din actul juridic incheiat de parti sau din fapta juridica (licita sau ilicita) savarsita ori evenimentul produs (nastere, deces, fulger, inundatii, inghet, etc.)

II. PARTICIPANTII LA VIATA JURIDICA

Orice raport juridic se naste intre persoane care devin subiecte de drepturi si obligatii.

1. Subiectele raportului juridic pot fi numai oamenii.

Cu scopul de a evidentia modul individual sau ca grup organizat, in care oamenii participa la raporturi juridice, distingem intre persoane:

- fizice

- juridice

Persoana fizica se identifica prin nume, prenume, sex, cetatenie, domiciliu, etc. iar persoana juridica prin forma organizatorica, denumire, nationalitate, sediu, etc.

2. Conditiile dobandirii calitatii de persoana juridica

Nu orice entitate colectiva are calitatea de persoana juridica.

Pentru a dobandi aceasta calitate este necesara intrunirea cumulativa a trei conditii: - 1. - o organizare de sine statatoare adica o structura interna si unitara care sa-i permita sa actioneze in raporturile cu alte persoane. Exemplu, societatea comerciala are adunare generala, consiliu de administratie, comisia de cenzori, deci organ de conducere, organ de executare si de reprezentare si organ de control.

. - un scop determinat, licit si corespunzator normelor moralei.

. - un patrimoniu propriu, distinct de cel al persoanelor care creeaza respectiva persoana juridica.

Persoanele intra in raporturi juridice si dobandesc calitatea de subiecte de drept

Titularul unui drept are calitatea de subiect activ iar cel caruia ii este opusa o obligatie are calitatea de subiect pasiv.

Calitatea de subiect de drept presupune capacitatea civila adica, atat capacitatea de folosinta cat si capacitate de exercitiu .

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice - consta in aptitudinea de a dobandi drepturi. Este o insusire inerenta persoanei dobandita de la nastere si chiar din faza conceptiei (copilul poate fi titularul unei donatii daca se naste viu si este viabil). Capacitatea de folosinta a persoanei juridice - consta in aptitudinea de a dobandi acele drepturi necesare realizarii scopului determinat prin actul de infiintare. Este o insusire specializata in raport cu scopul enuntat .

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza prin moarte iar a persoanei juridice, prin dizolvare.

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice - consta in aptitudinea unei persoane de a-si exercita drepturi si de a-si asuma obligatii prin incheierea de acte juridice sau prin savarsirea de fapte juridice

Persoana fizica are capacitatea de exercitiu deplina la 18 ani -majoratul

Minorul pana la 14 ani este lipsit de capacitate de exercitiu -drepturile sale sunt exercitate de parinti sau tutore

Minorul de 14 ani -16 ani are capacitate de exercitiu restransa - incheie acte juridice cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui

Minorul de 16 ani are capacitate de a incheia contract de munca sau acte juridice prin care sa-si asume obligatii ce nu pot depasi ˝ din valoarea pe care ar fi putut sa si le asume majorul.

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice - consta in aceeasi aptitudine de a-si exercita drepturi si de a-si asuma obligatii prin incheierea de acte juridice sau prin savarsirea de fapte juridice.

Diferenta este ca prin natura lor, persoanele juridice nu pot incheia direct acte juridice si nici savarsi fapte juridice, fiind necesar sa actioneze prin intermediul organului de conducere care poate fi unipersonal (format dintr-o singura persoana) [4] sau colegial (format din mai multe persoane) . La randul sau, organul de conducere desemneaza mandatarii sau administratorii care vor forma organul de executare, din randul carora se va numi persoana fizica ce va pune in aplicare vointa organuui de conducere adica vointa persoanei juridice. Pentru faptele ilicite comise in exercitarea functiei raspunde cel care le-a comis, atat fata de cel prejudiciat cat si fata de persoana juridica (ex: administratorul unei societati comerciale care si-a depasit mandatul dat de adunarea generala a asociatilor si a incheiat contracte prejudiciabile ori in conflict de interese; membrii unui consiliu local sau judetean care prin votul lor au contribuit la adoptarea unei hotarari prejudiciabile intereselor publice, etc.).

●Persoanele juridice -comercianti

Sunt entitatile care formeaza cea de-a doua categorie de comercianti. Fac parte din acesta categorie, societatile comerciale sau cooperatiste, si alti intreprinzatori cu vocatie la personalitate juridica. In functie de dimensiunea activitatii, legea include in aceasta categorie:

societati comerciale de dimensiune redusa, denumite impropriu micro- intreprinderi

societatile comerciale si societati cooperatiste de dimensiune medie, denumite impropriu , intreprinderi mijlocii;

societatile comerciale, companiile nationale, grupuri de interes economic, de dimensiuni considerabile, denumite impropriu intreprinderi mari.    

