Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica


Sociologie


Qdidactic » stiinta & tehnica » sociologie
Devianta. comportament deviant - notiune si clasificare



Devianta. comportament deviant - notiune si clasificare


DEVIANTA. COMPORTAMENT DEVIANT - NOTIUNE SI CLASIFICARE


Asa cum se stie, orice actiune umana este guvernata de norme. Orice norma prescrie indivizilor forme specifice de conduita, obligandu-i sa se conformeze anumitor exigente, sa intreprinda numai actiuni compatibile cu interesele si valorile grupului social din care fac parte. Normele sociale sunt, de fapt repere ideale de comportament. Norma sociala nu este altceva decat un mod ideal de conduita, un reper in functie de care oamenii isi ajusteaza conduitele sau actiunile. Fondatorul sociologiei franceze, Emile Durkheim, spunea ca "normele sociale asigura organizarea rationala a vietii sociale, determinand-o sa functioneze ca un gen de constiinta colectiva, care exercita asupra indivizilor presiuni coercitive si imperative, stimulandu-le solidaritatea morala". Normele stabilesc doar ceea ce se asteapta sa faca oamenii si nu si ce fac concret acestia. Unii oameni prin ceea ce spun sau fac, incalca norma, comportamentul lor intra in contradictie cu ceea ce majoritatea considera a fi comportament acceptabil, atragand asupra lor sanctiunea grupului.

Putem spune ca ,,devianta este ansamblul conduitelor si starilor pe care membrii unui grup le judeca drept neconforme cu asteptarile, normele sau valorile lor si care, in consecinta, risca sa trezeasca din partea lor reprobare si sanctiuni.''[1]

Devianta are insa un caracter relativ, pentru ca ceea ce pare normal, legal pentru un anumit context normativ, poate fi considerat ,,deviant'' in alt context. Invatarea continutului normelor sociale are loc prin intermediul procesului de socializare. Comportamentul privit ca fiind normal intr-o societate poate fi considerat extrem de deviant in alta. Chiar in cadrul aceleiasi societati, membrii anumitor grupuri sociale se comporta in moduri considerate deviante de altii.Diferentele clare intre valori creaza o serie intreaga de controverse in ceea ce priveste fumatul, avortul, educatia sexuala, consumul de droguri, violul si multe altele. Nu exista individ care intr-o anume perioada din viata, sa nu fi incalcat cel putin o regula, importanta sau mai putin importanta.

Istoria obiceiurilor si moravurilor ne ofera exemple clare de relativitate: prostitutia a fost in mai multe societati un fenomen normal, in timp ce in majoritatea societatilor contemporane este privita ca un fenomen deviant; homosexualitatea a reprezentat, in cadrul mai multor popoare, un obicei normal, in timp ce in multe societati de astazi este apreciata ca fiind comportament deviant.Nu actul in sine conteaza, cat incadrarea care i se aplica si care se afla in concordanta cu normele si valorile timpului, ale grupului social care incadreaza comportamentul respectiv.Drogurile, par sa fi fost foarte bine acceptate in alte timpuri, astazi ele fiind in afara legii. "Arabii au tolerat consumul de ha;i; timp de secole.In secolul al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea, morfina era folosita ca medicament, dar si pentru efectele sale psihoactive. In Statele Unite, se estimeaza ca, la inceputul secolului, numarul morfinomanilor care isi intretineau dependenta cu medicamente vindute in farmacii era intre 200 000 si 500 000.Printre ei se aflau mai multi medici.Ca urmare a campaniei de denuntare a narcomaniei, in 1914 apare o lege care blocheaza accesul legal la opiacee si care ii impinge pe narcomani in ilegalitate. Atitudinile sociale fata de tutun au cunoscut si ele fluctuatii puternice. In urma cu doua secole, mai multe tari, printre care Rusia, dadeau legi foarte dure care vizau reprimarea tabagismului.Apoi s-a instalat toleranta.In sfarsit, de cativa ani, se observa o revenire a intolerantei fata de tigari, mai ales in America de Nord.Altadata, Biserica catolica refuza inmormantarea crestineasca a sinucigasilor, iar autoritatile civile le confiscau bunurile.O data cu cresterea duratei medii de viata, se instaleaza o toleranta din ce in ce mai mare fata de sinucidere, mai ales daca este vorba de batrani.In anumite provincii ale subcontinentului indian, cand un barbat de seama murea, vaduva sa era obligata sa il urmeze in moarte."[2]



In toate grupurile umane cunoscute au existat conduite blamate si sanctionate.Emile Durkheim spunea ca in toate societatile umane gasim oameni care isi atrag represiunea penala.Este imposibil ca toti membrii unui grup sa impartaseasca sentimentele colective cu aceeasi intensitate, vor exista unii care vor comite acte judecate ca ofensatoare de ceilalti si care se vor vedea astfel condamnati la o sanctiune penala.

