Cauzele violentei din scoli - factorii de mediu sau familiali

Comportamentul unui actor social este intotdeauna comprehensibil, in consecinta, pentru a descoperi de ce oamenii au actionat intr-un fel sau altul, se impune identificarea si explicarea motivelor indivizilor.

Organizatia BC Teachers' Federation a realizat mai multe cercetari privind cauzele violentei in scoli si au ajuns la concluzia ca aceste fenomene sunt generate de:

conditiile afective din mediul familial (copiii, care apartin unor familii in care se manifesta acte de violenta, anumite evenimente, de genul divortului sau decesului unui parinte, climatul psiho-afectiv instabil, sunt mai predispusi a dezvolta comportamente violente);

conditiile socio-economice (saracia in care traiesc unii copii impreuna cu familiile, ii impinge pe acestia sa recurga la acte violente);

lipsa stimei de sine (indivizii cu o imagine de stima scazuta se implica in acte de violenta pentru a obtine acceptarea grupului cu care comit aceste delicte);

violenta prezentata in mass-media (expunerea constanta si indelungata la violenta propagata de catre media ii desensibilizeaza pe copii, ajungand sa accepte si sa practice aceste comportamente);

sistemul legal (cadrul legal permisiv, copiii sub 16 ani, care savarsesc acte delincvente nefiind sanctionati datorita prezumtiei ca nu detin discernamant moral);

alienarea (lipsa comunicarii cu familia si comunitatea, lipsa sperantei de reusita in viata conduc la aderarea la un grup violent, creand copiilor un sentiment de apartenenta si acceptare);

rasismul, sexismul, stratificarea sociala, unele politici privind educatia si sanatatea care mentin sau creeaza inechitate intre grupuri (discriminarea centrata pe diferentele dintre indivizi sau grupuri este o sursa de tensiune care poate genera violenta). (BC Teachers' Federation, John D. Malcolmson, 1994)

Ideea "naturii rele" ofera omului obisnuit o explicatie comoda asupra acestor purtari, insa si in investigarile stiintifice, insusirile biologice nu pot fi omise pentru a intelege complexitatea etiologiei violentei. Conform unor studii in acest domeniu (ISE, Unicef, 2005, p. 103), copiii care au suferit diferite traume, fie in perioada uterina, fie la nastere, pot avea particularitati neurologice cu potential ridicat de violenta, clasandu-l in categoria victimelor genetice.

In categoria factorilor psihologici explicativi ai comportamentului elevilor violenti, acceasi cercetare (Ibidem) identifica o serie de atribute ale personalitatii precum impulsivitatea, nivelul scazut de stima de sine, nevoia de dominatie si control, prezenta agresivitatii in rezolvarea situatiilor conflictuale, lipsa sau insuficienta mecanismelor de autocontrol, empatie scazuta, preferinta centrata pe violenta, etc. Copilul impulsiv invata din familie sa reactioneze imediat pentru a obtine ceea ce isi doreste, fara a se gandi la consecintele actiunilor sale asupra lui insusi si asupra celorlalti. De asemenea, lipsa de control face ca impulsul agresiv sa duca la trecerea imediata la actul violent. Studiile (Ibidem) au aratat ca preferinta centrata pe violenta este indusa, mai ales, de vizionarea filmelor cu scene violenta si crime, jocurile de calculator cu lupte sau razboi, internalizarea acestor imagini fiind un factor important in explicarea comportamentelor violente preferate de adolescenti.

Copiii recurg la aceste acte violente din mai multe motive: pentru exprimarea puterii si castigarea recunoasterii de catre grupul de apartenenta, forta fizica fiind, in viziunea acestora, singura modalitate de a participa la competitia sociala. Bineinteles, datorita faptului ca tinerii vizioneaza scene de violenta la televizor, chiar daca nu presupune participarea directa a individului, acestea induc dorinta de participare "pe viu" la aceste violente.

1. Factorii de mediu sau familiali:

Studiile realizate (Ibidem, p. 118) au luat in considerare mai multe variabile definitorii pentru comportamentul violent al copiilor:

1. Climatul afectiv din familie descris de relatiile dintre parinti, atitudinea acestora fata de copil si atitudinea copilului fata de familie. Relatiile dintre membrii familiei masoara coeziunea emotionala dintre acestia, cercetatorii fiind de parere ca nivelul legaturii emotionale explica declansarea comportamentelor violente la copii. Aceasta constatare permite aprecierea conforma careia, dezvoltarea copiilor intr-un mediu familial conflictual, cu neintelegeri sau chiar violente permanente si constante, favorizeaza preluarea acestor modele de comportamente agresiv prin socializarea primara, manifestate in alte contexte sociale, precum scoala. Atitudinea parintilor fata de copii se refera la afectiunea, ingrijirea, supravegherea oferita, explicatiile realizate pentru etiologia violentei bazandu-se pe teoriile afectivitatii (Ibidem, p. 121), care au evidentiat importanta acesteia in dezvoltarea normala a copilului. Atitudinea copiilor fata de parinti este rezultatul comportamentului parintilor, a modului in care acestia reusesc sa ofere sprijin si afectiune copiilor, sa comunice cu ei, sa impuna o anumita "disciplina parentala", fara a fi prea rigizi si autoritari.
2. Tipul de familie (organizata, dezorganizata prin divort / deces, reorganizata):

Familia organizata a fost considerata de literatura de specialitate o conditie esentiala pentru relizarea unei socializari primare functionale (Ibidem, p. 125), care sa permita o buna adaptare scolara si succes social. Totusi, cercetarile recente au pus in evidenta faptul ca nu conteaza atat structura familiei din care face parte copilul, cat interactiunile familiale si comportamentul parintilor, pentru dezvoltarea psiho-sociala normala a acestuia.

3. Conditiile economice ale familiei:

Din cercetari (Ibidem, p. 130) s-a constatat o asociere semnificativa intre comportamentul violent al copiilor si modul in care acestia apreciaza situatia materiala a familiei, acestia resimtind sentimente de frustrare care au condus la manifestarea actelor violente, de la comiterea unor fapte pentru a-si acoperi anumite nevoi imediate  (furturi), la situatii de vandalism, consum de droguri sau alcool, copiii considerand ca aceste actiuni le permit "evadarea" din realitate.

2. Mediul scolar, factor de propagare a violentei:

Paradoxul pozitiei scolii, ca si cauza a violentei, deriva din faptul ca, aceasta este institutia de educare a comportamentelor dezirabile, implicit de prevenire si combatere a delictelor, dar este si o scena de manifestare a comportamentelor actorilor sai, fapt care poate conduce la un nivel mai scazut sau mai ridicat de tensiune si conflict, devenind astfel o sursa a violentei.

Conform rezultatelor cercetarilor (ISE, Unicef, 2005, p. 159), cauzele violentei din mediul scolar trebuie cautate, in primul rand, in lipsa sau deficientele de comunicare dintre elevi si profesori, elevii dorind ca cei care ii educa sa fie mai deschisi, mai directi si mai apropiati de probleme lor. De asemenea, climatul competitiv si evaluarea rezultatelor scolare (luarea in considerare a mediilor pentru absolvirea examenelor nationale, pentru admiterea la liceu, facultate) sunt un alt motiv pentru care elevii dezvolta comportamente agresive, deoarece unii dintre elevi percep evaluarea profesorilor ca fiind subiectiva. Alte motive care pot sta la baza conduitelor violente pot fi: neadaptarea practicilor pedagogice la nevoile noilor generatii, atitudini de ignorare si dispret fata de ceilalti elevi sau profesori, care conduc la diminuarea increderii in sine, prejudecatile profesorilor si elevilor, abuzuri de masuri disciplinare, sanctiuni sau pedepse. In cercetarile realizate (Ibidem, p. 141), directorii si profesorii scolilor interogati au fost de parere ca nu scoala ii provoaca pe elevi sa genereze comportamente indezirabile, ci mediul din afara, poate chiar familia. Pe de alta parte, parintii elevilor acuza lipsa de autoritate a profesorilor ca fiind cauza conduitelor violente ale acestora. Bineinteles, si copiii au un cuvant de spus, acestia, chiar daca nu neaga rolul negativ al unor grupuri de prieteni sau mediul familial in determinarea comportamentelor violente, precum ceilalti actori al scolii, semnaleaza mai frecvent situatii (violenta verbala, sanctiuni considerate nejustificate, pedepse fizice) de natura a genera tensiuni, nemultumiri sau frustrari, ce pot conduce la manifestarea fenomenelor de violenta.

Desi profesorul trebuie sa fie, prin insusi statutul sau, un model de comportament pentru elevi, exista comportamente neadecvate ale acestora. Cauzele violentei profesorilor fata de elevi nu au putut fi pe larg investigate (Ibidem, p. 177), totusi acestea au fost identificate ca avand legatura, in majoritatea cazurilor, cu provocarile din partea elevilor. Alte cauze se refera la insuficienta dezvoltare a competentelor cadrelor didactice, nivelul scazut de motivatie a cadrelor didactice pentru profesia lor, stresul si oboseala.