Fiind intreprinzatori colectivi, societatile comerciale desfasoara comertul sau productia pe baza capitalului si, de regula, a muncii altor persoane, activitatea lor oglindind actiuni prevalent organizatorice, profesional-specializate.

III. PATRIMONIUL

Orice persoana fizica sau juridica are un patrimoniu.

Notiunea de patrimoniu nu este definita in lege fiind o creatie a doctrinei juridice dezvoltata in stransa relatie cu persoanele fizice sau juridice si se refera la bunuri, drepturi si la obligatiile corelative acestora.

Patrimoniul este format din bunuri si drepturi si din obligatii

Bunurile (lucrurile) si drepturile se localizeaza in activul patrimonial al unei persoane.

Bunurile sunt de mai multe feluri:

Mobile - cele care pot fi deplasate prin forta proprie sau a unei energii straine fara a le fi afectata starea. Unele sunt mobile prin incorporare sau prin determinarea legii

Bunurile mobile sunt:

- corporale -cele care au o existenta materiala, o infatisare concreta (casa, teren, masina, etc.) si pot fi luate in posesie sau stapanire fizica. Bunurile mobile sunt corporale prin natura lor (cartile, mobila, gazul, energia electrica, aerul, apa, etc.) sau prin determinarea legii.

- incorporale - cele care nu au o existenta concreta, ci una abstracta, neputand fi luate in posesie sau stapanire fizica. Sunt considerate bunuri mobile incorporale toate drepturile reale - (de uz, uzufruct, gaj,); drepturile de creanta (cele referitoare la sume de bani dar si la obligatii de a face, de a nu face); drepturile intelectuale (de proprietate artistica, literara, de proprietate industriala, (asupra firmei, embleme, marcii de comert, de fabrica, desenelor si modelelor industriale, etc.

Fondul de comert este considerat un bun mobil incorporal chiar daca in componenta sa intra si bunuri imobile care, avand aceeasi destinatie, a exploatarii comerciale, devin mobile adica valori.

Actiunile si obligatiunile emise de societatile pe actiuni sunt dreptuti de creanta si deci, bunuri mobile incorporale sau "valori mobiliare". Pentru a fi puse in circulatie se incorporeaza in suporturi de hartie sau magnetic si devin titluri de credit.

Imobile - cele care nu pot fi deplasate, fiind fixe

prin natura lor (constructii, terenuri)

prin incorporare (conductele pentru gaz, ascensorul, cultura pe picior, arborii pe picior, semineul, scocurile, etc.)

Eseu: Executarea contractului individual de munca Eseu: Contractul de asistenta juridica

prin destinatie sau afectatiune (uneltele agricole de arat, de taiat arborii, pestele din elesteu, iepurii, stupii de albine, etc) sau prin obiectul la care se refera (sunt drepturile reale imobiliare principale -uzufructul imobilului, servitutea, emfiteoza; drepturile reale accesorii: ipoteca, privilegiile care greveaza un imobil ).

Consumptibile - cele care la prima intrebuintare se consuma fizic (paine sau alt aliment) sau juridic (moneda instrainata)

Neconsumptibile- cele care prin intrebuintari succesive nu-si pierd existenta materiala (casa, ternul, masina, etc.)

Fungibile- cele care se afla intr-o echivalenta se pot inlocui unele cu altele avand acelasi efect al executarii obligatiilor (in loc de predarea frigiderului se predau banii in echivalent valoric)

Nefungibile - cele care au o individualitate proprie si nu pot fi inlocuite cu altele pentru a se considera ca obligatia este executata

Divizibile - cele care se pot imparti, fragmenta, taia material sau intelectual fara a-si pierde valoarea economica ( o paine)

Indivizibile - cele care nu se pot imparti fara a-si pierde valoarea economica (aparatul de radio, TV, masina, etc.

Principale -cele care au o existenta de sine statatoare si un regim juridic specific

Accesorii - cele care depind de alte bunuri al caror regim juridic il urmeaza conform principiului (accesoriul urmeaza soarta juridica a principalului )

Definitia patrimoniului -

Patrimoniul - este universalitatea juridica compusa la activ din drepturile si bunurile prezente si viitoare ale unei persoane, si la pasiv, din obligatiile corelative drepturilor si bunurilor.

Definitia pune in lumina trasaturile caracteristice patrimoniului:

Patrimoniul este o universalitate de drept

Aceasta insemna ca existenta sa deriva din lege, si exista indiferent de bunurile sau drepturile care il compun, de modificarile intervenite in structura activului sau pasivului patrimonial.

