Religia in Europa

Influenta crestinismului a constituit un element crucial in evolutia Europei ca unitate politica. O limita posibila fata de ceea ce definim astazi ca Europa este cea de dinaintea primei mari rupturi in gandirea cresina europeana din secolul XI, intre formele catolica si ortodox-rasariteana a crestinismului. Aceasta din urma a ramas in continuare religia dominanta din majoritatea tarilor est-europene, incluzand Bulgaria, Bielarus, Cipru, Georgia, Grecia, Romania, Rusia, Serbia si Ucraina.

In Europa occidentala, divizarea continentului intre catolici si protestanti in secolul XVI a marcat o a doua mare ruptura in gandirea crestina. Acest proces, cunoscut ca Reforma, este inseparabil de divizarea Europei ocidentale in statele-natiune moderne, relativ mixte, pe care le vedem si astazi pe harta. Curand dupa aceasta, Europa occidentala s-a divizat ea insasi intr-un Nord protestant (Scandinavia si Scotia), un Sud catolic (care include Spania, Portugalia, Italia si Franta, ca si Belgia si Irlanda mai la nord) si unele tari mixte din punct de vedere confesional (inclusiv Anglia si Nordul Irlandei, Olanda si Germania).

Reforma a capatat diverse infatisari in diferite tari, dar a fost unificata de incercarea de a scapa de influenta Papei si a Bisericii catolice. In Europa au aparut diferite confesiuni ale protestantismului, precum si relatii intre biserica si stat. In continuare, oferim o scurta schita a religie in unele dintre cele mai importante natiuni ale Europei occidentale.

Tarile nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda si Islanda) au o biserica de stat (Biserica Luterana de stat a Europei de Nord). Populatia se caracterizeaza printr-o rata inalta de membrii ai bisericii, dar de un nivel scazut de practica religioasa si acceptanta a credintelor crestine. Aceste tari au fost descrise ca "apartinand fara credinta" (asa cumarata tabelul 14.1). Mai ales in Suedia, relatia apropiata intre biserica si stat este astazi discutabila. Multi oameni considera nepotrivita ideea unei biserici privilegiata indeosebi de catre stat, intr-o tara din ce in ce mai diferita din punct de vedere etnic si cultural.

Germania inca mai poate fi considerata drept divizata intre catolici si protestanti, desi astazi lucrurile s-au mai schimbat, mai intai, prin cresterea unei populatii musulmane (vezi in continuare, figura 14.2) si in al doilea rand, printr-o crestere in numarul de persoane care pretind ca nu apartin niciunei religii. Acest al doilea aspect este explicat partial prin reunificarea Germaniei de Est cu cea de Vest, dupa caderea Zidului Berlinului in 1989, si suprimarea crestinismului in tarile foste comuniste din Europa de est, inclusiv Germania de Est.

In Marea Britanie, participarea la slujbele religioase a scazut dramatic in ultima suta de ani aproximativ, iar media varstei credinciosilor a crescut considerabil. Recent, totusi, unele confesiuni au raportat o crestere in participare.

Tabelul 14.1    Frecventa participarilor la biserica in Europa occidentala, 1990 (%)

Sursa: Ashford si Timms (1992); reprodusa in Davie (2000), p. 9.

Franta este in mare masura o tara catolica, dar nivelele de credinte si practici religioase sunt mult mai scazute decat in tarile din nordul Europei (vezi tabelul 14.1). Dintre toate tarile Europei occidentale, Franta are cea mai mare separare intre biserica si stat. Statul francez este strict secular si refuza sa privilegieze orice religie sau confesiune. Aceasta se traduce in excluderea discutiei despre religie in toate institutiile statului, inclusiv interdictia educatiei religioase in scolile publice. O separare stricta intre biserica si stat de acest fel a condus si la interdictia controversata a itemilor religiosi "vizibili" in scolile franceze, care a inceput sa aiba loc in septembrie 2004 si a afectat mai cu seama acele fete musulmane care purtau iasmac.

Italia, Spania si Portugalia sunt in mare masura catolice. Ele au nivele mai ridicate de credinta religioasa decat oricare alte tari europene, in special cele din nord (vezi tabelul 14.1). Biserica catolica, fundamentata in interiorul Italiei, influenteaza mult toate acete tari. In Italia, catolicismul este privilegiat fata de alte confesiuni si religii. In Spania, biserica catolica a fost indispensabila in sustinerea dreptei politice din razboiul civil care a condus la dictatura generalului Franco intre 1939 si 1975. In aceasta tara, nu exista nicio legatura oficiala intre stat si biserica, desi aceasta din urma este privilegiata de dominatia sa in termeni numerici. In Portugalia, in ciuda unei reforme constitutionale din anii '70, biserica catolica are in continuare o mare influenta in drept (Davie 2000).

Minoritatile religioase

Europa este, de asemenea, taramul unor multiple minoritati religioase ne-crestine. Desi evreii au fost prezenti de secole in Europa, istoria lor recenta s-a legat de discriminarea si genocidul antisemite.

Rasismul si discriminarea sunt discutate mai detaliat in capitolul 13.

In anii de dupa cel de-al doilea razoi mondial, multi evrei care au supravietuit holocaustului au parasit Europa in favoarea noului stat creat, Israle. Acesti factori au insemnat ca numarul de evrei care traiesc in Europa a scazut dramatic in timpul secolului XX, de la 9,6 milioane in 1937, la mai putin de 2 milioane la mijlocul anilor '90 (dupa cum arata tabelul 14.2).

In secolul XX, migratia globala, configurata partial de istoria coloniala a Europei, a condus de asemenea, pentru prima data, la dezvoltarea unor minoritati considerabile de ne-iudeo-crestini de-a lungul intregului continent european. Dintre acestea, islamistii sunt de departe cea mai raspandita credinta ne-crestina, cu cel putin sase milioane de membrii in Europa, constituind aproximativ 3 % din populatia sa. (Figura 14.2 arata migratia musulmanilor in Europa si tara lor de origine). Legaturile coloniale intre Franta si Africa de Nord numara o populatie considerabila de musulmani francezi - trei din patru milioane. Dimpotriva, Germania, are un mare numar de muncitori musulmani care au migrat din Turcia si sud-estul Europei. Musulmanii englezi, dupa cum vom vedea in continuare, provin in mare masura din tarile care constituiau odinioara Imperiul Britanic din subcontinentul indian (Davie 2000). In continuare, vom dezvolta un tablou mai cuprinzator al religiei in Marea Britanie.

Religia in Marea Britanie

Inainte de 2001, intrebarile referitoare la religie nu fusesera introduse in Recensamant, de mai bine de 150 de ani. De aceea, cel mai recent recensamant asigura un portret mult mai exact al religiei din Anglia decat evaluarile de odinioara, care s-au bazat pe sondaje ale opiniei publice si rapoarte ale confesiunilor individuale. Recensamantul din 2001 a ajuns la concluzia ca aproximativ 78 % din populatia Marii Britanii a raportat ca apartine unei religii, si aproximativ 72 % s-au considerat ca fiind crestini. Alte religii din Marea Britanie au mult mai putini adepti decat se numarar in randul crestinilor. Islamismul ocupa locul urmator - aproape 3 % din populatie considerandu-se musulmani. Alte grupuri semnificative includ hindusii, sikh-sii, evreii si budistii, fiecare numarand mai putin de 1% din populatia totala (vezi tabelul 14.3).

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

Masura in care oamenii se identifica cu o religie difera in Marea Britanie. Aproape deloc surprinzator, data fiind istoria sa ca loc al unui conflict intre religii, oamenii din nordul Irlandei considera mai mult ca apartin unei religii (86 %) decat cei din Anglia si Tara Galilor (77 %) si Scotia (67 %). Aproximativ 16 % din populatia Marii Britanii au declarat ca nu apartin niciunei religii. Aceasta categorie include agnosticii si ateii. (Aici mai sunt inclusi si cei 390 000 de oameni - mai putin de 1 % - care se considera drept "Jedi", inspirati de o campanie de sarlatanie prin e-mail, despre care s-a vorbit in media, care pretindea in mod fals ca sistemul de credinte ce sta la baza filmului Razoiul Stelelor ar primi o recunoastere oficiala din partea guvernului in situatia in care suficient de multi oameni ar adera la ea si ar raporta aceasta in Recensamant).

Pagina 560

Tabelul 14.2    Populatia evreiasca in Europa, 1937 - 1994

Nota: Aceste cifre, culese din multe surse, au o fundamentare diferita si in unele situatii sunt supuse unei mari marje de eroare si interpretare. Acest avertisment se aplica indeosebi cifrelor din 1946, an in care a existat o miscare considerabila a populatiei evreiesti. Trebuie, de asemenea, sa ne gandim la faptul ca majoritatea granitelor multor tari europene s-au schimbat intre 1937 si 1946.

n/a nevalabil.

^a Include "Persoanele Stramutate". ^b Totalul din Republica Cehia si Slovacia. ^c Statele Baltice incluse in URSS intre 1941 si 1991. ^d Exclude regiunile asiatice. ^e Totalul din Iugoslavia de odinioara.

Sursa: Wasserstein (1996); reprodusa in Davie (2000), p. 125.

Pagina 561

Harta

TOTALUL POPULATIEI ISLAMICE DIN TARA DE DESTINATIE

Numar de musulmani care se origineaza in tari specificate (c. 1990)

Numar de oameni('000)

Figura 14.2 Numar de musulmani europeni care se origineaza in tari specificate si numarul total al populatiei islamice din tarile de destinatie din Europa, c. 1900

Sursa: Vertovec si Peach (1997); reprodusa in Davie (2000), p. 128.

Desi aproape 70 % din populatia Marii Britanii se considera crestini, o cifra mult mai mica merge cu regularitate la biserica. Conform Recensamantului din 1851 cu privire la religie, aproximativ 40 % dintre adultii din Anglia si Tara Galilor mergeau la biserica in fiecare duminica; in 1900, aceasta cifra a scazut la 35 %, in 1950 la 20 % si la 8 %, in 2000. (Declinul aderarii la biserica anglicana este aratat in figura 14.3). Confesiunile principale din Anglia au pierdut in medie 5 % dintre adepti in timpul anilor '80, cu un declin dintre cele mai importante (de 8 %) in randul romano-catolicilor. Exista astazi unele semne ca aceasta tendinta s-a incetinit. In Centrul Londrei, de exemplu, frecventarea bisericilor anglicane a scazut la 30 % in timpul anilor '80, dar a crescut cu 3 % intre 1989 si 1998. In afara de biserica anglicana, se inregistreaza o crestere a frecventarii in randul baptistilor, cu un procent de 11 % intre 1989 si 1998 - vezi figura 14.4 (The Economist, 21 decembrie 2000).

Tendinta generala in declinul frecventarii slujbelor religioase, totusi, este intrucatva disproportionata. Exista o diferenta, de exemplu, intre bisericile trinitariene si cele ne-trinitariene. Cele trinitariene, care includ anglicanii, catolicii, metodistii si presbiterienii, intre altii, sunt cele care cred in unitatea Trinitatii intr-un singur Dumnezeu. Numarul de membrii ai bisericilor trinitariene a scazut de la 8,8 milioane in 1970 la 6,5 milioane, in 1994. Totusi, in aceeasi perioada, a existat o revigorare a numarului de adepti in randul unor biserici ne-trinitariene, precum mormonii si Martorii lui Iehova (vezi tabelul 14.4). In Anglia, au atras adepti numeroase "noi miscari religioase" (vezi in continuare, pg. 549 - 552).

In Marea Britanie, se poate distinge o anumita structura a religiei, in functie de varsta, sex, clasa si situare geografica. In general, oamenii mai in varsta sunt mai credinciosi decat cei din grupurile de varsta mai tinere. Frecventarea bisericii atinge un punct culminant la varsta de 15 ani, dupa care nivelurile medii ale frecventarii scad; cand acestia ating varsta de 30-40 de ani, entuziasmul le revine; mai apoi, obisnuinta de a merge la biserica creste odata cu varsta. Femeile au mai multe sanse nde a se implica in organizatii religioase decat barbatii. In bisericile anglicane, aceasta este doar o problema minora, dar in cele scientologice, de exemplu, femeile sunt de patru ori mai numeroase decat barbatii.

In general, frecventarea bisericii si practicarea credintelor religioase sunt mai sustinute in randul grupurilor sociale mai avute decat printre saraci. Biserica anglicana a fost supranumita "Partidul Conversator al rugaciunii", si exista un anumit grad de adevar in aceasta. Catolicii se regasesc mai mult printre cei din clasa muncitoare. Aceasta orientare de clasa se reflecta in structura votului: anglicanii tind sa voteze pentru conservatori, iar catolicii pentru laburisti, la fel ca si multi metodisti, biserica metodista fiind la inceputuri strans legata de ascensiunea Partidului laburist. Participarea relgioasa variaza, de asemenea, in buna masura in functie de locul unde traiesc oamenii: 35% dintre adultii din Merseyside si 32% dintre cei din Lancashire sunt membri ai unei biserici, fata de doar 9% in Humberside si 11% in Nottinghamshire. Unul dintre motivele acestei situatii il constituie emigrarea - Liverpool are o populatie numeroasa de catolici irlandezi, la fel cum nordul Londrei isi are evreii ei, iar Bradford musulmanii si sikh-sii sai.

Pagina 562

Tabelul 14.3    Cei care se considera ei insisi ca "Apartinand unei religii" in Recensamantul din 2001, Anglia si Tara Galilor^a

^a Intrebare a fost voluntara, cu optiuni de bifare in caseta, si a fost "Care este religia dvs.?"

Sursa: Social Trends 34 (2004), p. 209.

Pagina 563

Figura 14.3 Totalul adeptilor anglicani in Anglia, 1900-2000 (in milioane)

^a Estimat

Sursa: The Economist (21 decembrie 2000)

Figura 14.4 Schimbare in procentul frecventarii bisericii in Centrul Londrei, 1979-1998

Sursa: The Economist (21 decembrie 2000)

Pagina 564

Tabelul 14.4                Comunitatile religioase din Marea Britanie, 1975-2005 (in milioane)

^a Estimativ       ^b Cifra revizuita ^c Buddhisti inclusi anterior

!!!!!! atenttie aceste litere mici - a, b si c - nu apar in tabelul 14.4 apar doar in subsol s-ar putea ca in locul cifrei 2 trecuta ca  superscript, sa fi trebuit sa se treaca a, b si c dar ele nu apar!!!!sau celputin eu nu le+am gasit! (n. trad.)!!!!!!

Sursa: UKCH Religious Trends 4 (2003/4), p. 2.2

In privinta consecintelor asupra comportamentului cotidian, diferentele religioase sunt mult mai marcante in nodrul Irlandei decat oriunde in alta parte in Marea Britanie. Ciocnirile dintre protestanti si catolici care au loc aici implica doar o minoritate din ambele credinte, dar adesea sunt acute si deosebit de violente. Influenta religiei in Irlanda de Nord nu se poate separa cu usurinta de alti factori implicati in aceste antagonisme; credinta intr-o "Irlanda unita", in care Eire si Irlanda de Nord ar putea deveni un stat unic, este sustinuta in general de catre catolici si respinsa de catre protestanti. Dar considerentele politice si ideile nationaliste joaca, de asemenea, un rol important, in aceeasi masura ca si credintele religioase.