Familia locul cresterii si educarii copilului

Familia. Concept si definire

Familia este cea mai veche si cea mai importanta institutie din lume. Dupa cum este familia noastra tot asa va fi si societatea noastra.

Orientarea cateodata prozaic si chiar crud exprimata, a secolului nostru catre interpretarea stiintifica se simte astazi in toate secolele de gandire si activitate umana.

De febra activitatii exploratoare sistematice, familia nu putea ramane, fireste, straina. Antropologi si sociologi, economisti si juristi, biologi si medici phsihologi si pedagogi au investigat si investigheaza in continuare celula familiala, daramand vechiile mituri si prejudecati, ridiculizand si pulverizand interpretarile naïve, ordonand si organizand datele pentru a construi din ele imaginea adevarata a grupului social de baza, a functiilor pe care el le indeplineste in cuprinsul comunitatii umane, functii dintre care, fara indoiala ca este cea mai importanta, o constituie cresterea si educarea copiilor. [1]

Dupa cum mentiona si doamna M. Voinea : familia este o forma complexa de relatii biologice, sociale, materiale si spirituale intre oameni legati prin casatorie, sange sau adoptiune.

Evolutia familiei a avut loc in conditiile unei complexe impletiri a factorilor biologici cu cei sociali.

Familia a indeplinit si indeplineste o serie de functi, si anume : de reproducere, economica, de socializare, de asteptare, familiala. [2]

Dupa R.Hill sunt cinci functii ce sunt asteptate ca familia sa le indeplineasca pentru membrii ei si pentru societate, subzistenta fizica a membrilor familiei prin producerea de hrana, adapost si imbracaminte :

marirea numarului de membrii ai familiei prin reproducere

socializarea copiilor prin rolurile de adulti in familie si alte grupuri sociale

mentinerea ordinei intre membri familiei si straini

mentinerea moralului si motivatiei pentru a indeplini sarcini in familie si in alte grupuri sociale

producerea si distribuirea de bunuri si servicii necesare pentru mentinerea unitatii familiale

Familia este o comunitate umana intemeiata prin casatorie care uneste pe soti si pe sotii si pe descendentii acestora prin relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic, spiritual si juridic.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, familia este : "forma sociala de baza intemeiata prin casatorie si care consta in sot, sotie si descendentii acestora." [3]

Familia, in profida extremei varietati structurale de origine istorica sau culturala, nota propie a familiei ca institutie sociala avand la baza alegerea reciproca a partenerilor maritari, este de a asigura reproducerea speciei, in conditii socioculturale determinate. Astfel, conform definitiei lui C. Levi Strauss, familia este :  "un grup care isi are originea in casatorie, fiind alcatuita din sot, sotie, copii nascuti prin unirea lor (grup caruia i se pot adauga rudele), pe care ii unesc drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale. Ca grup social intemeiat alegerea reciproca a partenerilor maritari cu roluri si statute precise asociate membrilor lui, apoi avand aptitudini, teluri si aspiratii comune si asigurand cresterea copiilor.

Familia nu se intemeiaza pe comoditate. Nu are ca scop doar tovarasia. Nu este de ajuns sa locuiesti in aceiasi casa, sa mananci la aceiasi masa si sa dormi sub acelas acoperis. Telul familiei este implinirea reciproca, cresterea si devenirea. O familie inseamna unitate in idealuri, interese si in filozofia de viata. O familie se bucura de bucuriile celuilalt si este alaturi in necaz.

Constituind unitatea grupala fundamentala a societatii, familia a reprezentat si reprezinta o tema predilecta de reflexive si analiza a spiritualitatii umane, a politicii sociale, dar si a mai multor discipline stiintifice, fiecare propunandu-si sa surprinda, dintr-o perspective specifica si specializata, dimensiunile, dinamica si functiile grupului familial.