Gama comportamentelor care intra in sfera deviantei este foarte larga, ceea ce face sa nu existe un singur criteriu, ci o multitudine de criterii de definire.In calificarea acestor comportamente ca fiind deviante sunt implicate mai multe criterii de natura morala, juridica, medicala,etc.Sunt importante conditiile sociale care determina pe un individ sa comita acte deviante, particularitatile personale care determina individul sa ajunga deviant, precum si consecintele sociale ale actelor deviante si sanctiunile care trebuie aplicate indivizilor devianti.Aceasta diversitate de criterii impiedica elaborarea unei definitii unitare a deviantei.

Putem insa retine principalele criterii de clasificare

Criteriul statistic .Orice conduita sau actiune devianta constituie o deviere sau o abatere de la exigentele normative ale moralitatii, rationalitatii sau normalitatii.Deviantii nu sunt numai infractorii sau delincventii, handicapatii sau bolnavii psihici, ci si indivizii considerati de ceilalti ca fiind imorali, perversi, nonconformisti, extremisti, toti aceea ale caror actiuni ori conduite nu seamana cu celelalte.

Potrivit acestui criteriu devianta ar reprezenta ,,o abatere semnificativa de la norma statistica, de la media comportamentelor celorlalti."[3]

Comportamentul normal este acela care corespunde imaginii tip a omului mediu.Statisticianul si matematicianul belgian Jacques Quetelet, considera ca omul mediu reprezinta ,,atat o medie statistica a comportamentelor umane, cat si o norma sociala care trebuie realizata de indivizi.Media statistica este nu o medie aritmetica ci, o medie tipica, o caracteristica care are cea mai mare frecventa in cadrul unei colectivitati.Devierile de la medie sunt, mai degraba, o exceptie, decat o regula, deoarece media statistica reprezinta o norma sociala propusa de societate indivizilor pentru a se comporta intr-un mod anume, intr-un mediu anume.Emile Durkheim spunea la fel ca ,,tipul normal se confunda cu tipul mediu, orice abatere de la acest etalon fiind un fenomen patologic."[4],,Un fapt social este normal pentru un tip social dat considerat intr-o faza determinata a dezvoltarii sale, atunci cand se produce in media societatilor din aceasta specie, privite in faza corespunzatoare a evolutiei lor.Orice definitie statistica a deviantei are un caracter vulnerabil, intrucat se bazeaza numai pe criteriul diferentei fata de conduitele celorlalti.Faptul ca o mare masa de indivizi actioneaza si se comporta intr-un anume mod nu trebuie considerat ca etalon al conduitei.Definirea deviantei tinand cont de criteriul statistic este supusa erorilor simtului comun si confunda conformitatea cu normalitatea si nonconformitatea cu anormalitatea.A fi deviant sau nonconformist nu e totuna cu a fi anormal.Anormalitatea este o notiune ce apartine psihopatologiei, nonconformitatea este o notiune care face parte din sociologia deviantei.

Criteriul normativ .Acest criteriu are la baza ideea ca devianta este o caracteristica atribuita indivizilor in functie de normele sociale.Emile Durkheim spunea ca norma exercita asupra indivizilor o ,, constrangere" sau o ,,presiune" colectiva care sustine consensul social, ordinea sociala, stimuland solidaritatea morala si constiinta colectiva a societatii.Normele reprezinta standarde de conformare sau de adecvare a conduitei la cerintele pe care le impune o anumita societate sau un anumit grup social, pentru pastrarea ordonata a tuturor comportamentelor sau actiunilor membrilor sai.Incalcarea acestora atrage dupa sine sanctiuni cu caracter formal sau informal.Folosind imperativul ,,trebuie", norma sociala solicita indivizilor sa realizeze numai actiuni socialmente dezirabile, sa manifeste numai comportamente admise sau sa aleaga, in situatii sociale specifice, numai solutii compatibile cu standardele culturale ale societatii din care fac parte.[5]