Patrimoniul este inerent persoanei

Aceasta inseamna ca orice persoana are in mod natural un patrimoniu. Numai aparent, o persoana lipsita de avere nu are patrimoniu.

Intr-adevar, in cazul persoanelor fizice, dreptul la viata, dreptul la onoare, la integritatea fizica si psihica, etc. sau, in cazul persoanelor juridice, dreptul asupra denumirii (firmei) asupra semnelor distinctive ale produselor sau serviciilor (marca, emblema), asupra imaginii, etc. reprezinta componente ale activului patrimonial.

In acelasi timp, oricare persoana fizica sau juridica are obligatia de a respecta drepturile fundamentale recunoscute celorlalte persoane, astfel cum sunt guvernate detaliat, prin norme specifice fiecarui domeniu (administrativ, civil, financiar, penal, comercial, munca, etc.).

In concluzie, fiind legat indestructibil de persoana, patrimoniul exista cat timp exista aceasta persoana.

Chiar si copilul conceput are patrimoniu prin vocatia dobandirii bunuri si drepturi viitoare.

2.a Consecintele legaturii indelibile intre persoana si patrimoniu -

- patrimoniul nu este transmisibil intre vii

Cedarea unei parti din drepturile sau bunurile ce compun patrimoniul sau chiar a tuturor drepturilor si bunurilor, nu confera dobanditorului intregul patrimoniu.

Chiar daca s-ar transmite toate bunurile si drepturile ce formeaza activul patrimonial al unei persoane, dobanditorul nu primeste si obligatiile deci, nu dobandeste patrimoniul ca atare.

- patrimoniul este transmisibil pentru cauza de moarte

In acest caz dispare personalitatea titularului, dar mostenitorul continua personalitatea defunctului adica, daca accepta mostenirea, succesorul va prelua activul dar si pasivul patrimonial al defunctului.

- o persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu

Aceasta regula se pastreaza si in situatia unor bunuri comune cum este cazul masei bunurilor comune dobandite de soti in timpul casatoriei sau, a starii de coproprietate asupra unor bunuri in care se afla mai multe persoane care, fie au construit impreuna, fie au cumparat impreuna fie au acceptat impreuna donatia, sau au mostenit masa lasata de defunct.

Patrimoniul indeplineste functia de garantie a satisfacerii creantelor

Aceasta regula este enuntata de Codul civil conform caruia, obligatiile asumate de o persoana sunt garantate cu toate bunurile sau drepturile sale prezente si viitoare.

Patrimoniul este diferit de fondul de comert si de capitalul social

Diferenta intre patrimoniu si fondul de comert

4.a Anumite bunuri si drepturi sunt destinate exercitarii comertului.

Aceste bunuri cum ar fi: fabrica, magazinul, sectia de productie, santierul, mina de sare, de carbune, de nisip, terenul, etc, utilajele, materia prima (de diferite feluri), materialele, firma, emblema, vadul comercial, clientela sunt destinate exploatarii comerciale si formeaza fondul de comert.

Fondul de comert se localizeaza in activul patrimonial.

Asadar, patrimoniul include atat activul cat si pasivul patrimonial, in timp ce fondul de comert nu include decat activul patrimonial

4.b Diferenta intre patrimoniu si capitalul social

Pentru a constitui o societate comerciala, banii si alte bunuri corporale sau incorporale sunt "varsate" (predate de asociati) in proprietatea acelei societati comerciale.

Varsamantul efectuat de fiecare asociat se numeste aport la capitalul social. Banii si bunurile formeaza asa numitul capitalul social real, iar de la data subscrierii participatiilor (actiuni sau parti sociale), nu mai sunt proprietatea asociatilor.

Corespunzator aporturilor, asociatii dobandesc un drept asupra societatii care se numeste drept de creanta.

Dreptul de creanta este un bun mobil incorporal care din punct de vedere contabil se evidentiaza in pasivul patrimonial al societatii si formeaza capitalul social.

Asadar, patrimoniul include atat activul cat si pasivul patrimonial, in timp ce capitalul social include numai dreptul de creanta al asociatilor fata de societatea in care au subscris parti sociale sau actiuni.

In concluzie:

patrimoniul se localizeaza atat in activul cat si in pasivul unei persoane

fondul de comert se localizeaza in activul patrimonial al unei persoane (comerciant)

capitalul social se localizeaza in pasivul patrimonial al unei persoane juridice comerciant (societate comerciala)

IV. ACTELE JURIDICE

In mod obisnuit, oricare persoana incheie acte juridice sau savarseste fapte juridice din care izvorasc drepturi si obligatii.

1. Notiunea de act juridic (contractul ) - este o actiune, un act de vointa exteriorizata sau exprimata cu scopul precis de a produce efectele juridice dorite, adica de a transmite, a modifica ori a stinge un drept.

2. Semnificatiile actului juridic

Actul juridic este operatiunea in sine (vanzare-cumparare, inchiriere, imprumut, donatie, etc.) dar termenul se utilizeaza si pentru a desemna inscrisul constatator (actul scris) sau instrumentul in care s-a consemnat conventia partilor.

3. Clasificarea actelor juridice

Actele juridice se clasifica dupa mai multe criterii.

Dupa numarul (vointelor) partilor participante la incheierea actului juridic sunt:

unilaterale - reprezinta rezultatul vointei unei singure persoane ( testamentul)

bilaterale - reprezinta rezultatul a doua sau mai multor vointe sau consimtaminte (vanzarea-cumpararea, inchirierea, leasingul, etc.)

Dupa avantajele de ordin patrimonial, urmarite de parti, actele juridice sunt:

cu titlu gratuit -este cel in care unul din subiecti ofera altuia un avantaj, dar el nu primeste un avantaj corelativ. Se mai numesc si acte dezinteresate (donatia, folosinta unui bun fara pret, etc.).

cu titlu oneros - este cel in care partile sau subiectii isi procura fiecare un avantaj corelativ (vanzarea -cumpararea, schimbul, inchirierea).

Dupa scopul urmarit de parti la incheierea lor, actele juridice sunt:

de conservare - al caror scop este pastrarea unui drept sau evitarea pierderii lui (notarea in C.F a ipotecii asupra unui imobil, sau a unei cereri de chemare in judecata, etc.)

de administrare - cele prin care se urmareste organizarea si intretinerea bunurilor (culegerea fructelor, darea in chirie, incasarea veniturilor -a chiriei- repararea bunurilor,etc.).

de dispozitie - operatiunile care duc la iesirea din patrimoniu a unor bunuri, direct, prin instrainare sau, indirect, prin grevarea lor cu sarcina gajului, ipotecii, etc. Sunt acte de dispozitie vanzarea, schimbul, ipoteca, gajul, etc.

Dupa forma pe care trebuie sa o imbrace pentru a fi valide sunt:

solemne -cele care pentru a fi valabile, trebuie intocmite cu respectarea unei anumite forme (ex: donatia, testamentul, ipoteca trebuie intocmite in forma autentica, adica, in fata notarului )

nesolemne - cele care sunt valabile chiar daca nu au o anumita forma (ex: contractul de vanzare este valabil chiar daca nu s-a consemnat intr-un inscris. Inscrisul este necesar doar pentru a se proba vanzarea.

Dupa modul in care s-au negociat clauzele distingem contracte

negociate - cele care s-au incheiat in baza discutiilor si tratativelor convenite de parti.

nenegociate (de adeziune) - cele ale caror clauze sunt stabilite numai de catre una din parti, cealalta parte neavand puterea sa le discute ci, numai facultatea sa le accepte ( contractele de furnizare a apei, gazului, energiei electrice, telefonie mobila, etc.) .

Actele sau contractele se incheie in baza consimtamintelor liber exprimate, fiind lovite de nulitate relativa daca s-au incheiat din eroare, dol, violenta, sau de nulitate absoluta daca obiectul ori cauza contractului nu exista sau sunt ilicite, ori daca partile nu au avut capacitatea ceruta de lege.

Contractele legal incheiate reprezinta legea partilor in sensul ca sunt obligatorii, iar neexecutarea lor sau executarea necorespunzatoare atrage rezolutiunea (repunerea partilor in situatia anterioara cu restituirea prestatiilor, cum ar fi in cazul vanzarii-cumpararii, restituirea bunului de catre cumparator si a pretului de catre vanzator) sau rezilierea (incetarea pe viitor a contractului, cum ar fi predarea locuintei inchiriate fara restituirea chiriei platite pentru timpul trecut) si obligatia la acoperirea prejudiciului cauzat.

V. FAPTELE JURIDICE

1. Notiunea de fapt juridic - este o actiune, un eveniment, care produc prin ele insele efecte juridice, in afara sau contrar vointei omului.

2. Semnificatiile faptului juridic

Faptul juridic este:

- o situatie -moartea, nasterea, casatoria;

- un eveniment imprevizibil, insurmontabil, irezistibil cum ar fi, traznetul, incendiul, inundatiile, alte stihii ale naturii, razboiul;

- o actiune - cum ar fi lovire, distrugere, injurie, etc.

3.Definitia faptului juridic

Faptul juridic reprezinta o actiune savarsita fara intentia de a produce efecte juridice dar care se produc, in virtutea legii, independent de vointa autorului si chiar impotriva vointei acestuia.

4. Clasificarea faptelor juridice

Faptele juridice sunt foarte variate si se pot imparti in evenimente juridice si actiuni omenesti producatoare de efecte juridice.

Evenimentele juridice (moartea, nasterea, scurgerea timpului, trasnet, cutremur, furtuna, s.a.) se produc independent de vointa omului, iar legea recunoaste anumite consecinte juridice a acestor fapte.

Actiunile omenesti sunt fapte voluntare sau involuntare ale persoanei carora normele de drept le confera aptitudinea de a produce efecte juridice. In randul acestor fapte se inscriu actiunea, inactiunea sau abtinerea.

Codul civil si Codul comercial disting intre:

fapte juridice licite

fapte juridice ilicite (delicte civile)

4.a Faptele juridice licite

Sunt izvoare de drepturi si obligatii civile si comerciale faptele licite, respectiv:

plata nedatorata

- gestiunea de afaceri

- imbogatirea fara justa cauza

4.b Faptele juridice ilicite

Fiind imposibila descrierea delictelor civile, legiuitorul le-a definit ca fiind oricare fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu.

Cu alte cuvinte, legea civila instituie o raspundere de principiu, pentru orice fapta ilicita, fara a descrie concret fiecare fapta in parte.

Savarsirea unei fapte ilicite da nastere dreptului celui prejudiciat la repararea pagubei si obligatiei corelative a faptuitorului de a repara prejudiciul.

Aceasta conceptie este consacrata de art.998-999 Cod civil care stipuleaza expres ca orice fapta ilicita a omului, precum si neglijenta sau imprudenta prin care cauzeaza altuia un prejudiciu, atrag raspunderea civila delictuala constand in obligatia de reparare a prejudiciului.

Privita ca mijloc de aparare a drepturilor subiective, raspunderea delictuala se intemeiaza pe notiunea de culpa, si poate fi atrasa pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, prin fapta altuia, de lucruri si de animale iar conform art.998-999, art.1000 alin.1-5, art.1001 si art.1002 Cod civil.

5.Raspunderea delictuala

Raspunderea pentru comiterea unei fapte ilicite nu poate fi atrasa decat in prezenta cumulativa a urmatoarelor conditii:

- prejudiciul (material si/sau moral);

- fapta ilicita;

- raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;

- vinovatia faptuitorului (intentia, neglijenta, imprudenta).

Anumite reglementari instituie o raspundere delictuala speciala raportat la prejudiciile ce pot fi cauzate mediului sau oamenilor de anumite lucruri (energia nucleara, aeronave, antene, unde electromagnetice, etc.).

De asemenea, acte normative speciale reglementeaza raspunderea delictuala pentru savarsirea unor fapte ilicite.

Spre deosebire de delictele civile, atragerea raspunderii delictuale comerciale nu este posibila decat pentru acele fapte ilicite pe care legea le considera in mod expres, comerciale.

Cu alte cuvinte, in privinta faptelor ilicite comerciale, reglementarea sugereaza principiul legalitatii incriminarii aplicabil in materie penala, detasandu-se si din acest punct de vedere de reglementarea faptelor ilicite civile.

6. Faptele ilicite comerciale:

- faptele de concurenta neloiala si faptele anticoncurentiale descrise expres de Legea nr.11/1991 si Legea nr.21/1996.

Analiza acestor delicte comerciale a fost facuta in relatie cu obligatia comerciantilor de a-si desfasura activitatea in limitele concurentei licite.

faptele descrise de Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, savarsite de administratorul sau de cenzorul social ori de alta persoana care a cauzat starea de insolventa.

faptele descrise de Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale

Datorita naturii lor comerciale, faptele ilicite reglementate punctual in aceste acte normative declanseaza raspunderea delictuala comerciala care presupune in unele situatii cumulul de sanctiuni, /plata despagubirii, excluderea din societate, desfacerea contractului de munca, revocarea mandatului de administrator, etc.

VI APORTURILE ASOCIATILOR

1. Obligatia de subscriere si varsare a aportului

Cum nu poate fi conceputa existenta societatii comerciale fara capital social tot la fel nu se poate vorbi de asociat fara aport.

Aceasta conditie presupune ca fiecare asociat este obligat sa contribuie la constituirea mijloacelor necesare atingerii scopului social. Corespunzator aportului, asociatilor li se cuvin partile sociale sau parti de interes, in societatile de persoane si mixte (S.N.C. , S.C.S. si S.R.L.) si actiuni in societatile de capital (S.A. si S.C.A.).

Aporturile au cel mai important rol in cazul societatilor comerciale, intrucat din momentul reunirii lor, aporturile formeaza patrimoniul initial al societatii (capitalul social).

2. Felurile aporturilor

Legea nr.31/1990, stabileste felurile aporturilor in baza carora se constituie capitalul social al societatilor comerciale . In functie de felul aporturilor dispozitiile legale instituie un regim juridic specific.

Aporturile sunt:

in numerar

in natura

in creante

Potrivit Legii nr. 31/1990, aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate.

Cuantumul aporturilor in numerar este lasat de legiuitor la aprecierea fiecarui asociat iar in privinta aporturilor in natura stabileste reguli menite sa protejeze societatea, pe ceilalti asociati si pe terti, dupa cum se va constata in analiza dedicata procedurii de constituire si organizarii fiecarui tip de societate.

Daca aportul consta in transmiterea dreptului de proprietate, aportatorul are aceleasi obligatii ca vanzatorul, inclusiv obligatia de garantie pentru vicii si pentru evictiune.

Societatea comerciala, est, la randul ei, obligata sa atribuie asociatului partile sociale sau actiuni care confera titularului drepturile patrimoniale de creanta cu privire la dividende, precum si drepturile nepatrimoniale (respectiv, dreptul de a alege si de a fi ales in organele de conducere ale societatii).

Diferenta intre "vanzare" si "aportare" consta in faptul ca, in cazul vanzarii, partile contractante cunosc existenta si intinderea prestatiilor, in timp ce in cazul aportarii asociatul cunoaste numai valoarea bunurilor pe cale le aporteaza primind in contraprestatie partile sociale sau actiuni, dar nu cunoaste cu certitudine daca va incasa beneficii.

Obtinerea de beneficii depinde de activitatea societatii, care este influentata de asa numitele "riscuri in afaceri".

Daca obligatia de aportare se refera la transmiterea dreptului de folosinta, asociatul are aceleasi obligatii ca si locatorul din contractul de locatiune.

Aporturile care formeaza patrimoniul initial al societatii pot fi inegale si de natura diferita. In toate cazurile aporturile trebuie sa fie efective. Absenta aporturile sau fictivitatea unui aport poate sa antreneze nulitatea absoluta a contractului de societate.

De exemplu, este fictiv aportul unui bun fara valoare (brevet de inventie perimat). De asemenea, nu se admite aportul unui bun grevat de sarcini (ipoteca, gaj) a carui valoare este cu mult mai superioara valorii bunului aportat.

Aportul in numerar

Cel mai utilizat este aportul in numerar, sau in bani, obligatorii la constituirea oricarei forme de societate.

Aportul in numerar nu trebuie confundat cu finantarea societatii de catre asociati, operatiune prin care sunt varsate in contul societatii diferite sume de bani societatii, pe baza unui contract de imprumut.

Spre deosebire de aceste imprumuturi (finantari) pe care asociatii, le pot acorda societatii, aportul in numerar este varsat in contul bancar al societatii si inregistrat in evidenta contabila a contului "capital".

Conform Legii nr.31/1990, republicata, aportul la capitalul social nu este purtator de dobanzi.

Aportul in natura

Aportul in natura poate consta in bunuri imobile, mobile corporale care se afla in circuitul comercial si pot fi transmise in patrimoniul unei societati comerciale.

Aportul in natura este posibil la orice forma juridica de societate comerciala, cu exceptia societatii pe actiuni constituita prin subscriptie publica. .

Evaluarea aportului in natura prin intermediul expertizei are caracter obligatoriu.

Aportul in creante

Aportul in creante este posibil numai in cazul societatilor de persoane.

Conform Legii nr. 31/1990, cedentul(asociatul) creantei promise ca aport raspunde solidar cu debitorul cedat pentru varsarea creantei promise ca aport. In acest caz, cedentul nu poate invoca beneficiul de discutiune, si sa pretinda societatii cesionare sa-l urmareasca de debitorul cedat, si numai daca acesta este insolvabil cedentul sa fie obligat la plata.

Daca cedentul asociat ar fi fidejusor (garant) al debitorului cedat societatea cesionara ar putea sa-l urmareasca direct pe cedent pentru acoperirea creantelor, intrucat, fidejusorii (cei care garanteaza personal ca vor plati in locul altuia daca acesta nu achita datoria) raspund in mod solidar cu cei ale caror creante le garanteaza.

3. Problema aportului in munca (industria

Aportul in munca consta in angajamentul pe care si-l asuma asociatul de a desfasura o activitate in societate punand la dispozitia acesteia cunostinte, tehnici profesionale, deci de a efectua o munca in contul societatii sau de a presta un serviciu, inclusiv diligentele sau demersurile facute de fondatori in timpul constituirii societatii.

Intrucat reprezinta o prestatie cu caracter succesiv si viitoare, munca nu poate fi "varsata" in activul patrimonial al societatii. Deci, nu are o existenta palpabila si nu poate forma, si nici nu se poate majora capitalul real al societatii.

Cu toate acestea, aportul in munca da dreptul celui care o presteaza de a participa la profit si la impartirea activului social, deoarece a contribuit la realizarile economico-financiare ale societatii.

4. Legatura intre aporturile asociatilor si capitalul social al societatii comerciale

Suma aporturilor asociatilor, mai putin aportul in munca formeaza capitalul social.

Bunurile care compun capitalul social au un regim juridic diferit de cel aplicabil celorlalte bunuri care se afla in patrimoniul societatii.

Capitalul social prezinta un interes atat din punct de vedere juridic cat si din punct de vedere contabil.

Din punct de vedere juridic, capitalul social reprezinta gajul creditorilor sociali. Orice modificare de capital (structura capitalului social, valoarea etc.) trebuie sa respecte normele legale de publicitate in principal, efectuarea mentiunii in registrul comertului.

Reducerea capitalului social si majorarea se fac in conditiile prevazute de lege, cu respectarea dreptului de opozitie al creditorilor in cazul reducerii capitalului, al fuziunii si al dizolvarii societatii.

Capitalul social poate fi majorat cu noi aporturi, din dividende, sau din rezervele societatii.

Capitalul social prezinta interes si pentru asociati deoarece dreptul la dividende si la conducerea societatii depinde de procentul pe care il detine fiecare asociat din capitalul social.

Din punct de vedere contabil, capitalul se distinge de activul patrimonial. In momentul constituirii societatii, activul patrimonial se identifica cu capitalul social. Disocierea intre capital si patrimoniu apere imediat dupa inregistrarea in contabilitate a primelor datorii ale societatii, care izvorasc din cheltuielile ocazionate cu infiintarea societatii. Ulterior, in masura in care societatea obtine beneficii (profit), activul patrimonial creste, depasind capitalul social.

Pe plan contabil, in bilant, capitalul social apare pasiv, caci societatea are obligatia restituirii aporturilor catre asociati in momentul dizolvarii si lichidarii societatii. Cu toate acestea , bunurile aportate figureaza la activ si numai din punct de vedere valoric apar la pasivul patrimonial (ca datorii ale societatii fata de asociati).

Capitalul social nominal se delimiteaza de fondurile proprii.

Fondurile proprii cuprind capitalul si rezervele. Acestea sunt sumele investite de asociati spre deosebire de sursele exterioare de finantare (imprumuturile).

VII. MODIFICAREA ACTULUI CONSTITUTIV AL SOCIETATII COMERCIALE

Dreptul de a decide modificarea actului constitutiv apartine exclusiv adunarii generale extraordinare a asociatilor, care poate delega mandatarilor sociali aceasta putere dar numai cu referire la anumite chestiuni.

1. Forma actului aditional de modificare a actului constitutiv

Avand in vedere faptul ca actul constitutiv este, de regula, un act sub semnatura privata, si actul modificator trebuie sa imbrace aceeasi forma.

Prin exceptie, legea impune in mod expres forma autentica atunci cand actul are ca obiect:

-majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport in natura a unui teren;

-modificarea formei juridice a societatii intr-o societate in nune colectiv sau comandita simpla;

-majorarea capitalului social prin subscriptie publica.

In situatia in care modificarea se refera la transformarea unei societati intr-o societate cu asociat unic, anterior inregistrarii modificarii, se impune declaratia pe proprie raspundere a asociatului unic, din care sa rezulte ca acesta nu mai detine aceeasi calitate intr-o alta societate constitutita pe teritoriul Romaniei.

2. Procedura generala de inregistrare a mentiunilor de modificare

Actul modificator se inregistreaza in registrul comertului. In vederea inregistrarii, actul se depune la Oficiul registrului comertului, inregistrarea operand in baza incheierii judecatorului delegat.

Prin exceptie, in cazul in care modificarea se refera la structura participarii la capitalul social ca urmare a excluderii sau retragerii unui asociat in baza hotararii judecatoresti, inregistrarea se face conform hotararii judecatoresti respective, nemaifiind necesara incheierea judecatorului delegat.

Actul modificator trebuie sa cuprinda trimiterile la textele modificate ale actului constitutiv.

In situatia in care se aduc mai multe modificari actului constitutiv, legea impune ca actul sa fie depus la Oficiul registrului comertului actualizat, cu toate modificarile la zi, in forma sa finala.

Legea impune obligatia de publicitate a actului modificator.

3. Modificarea formei si a duratei societatii

3.a Modificarea formei societatii

Prin modificarea societatii comerciale se intelege inclusiv modificarea formei societatii. O asemenea modificare nu duce la crearea unei persoane juridice noi, ci la modificarea persoanei juridice existente, in conditiile in care existenta societatii se explica prin acordul de vointa a unor persoane care se asociaza.

3.b Modificarea duratei societatii

Modificarea duratei societatii prezinta relevanta in cazul in care aceasta opereaza la nivelul societatilor de persoane si a societatilor cu raspundere limitata.

Creitorii particulari au la indemana o astfel de opozitie numai in masura in care drepturile lor au fost stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotararii asociatilor de prelungire a duratei societatii.

Creditorii particulari pot solicita o data cu introducerea opozitiei si suspendarea executarii hotararii adunarii generale pe calea ordonantei presedintiale, caz in care presedintele, in masura in care incuviinteaza cererea de suspendare , poate cere obligarea creitorilor reclamanti la plata unei cautiuni.

4. Modificarea capitalului social

4.a. Reducerea capitalului social

-prin micsorarea numarului de parti sociale sau de actiuni;

-prin reducerea valorii nominale a partilor sociale sau a actiunii;

-prin dobandire apropriilor actiuni, urmata de anularea lor.

-scutirea in tot sau in parte a asociatilor de anumite varsaminte datorate de acestia;

-restituirea catre actionari a unei parti din aportul initial, proportional cu reucerea capitalului social;

- alte procedee prevazute de lege( de exemplu, in cazul retragerii sau excluderii din societate).

4.b Procedura reducerii capitalului social

Trebuie parcurse doua faze:

-adoptarea hotararii adunarii generale cu privire la reducere, in conditiile legii;

-reducerea efectiva a capitalului

Legea impune ca prin hotararea adoptata sa se respecte capitalul social minim necesar pentru existenta societatii si sa fie aratat procedeul ce va fi utilizat pentru reducerea capitalului social.

Hotararea, ea este supusa publicarii in Monitorul Oficial.

Impotriva hotararii publicate, orice creditor al societatii este in drept sa faca opozitie, cu conditia ca, creanta sa sa fie constatata printr-un titlu obtinut anterior publicarii hotararii.

Reducerea efectiva a capitalului social este admisibila numai dupa scurgerea unui termen de 2 luni de la momentul publicarii hotararii in Monitorul Oficial al Romaniei.

4.c Majorarea capitalului social

Trebuie parcurse doua etape principale:

- adoptarea hotararii de majorare a capitalului social

- derularea procedurii propriu-zise de majorare a capitalului social.

Majorarea efectiva a capitalului social trebuie realizata in termen de 1 an de la data adoptarii hotararii adunarii generale privind majorarea capitalului social, in caz contrar, hotararea adunarii generale fiind lipsita de efect.

Majorarea capitalului social al societatilor de capital se poate realiza prin:

- emisiunea de noi actiuni;

- majorarea valorilor nominale a actiunilor existente.

- incorporarea in capitalul social a rezervelor societatii, mai putin rezerve legale;

- incorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune ;

- compensarea unor creante pe care anumiti debitori le au asupra societatii, prin acordarea catre acestia a unor actiuni din capitalul social in situatia in care creantele sunt lichide si exigibile.

In situatia in care majorarea capitalului social apare ca rezultat al majorarii valorii nominale a actiunilor, hotararea adunarii generale extraordinare se adopta numai cu votul tuturor actionarilor.

In cazul majorarii capitalului social prin emiterea de noi actiuni, actionarii au un drept de preferinta care se exercita proportional cu numarul actiunilor pe care acestia le poseda si in interiorul termenului stabilit conform actului constitutiv sau, hotarat de adunarea generala.

Nerespectarea dreptului de preferinta a actionarilor existenti are drept sanctiune nulitatea absoluta a operatiunii de majorare a capitalului social efectuata.

In situatia in care noile actiuni reprezinta aport in natura, dreptul de preferinta al actionarilor existenti inceteaza.

Legea impune ca in hotararea adunarii generale de majorare a capitalului social prin aport in natura sa se regaseasca:

- descrierea aporturilor ;

- numele celor ce aporteaza in natura;

- numarul de actiuni emise in schimbul aportului in natura.

Pentru actiunile emise in schimbul aporturilor in natura, dreptul de preferinta al actionarilor inceteaza.

BILIOGRAFIE       MINIMA

Eugenia Florescu, Andreea Corina Tarsia, Curs de drept comercial, 2007

Legea nr.31/1990