Complexitatea acestei forme de comunitate umana, determinata de multitudinea si varietatea de relatii care se stabilesc intre cei care o compun, precum si intre familie ca entitate distincta si societate, la care se adauga evolutia in timp a trasaturilor sale caracteristice, face dificila incercare de a defini familia intr-o forma atotcuprinzatoare. Familia, s-a spus, este o realitate bilogica, prin unitatea ce se realizeaza intre barbat si femeie si prin procreare ; este o realitate sociala, fiindca prin ea se realizeaza o comunitate de viata intre cei ce o compun ; este o realitate juridica, fiindca societarea reglementeaza prin norme juridice cele mai importante relatii din cadul ei. [5]

Mediul familial

Mediul afectiv

Stransa dependenta care exista intre membrii aceleasi familii, intemeiata mai ales pe un joc de interrelatii afective foarte intense, face ca mediul familial sa fie apt pentru a reactiona la trebuintele initiale ale copilului si de a favoriza prima eleborare a personalitatii propii si a imaginii sale despre lume care opereaza la copil, "supa" modalitatii esential afective.[6]

Iubirea poate fi inteleasa ca o lumina conducatoare in educarea copilului ; iar aceasta iubire trebuie sa fie neconditionata. Adica a iubi copilul chiar si atunci cand nu suntem de acord cu comportamentul lui si trebuie sa-l disciplinam. Nu are importanta cum arata copilul, cat de bun este, cat de indatoritor este sau ce handicap dificil are. Nu are important ce asteptam noi de la el, cat de dificil este sau nu ceea ce face. Copii sunt extrem de sensibili emotional. Chiar daca resursele lor de cunostinte sunt desigur limitate, calea lor de comunicare cu lumea din jur este la nivelul simtamintelor. Prima legatura a copilului cu lumea se realizeaza pe cale afectiva. Latura emotionala a copilului determina modul in care vede lumea din jur : parintii, familia si chiar pe el insusi.

Aceasta creaza baza si temelia pentru orice altceva. De exemplu, daca un copil vede lumea din jur ca lepadandu-l, neiubitoare, ostila, neingrijindu-se de el, atunci unul si cei mai mari dusmani ai copilului - anxietatea - va influenta vorbirea, comportamentul si abilitatea de a invata.

Motivul este ca el este nu numai sensibil din punct de vedere emotional, dar

este si vulnerabil. [7]

Lucrarile recente au aratat ca privatia afectiva este tot la fel de periculoasa pentru copil ca si privatia alimentara.

Familia ca mediu afectiv mai presus de orice este intr-o masura oarecare predestinata sa raspunda cel mai bine tinerei fiinte, deocamdata esential afective, este cea mai adecvata implinirii trebuintelor acestei fiinte ; numai o astfel de lume a sentimentelor il poate intelege si intuit cel mai adanc pe copil, ii poate accepta cel mai bine starea sa de copilarie. Locul unde copilul invata sa fie iubit si sa iubeasca, cu mult inainte ca el sa fie in stare sa faca o asemenea distinctie, este deci cadrul familial. Acesta este cadrul in care copilul isi va putea investi toate resursele emotionale si va invata sa le controleze, facand incetul cu incetul experienta intregii game a sentimentelor. Fiindca este un mediu mai ales afectiv, familia este o adevarata scoala a sentimentelor. In acest mod familia modeleaza personalitatea in dimensiunile ei fundamentale.[8]

Mediul Social

Aceasta formare si informare sentimetala se elaboreaza dupa caracterul relatiilor traite de copil si al interactiunilor la care asista ca spectator mai mult sau mai putin implicat. Ori, aceste relati si interactiuni sunt mai numeroase decat ar aparea la prima vedere. ; adulti si vastnici, puternici si slabi, tineri si batrani, parinti si copii, fiinte masculine si feminine, toate unite prin legaturile vietii duse in comun si prin afectiune. Copilul se gaseste astfel introdus de la inceput intr-un esantion reprezentativ al societatii cu diversitatea ei de persoane, incrusisarea sa de generatii, cu prezenta la un loc a trecutului, a viitorului si cu profunda solidaritate care leaga intre ei pe toti membrii familiei, prezentul.

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

Carttel a subliniat bogatia afectivo-sociala a mediului familial enumerand,

in sanul  familei "complete" 14 situatii interpersonale sau relatii diferite :

relatii de la tata la mama

relatii de la mama la tata

relatii de la tata la fiu

relatii de la fiu la tata

relatii de la mama la fiica

relatii de la fiica la mama

relatii de la mama la fiu

relatii de la fiu la mama

relatii de la tatal la fiica

relatii de la fiica la tata

relatii de la frate la sora

relatii de la sora la frate

relatii de la frate la frate

relatii de la sora la sora

In fata acestei bogatii si a acestei varietati, pe care obisnuit alte medii nu le ofera individului, nu putem sa nu-i recunostem familiei functia ei profund socializatoare.[9]

