Drept
Obiceiul sau Traditiile populareObiceiul sau Traditiile populare Dintre toate normele sociale obiceiul este cel care se identifica cel mai bn cu notiunea de norma sociala, datorita trasaturilor sale specifice. Obiceiul sau traditia populara este o creatie a societatii, fiind nascut din dorintele si aspiratiile fiecarui popor, din durerile, necazurile si trairile lui, din lupa dusa pentru supravietuire, din infrangerile si victoriile avute de a lungul istoriei. Obiceiul este cel care a avut rolul, de-a lungul unei istorii mai mult sau mai putin zbuciumate, sa dezvaluie toate calitatiile si defectele unei natiuni datorita caracterului sau conservator, a perfectei identificari cu locul unde a luat nastere si s-a format si, mai ales a extraordinarei posibilitati de adaptare, la vitregiile vremii, de care a dat dovada ("codrul e frate cu romanul" spunea poetul aratand, ca "vesnicia s-a nascut la tara", iar romanii nu si-au parasit glia stramoseasca indifferent de vicisitudinile istoriei). Obiceiul se poate caracteriza ca fiind o regula de conduita care a luat nastere in cadrul unei societati si care are la baza o repetare voluntara, din partea oamenilor, a unui comportament intr-o perioada relative indelungata de timp. Creat in mod voluntar, obiceiul nu are la baza o obligativitate din partea statului si, cu atat mai mult, incalcarea lui nu atrage o sanctiune statala, singura sanctiune care poate sa vina fiind cea din partea societatii care l-a creat si care nu poate imbraca, asa cum am aratat, decat o forma verbala de mustrare sau dispret.
- cauza legitima Obligatile partilor in contractul de vanzare-cumparare comerciala sunt: - obligatia vanzatorului este aceea de a pune la dispozitia cumparatorului bunul cumparat, conservat si pastrat pana la momentul predarii si sa-l garanteze de evictiune si de viciile bunului pe cumparator. De asemenea vanzatorul are obligatiile de informare si de securitate. Conform principiului autonomiei de vointa, partile pot conveni si alte obligatii in sarcina vanzatorului (ex: locul predarii, termenul predarii, cheltuielile predarii). - obligatia cumparatorului e aceea de a plati pretul. 2. Contractul de leasingPotrivit O. G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing cu completarile si modificarile ulterioare, prin termenul de leasing sunt desemnate operatiunile "prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, in schimbul unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing, locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale". Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca sunt achitate toate obligatiile asumate in contract. Tipuri de contracte de leasing A. Contract de leasing financiar Conform Legii nr. 571/2003 - Codul Fiscal, contractul de leasing financiar este un contract de leasing care indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii: - riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului - obiect al contractului - sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte; - prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului, catre utilizator la momentul expirarii contractului; - perioada de leasing depaseste 75% din durata normala de utilizare a bunului, perioada de leasing incluzand orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit. B. Contract de leasing operational Contractul de leasing operational este definit ca fiind orice contract de leasing incheiat intre locator si locatar, care nu indeplineste conditiile contractului de leasing financiar. C. Contract de leasing intern Contractul de leasing, financiar sau operational, incheiat intre doi rezidenti. D. Contract de leasing extern (cross-border) Contractul de leasing, financiar sau operational, incheiat intre un locator/finantator non-rezident si un utilizator rezident. Operatiunile de leasing au ca obiect bunuri imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinatie, precum si bunuri mobile, aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a drepturilor de autor si a bunurilor necorporale. Locatorul (societatea de leasing[1]) achizitioneaza bunurile de care are nevoie utilizatorul pentru a i le transmite in locatiune. In acest sens, utilizatorul prezinta societatii de leasing o oferta ferma, lista cuprinzand bunurile care vor constitui obiectul contractului de leasing si acte care sa evidentieze situatia sa financiara. In cadrul unei operatiuni de leasing, poate avea calitatea de locator/finantator o societate de leasing, persoana juridica romana sau straina. Orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina, poate avea calitatea de locatar/utilizator, in conditiile legii romane. Utilizatorul (beneficiarul leasing-ului) are facultatea de a alege furnizorul bunului/bunurilor date in leasing si societatea de asigurare, cu consimtamantul societatii de leasing. De regula, bunul este cumparat de la un tert furnizor, cu exceptia cazului in care societatea de leasing detine si aceasta calitate. La expirarea duratei contractului, utilizatorul poate fie sa cumpere bunul, fie sa reinnoiasca inchirierea pentru o noua perioada de timp, fie sa restituie bunul catre locator (societatea de leasing). Contractul de leasing trebuie sa cuprinda pe langa partile contractante: - locatorul/finantatorul; - utilizatorul; cel putin urmatoarele elemente: a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operational; b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing si caracteristicile de identificare a acestuia; c) valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora; d) perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului;
Obiceiul , traditia populara sau datina este cel care il insoteste pe omm de-a lungul vietii, marcand, cu ajutorul cantecelor, a doinelor, poeziilor.baladelor,proverbelor si a dansului momentele importante ca nasterea, casatoria si moartea. Intr-o mare parte a Europei, in conformitate cu traditiile juridice locale s-au mentinut si forme de participare la justitie a unor personae fara cunostinte juridice, reprezentand: Fie obstea, deoarece exista conceptia ca infractorul raspunde fata de obste, colectivitatii revenindu-I astfel dreptul de a se pronunta asupra unei probleme simple cu privire la comiterea faptei de catre cel invinuit, lucru ce putea fi solutionat usor de orice om cu bun simt, constient de drepturile si obligatiile sale si fara a fi nevoie sa recurga la un specialist. Fie avand un statut personal egal cu cel judecat, regula ce reflecta ierarhia feudala atat de bine stabilita intr-o societate atat de stratificata cum era cea feudala.
|