Nici un comportament nu este in sine deviant, el este apreciat astfel, numai in raport cu normele sociale, cu incalcarea acestora.Conduita este dezaprobata de colectivitate , nu autorul ei.Insa, exista o mare varietate de norme care se schimba de la o societate la alta, de la o epoca istorica la alta, iar ceea ce intr-o anumita societate sau perioada istorica apare ca fiind normal, in alta societate sau perioada istorica poate sa fie considerat deviant.Perceperea moralitatii,normalitatii, rationalitatii este schimbatoare in cursul istoriei.Gasirea unui criteriu normativ adecvat pentru o definire riguroasa a deviantei este extrem de dificila.Se pune problema faptului ca nu toate normele sociale sunt la fel de importante Unele au statut de legi, altele sunt cuprinse in reguli nescrise, obiceiuri, traditii, conventii sociale si exercita presiune diferita asupra conduitei.Definind devianta tinand cont de criteriul normativ nu se tine seama de distinctia intre moralitatea unei actiuni si eficacitatea ei.

Criteriul gradului de periculozitate a conduitei.Nu orice abatere de la norme poate fi considerata devianta, ci numai aceea care are un anumit grad de gravitate, periculozitate.Kai Erikson spunea ca ,,devianta trebuie definita ca o conduita pe care indivizii o considera atat de periculoasa, stanjenitoare sau iritanta, incat elaboreaza sanctiuni speciale impotriva persoanelor care o manifesta Important este cat de mare este indepartarea conduitei de la cerintele normei, dar nici o norma sociala nu specifica in detaliu circumstantele in cadrul carora un anumit comportament poate fi sau nu considerat deviant.Nu orice conduita devianta este periculoasa, ci numai aceea care aduce o serie de prejudicii societatii, reprezentand o amenintare.Emile Durkheim spunea ca furtul si nedelicatetea nu ofenseaza in aceeasi masura sentimentele colective, astfel ca ,,nedelicatul este numai blamat, pe cand hotul este pedepsit".[7] Si in acest caz ofensa adusa de individ colectivitatii depinde de perioada istorica, sau de societatea civila din care face parte acesta, de modul de percepere a gradului de periculozitate la un anumit moment dat.Actiunea sanctionatoare este indreptata impotriva comportamentului periculos al individului, pentru coercitia acestuia pe viitor.In toate societatile omorul sau incestul sunt apreciate ca acte deviante grave, care trebuie obligatoriu pedepsite, pentru ca pun in primejdie colectivitatea insasi.

Periculozitatea este o anomalie a moralitatii, in penal, pentru stabilirea gradului de raspundere a unui individ, criteriul este discernamantul individului din momentul savarsirii faptei.

Criteriul medical. Potrivit acestui criteriu, indivizii devianti sunt acele persoane care, datorita unor deficiente fizice sau psihice, nu poseda capacitatea de a respecta normele sociale. Indivizii cu comportament deviant sunt in acest caz bolnavii psihic, carora le lipseste responsabilitatea, discernamantul si capacitatea de a distinge intre bine si rau, moral si imoral. Acest criteriu abordeaza nu conduita ci capacitatea individului de a se comporta normal in societate.In cazul persoanelor deficiente sau a handicapatilor fizic, ori bolnavilor cronici infirmitatea sau afectiunile nu le permite sa actioneze si sa se comporte in mod normal.De exemplu se considera ca homosexualul este constrans sa-si aleaga conduita sa sexuala datorita unei deviante biologice sau psihopatologice.In majoritatea cazurilor cei care adopta aceasta conduita devianta sunt indivizi normali din punct de vedere clinic.Aceasta inseamna ca nu se face distinctie intre doua notiuni diferite, intre boala psihica ce tine de psihopatologic si notiunea de devianta care se refera nu la indivizi ci la relatiile dintre ei.Daca dintr-un grup mic de indivizi numai unul ajunge delincvent, inseamna ca pe langa factorii sociali mai exista si alti factori care au influentat comportamentul.