Prin familie, copilul participa deci la o viata sociala intensa si variata, inainte chiar de a fi constient de participare. Prin diferentele pe care le inmanunchiaza, familia da copilului cele  mai mari sanse de a se defini pe sine, punandu-si in acelas timp si modelele la care se poate referi individualitatea sa nascanda. Tocmai de aceea datorita apropierii dintre fiinte care o compun, familia este favorabila mai mult decat oricare alt mediu. Jocul identificarilor, al cautarii conformitatii cu altul si aceluia al diferentierii si al deosebirii de altul, familia este mediul din care va iesi la iveala in cele din urma personalitatea adolescentului, afirmandu-se in unicitatea ei.

Grupul familial joaca deci un rol important in achizitionarea de catre individ a coerentei personale ; in acest timp, datorita vietii de colectiv, copilul descopera in acest grup comportamentele de baza, ca de exemplu, apararea propriilor drepturi si respectul fata de drepturile altuia. In sanul familiei se desfasuara un joc continuu si variat de actiuni si reactii reciproce care asigura asimultan socializarea si individualizarea copilului.[10]

Mediul cultural

Chiar de la nastere copilul este luat in intretinere de niste fiinte omenesti care il ingrijesc, la conduita caroara el reactioneaza si se adapteaza. Or, aceste fapturi, asa cum noteaza Almy, au dobandit unele moduri personale de a simti, de a gandi, de a-l hrani, de a-l imbaia, de a-l proteja, de a-i vorbi sau a vorbi despre el, de a-i da satisfactie sau de a-i impune anumite privatiuni, il invata in felul cel mai elementar sa devina o faptura umana ca si ei. Traind in fata ochilor lor si asociindu-l la viata lor, cei care inconjuara copilul, ii arata efectiv cum se traieste : ii dezvaluie comportamentul uman. Nu insa comportamentul uman in general, ci comportamentul lor, adica a acelor persoane care apartin unui grup social bine determinat, traind intr-o epoca determinata. Aceasta comportare este natural impregnate in influente culturale multiple, de opini, de prejudecati, de credinte, presupuneri, obiceiuri. Ea este incadrata cu o experienta seculara implicita si supusa presiunii preocuparilor si ideilor de moment. De aceea se poate spune ca un copil se naste intru candru prefabricat, determinat de o cultura data a carei expresie este familia si modurile ei de a proceda, mai cu seama educative,cadrul la care participa nu numai fapturile umane, ci si obiectele, conditiile materiale. [11]

"Familiile sunt necesare in primul rand pentru ca personalitatea umana nu este nascuta, ci fiindca ea trebuie construita prin procesul socializarii, scrie Parson. Familiile sunt "fabricile" care produc personalitati umane. Punand copilul intr-un anumit cadru cultural, familia ii propune si ii impune caile de realizare a naturii sale umane ; el va deveni uman potrivit cu formele de cultura pe care i le prezinta mediul familial. [12]

Familia ii ofera copilului cadrul de referinta afectiv, social, material, cadru impregnat de o cultura dupa care el isi va organiza aceste schimburi. Familia ii propune, pe deasupra, modele umane pe care el le va imita si de care se va diferentia, devenind astfel, treptat, nu numai uman, dar si personalitate autonoma caracteristica. [13]

Doroty Nolton scria :

"Daca un copil traieste intr-un mediu de critici, el invata sa condamne.

Daca un copil traieste intr-un mediu ostil, el invata sa lupte.

Daca un copil traieste intr-un mediu de ridiculizare, el invata sa fie timid.

Daca un copil traieste intr-un mediu de rusine, el invata sa se simta vinovat.

Daca un copil traieste intr-un mediu de ingaduinta, el invata sa fie rabdator.

Daca un copil traieste intr-un mediu de laude, el invata sa aprecieze.

Daca un copil traieste intr-un mediu de corectitudine, el invata dreptatea.

Daca un copil traieste intr-un mediu de siguranta, el invata sa aiba credinta.

Daca un copil traieste intr-un mediu de acceptare si prietenie, el invata sa

gaseasca dragostea in lume."  

Influentele lumii interne si externe asupra formarii familiei

Traditia

Copilul nu traieste singur langa parinti intr-o lume pustie. Impreuna ei fac parte dintr-o lume mai vasta, care se intinde in mod progresiv pana la medii tot mai noi. Fiecare experienta noua, fiecare persoana nou intalnita participa mai mult sau mai putin, direct sau indirect la educatia copilului, adica la formarea personalitatii lui.

Noi traim in prezent si ne confruntam. Dar acest prezent si situatiile de astazi au legaturi cu trecutul, cu nenumarate alte situatii care au condus la ceea ce avem astazi. In cadrul Familial, ne referim la acest trecut ca la "mostenirea de traditie a familei". Din nenumarate puncte de vedere fiecare familie este produsul mostenirii traditionale. Ea este fructul unor oameni si evenimente care apartin trecutului. Deciziile si caracterul tatalui, ale bunicului si ale strabunicului, impreuna cu optiunile si influentele mamei, ale bunicii si ale strabunicii, toate la un loc au format familia de astazi. Orice, incepand cu trasaturile fizice si mergand pana la trasaturi reprezentative de caracter, pot forma mostenirea de traditie a familiei. Din fericire, traditia nu este singurul factor de influent ace contribuie la formarea familiei. Prezentul intotdeauna isi aduce contruibutia sa la modelarea familiei. Mostenirea familiei nu este numai ceea ce au fost sau au facut bunicii si parintii, ci si ceea ce suntem si facem noi insine. Optiunile noastre si viata pe care o traim isi aduc partea lor de contributie. Vom purta aprenta trecutului intotdeauna, dar niciodata nu vom fi dominati complet de el. [15]

Explozia cunostintelor

Multe din schimbarile care au intervenit in cadrul conceptelor de baza ale familiei se datoreaza modificarilor rapide care au loc in societatea noastra tehnologica. Noile inventii, care au ca urmare o abordare noua a problemelor, ne afecteaza in mod continuu. Nu ajungem sa ne minunam indeajuns de o inventie, ca apare o alta si mai extraordinara. Parintii, mai ales aceia care nu au sa-si continue studiile in liceu, tin adesea pasul mai greu cu ceea ce se intampla si apar repede ca "demodati" si "ramasi in urma". Baiatul lor din clasa a V-a vine acasa de la scoala si solicita ajutor la tema de acasa, iar parintii nu pot decat sa ridice neputinciosi din umeri.

Traim intr-o societate inundata de fel de fel de informatii. Practic, poti afla zeci de mii de lucruri din orice domeniu care te-ar putea interesa. Ne sta la dispozitie un rezervor de informatii mult mai bogat decat au avut stramosii nostri cu un deceniu in urma. Descoperirile din ultimii ani din toate domeniile vietii iti iau rasuflarea. Computerul isi ofera acces imediat la fel de fel de date de actualitate. Traim intr-o societate inundata de informatii, dar plina de aroganta.

Civilizatia "industriala" este extraordinara, dar daca aceasta atitudine de modernizare s-ar rezuma doar la secolul tehnologiei ar fi bine. Realitatea este ca principiul a sarit de mult parleazul, "traditional" sau "obisnuit" a devenit sinonim cu lipsa de valoare si in cadrul familiei. Parintii au ajuns sa fie desconsiderati, au

ajuns sa fie considerati incompetenti sa-si calauzeasca copiii, acestia fiind incurajati sa caute sfatul  "expertiilor".

Materialismul

Datorita avantajului tenhologic care caracterizeaza societatea zilelor noastre, familia are la dispozitie cantitati imense de bunuri pe care le poate cumpara. Atentia cumparatorului este atrasa de jucari, aprate de uz casnic, instalatii electronice, toate frumos colorate si aranjate in cele mai sofisticate forme. [17] Desigur, pentru a le cumpara este nevoie de multi bani. Pentru aceasta tatal isi neglijeaza familia avand chiar si trei slujbe in acelas timp, ajungand acasa in mod accidental. Mama, deasemeea, fiind ocupata cu slujba. Se poate spune ca viata familiei moderne se desfasuara in jurul agonisirii si a acumularii acestor bunuri.

Zi dupa zi suntem invitati sa cumparam, sa agonisim, sa acumulam ; atunci ni se spune ca viata trebuie sa fie plina de distractie, de amuzament, de activitate continua de bucurie. Ni se spune ca toate costa neasteptat de putin, dar am ajuns sa scoatem limba de un cot muncind pe branci pentru o fericire din ce in ce mai indepartate si mai iluzorie. Presiunea exercitata asupra noastra de societatea de consum este de nedescris ! Aceasta presiune bombardeaza familia, determinandu-l pe "cel mic" sa ceara o noua  bicicleta, facand-o pe surioara cea mica sa planga dupa o papusa care sa "vorbeasca cu adevarat", pe mama sa tanjeasca dupa cel mai recent aparat de bucatarie, iar pe tatal sa faca calcule in vederea achizitionarii unei noi masini. E atat de usor ca familia sa fie ademenita si sa considere valorile materiale mai importante decat valorile umane.

Grupul de prieteni

Pentru parinti, prietenul este un necunoscut care aduce teama sau ce putin nelinistea. El poate fi un aliat in educatie, dar si un dusman pe care aprintii responsabili  cauta sa-l indeparteze, dar pe care, ei mai ales, de cele mai multe ori nici nu-l cunosc.S-au dus timpurile cand copiii traiau in lumea inchisa a unui sat sau a unui cartier, jucandu-se intre ei si lumea larga. Acum, la scoala, la liceu se produce un amestec din ce in ce mai pronuntat al diferitelor clase sociale. Excursiile din timpul vacantelor aduna copii proveniti din diferite medii sociale.

Acesti prieteni, atat de diferiti de el, ii aduc fiecarui copil un univers de informatii si idei noi : alte moduri de a se purta, de a se imbraca, de a manca, alte proportii acordate evenimentelor, alte experiente.

Copilul poate fi fascinat de atata noutate si este. Colegul are parte, in preajma adolescentei, de o importanta imensa. Vesmintele lui, opiniile politice, parerile despre muzica, atitudinile lui sunt copiate. Abordarea lui primeaza asupra celei data de familie la varsta in care adolescentul tocmai are tendinta sa o respinga. Astfel, colegul vine sa strice planurile educative cele mai minutios elaborate : el pune sub semnul intrebarii nu numai modul de viata al familiei, dar si valorile pentru care ea pledeaza. Si doar pur si simplu pentru ca parintii lui i-au oferit alte valori. Este prea repede acuzat de o proasta influenta, dar este adevarat ca aducand o atmosfera noua el incurajeaza sau provoaca contestatia. Nici un copil nu s-ar indoi de modul de viata al parintilor daca n-ar fi vazut un altul in alta parte. Nici unul n-ar contesta familia insasi daca n-ar sti ca in alte partii exista alte sisteme. In fata acestui pericol care-l ameninta, parintii reactioneaza incercand, impotriva oricaror furtuni, sa-l fereasca pe copil de influente negative, adica sa determine, sa modifice, sa selecteze mediul pe care-l va frecventa. [19]

Mass - media

Exista o tendinta sa se ia drept "tap ispasitor" al tuturor dificultatilor intalnite in educatie mass-media in general - radioul, ziarul, cartile, revistele - si televiziunea in mod special, uitandu-se destul de usor ca ele prin definitie nu sunt decat mijloace de transmisie, si ca binele sau raul se localizeaza in mesajul transmis. De secole, cartile servesc drept mijloc de difuzare al cunostitelor si invataturilor filosofice ca si al ideilor cele mai imorale ; daca imaginea nelinisteste mai mult, aceasta se datoreaza puterii ei mai mari.

Orice copil poate avea acces direct la imagine, in timp ce pentru ca sa citeasca, trebuie sa invete, de unde si atractia lui evidenta pentru un mijloc de cunoastere care nu-i cere nici un efort. Astfel, rolul educativ, sau antieducativ, al imaginii este mult mai important pentru ansablul copiilor decat cel al cartilor. In anumite cazuri el ajunge sa contrabalanseze sau sa echilibreze pe cel al

parintilor. [20]

Influentele lumii interne si externe nu se opresc la usa locuintei familiale, caci  noi le ducem cu noi, si ele salasuiesc in noi : viata familiala participa intotdeauna la viata in general - fie ca vrem, fie ca nu vrem - iar toate aspectele ei materiale, economice si sociale au ecou in familie.

Responsabilitatea parintilor in cadrul educatiei este imensa, dar nu este totala. Dincolo, in afara ei, exista lumea : prietenii, scoala, cartile, televiziunea. Intr-o forma sau alta raspunderea formarii tinerilor dincolo de copilarie a fost intotdeauna, in tot cursul istoriei, problema intregii comunitati. In civilizatia noastra societatea deleaga familiei o parte din puterea ei. Dar ea ramane mereu prezenta si se manifesta prin intermediul unor influente variate.