Criteriul reactiei sociale fata de devianta. Devianta depinde de punctul de vedere al societatii care o defineste.Respingerea comportamentelor deviante reprezinta o caracteristica de baza a vietii sociale.Orice societate cautand, cu resursele de care dispune sa previna, sa combata sau sa amelioreze actele de devianta comise de membrii societatii respective.Actul este considerat deviant prin raportare la normele sociale si in functie de cum reactioneaza ceilalti indivizi la incalcarea acestora.Nici o norma sau regula sociala nu poate reprezenta un reper sigur pentru conduita, deoarece nu poate fi spus dinainte care conduite sunt adecvate si care nu.Devianta este relativa datorita diversitatii indivizilor, grupurilor sociale, conduitelor si stilurilor de viata. Intr-o societate de tip pluralist competitia, conflictul sau negocierea intre parti constituie caracteristica generala a vietii sociale.Se pune intrebarea cum ajunge un individ sa fie desemnat drept deviant? Indivizii au puncte de vedere diferite asupra deviantei.Acestia comunica intre ei si schimba sau negociaza impresii, impartasesc diferite opinii, clarifica multe aspecte.Nu putem vorbi de devianta decat daca avem interactiune.Sociologul american John Kitsuse aprecia devianta ca ,,un proces definitional, format din trei etape legate unele de altele, in care membrii unui grup, comunitati sau societat: interpreteaza un anumit comportament ca fiind deviant; definesc persoanele care se comporta in mod deviant; acorda acestor persoane tetamentul rezervat deviantilor."

Definitiile deviantei pun accent pe modul in care reactioneaza publicul fata de diferite acte de devianta, cum le defineste sau le interpreteaza, precum si consecintele sociale ale acestor acte.Etichetarea individului ca fiind deviant produce devianta prin consecintele antrenate de aceasta etichetare.Aceasta reintareste calitatea de devianti a celor mai defavorizati.Indivizii etichetati ca fiind devianti vor alege noi prieteni care sa accepte comportamentul lor.Tehnica observatiei directe este una din metodele acceptate de acest criteriu.Ca si celelalte criterii si acesta isi are deficientele lui.

Sociologii au incercat si o clasificare a deviantei, lovindu-se si de aceasta data de optici diferite asupra unuia si aceluiasi comportament.Dintre cele mai importante criterii de clasificare putem mentiona urmatoarele:

Natura deviantei.Dupa acest criteriu devianta poate fi pozitiva atunci cand actul deviant se finalizeaza cu o fapta pozitiva, poate fi negativa in cazul infractiunilor si poate fi neutra in cazul conduitelor tolerate de societate.

Forma de manifestare a deviantei.Aici avem devianta deschisa, atunci cand poate fi identificata de controlul social si devianta ascunsa specifica patologiilor sexuale sau actelor de coruptie ale oficialilor .

Tipul de devianta.In acest caz avem devianta penala, sexuala, politica, religioasa, familiala.

Caracterul individual sau de grup al deviantei.Devianta poate fi individuala sau de grup. In cazul deviantei de grup, aceasta implica socializarea in cadrul unor subculturi deviante unde sunt impuse norme, valori si stiluri de viata (organizatiile criminale, retele de preostitutie, retele de vanzari de droguri).

Caracterul normal sau patologic al actului de devianta comis.Actele deviante normale sunt acelea care nu intra in conflict cu morala publica.Ea este considerata de marea majoritate a membrilor grupului social sau ai societatii ca un obicei firesc, fiind practicat de largi mase ale populatiei (fumatul, consumul de alcool).




Maurice Cusson, Devianta in Tratat de sociologie, sub coordonarea lui Raymond Boudon, Bucuresti: Editura Humanitas, 1997, p.439.

Maurice Cusson, op. cit., p.443.

Sorin Radulescu, Devianta,criminalitate si patologie sociala, Bucuresti: Lumina Lex, 1999, p.13.

Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Bucuresti: Editura Stiintifica, 1974, p.105.

Sorin M. Radulescu, Homo Sociologicus. Rationalitate si irationalitate in actiunea umana, Bucuresti: Casa de editura si presa ,,Sansa", 1994,p. 47.

Sorin M. Radulescu, Devianta, criminalitate si patologie sociala, Bucuresti: Lumina Lex, 1999, p. 21.

Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Bucuresti: Editura Stiintifica, 1974, p. 115.

Sorin M. Radulescu, Sociologia deviantei, Bucuresti: Editura Victor, 1998, p. 25.

Sorin M. Radulescu, Sociologia deviantei, Bucuresti: Editura Victor,1998, p.26.



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright