Religiile originare ale lumii - totemism si animism, iudaism, crestinism si religie islamica

In societatile traditionale, religia joaca de regula un rol esential in viata sociala. Simbolurile si ritualurile religioase sunt adesea integrate in cultura artistica si materiala a societatii - muzica, pictura sau sculptura, dans, legende si literatura. In culturile restranse, nu exista profesia de preot, dar intotdeauna exista unele persoane specializate in cunoasterea practicilor religioase (si adesea a celor magice). Desi exista numeroase feluri de asemenea specialisti, unul dintre tipurile comune este samanul (cuvant a carui origine o regasim in randul indienilor nord-americani). Samanul este un individ despre care se crede ca poate influenta spiritele sau fortele nenaturale prin intermediul mijloacelor ritualice. In esenta, samanii sunt uneori mai degraba magicieni decat lideri religiosi, fiind adesea consultati de catre persoane nemultumite de ceea ce li se ofera in cadrul ritualurilor religioase ale comunitatii.

Totemism si animism

Doua forme de religie care se regasesc frecvent in culturile restranse sunt totemismul si animismul. Cuvantul "totem" isi are originea in randul triburilor indiene din America de Nord, dar a fost mult folosit pentru a face referinta la specii de animale sau plante despre care se credea ca detin puteri supranaturale. De regula, fiecare grup de rudenie sau clan din cadrul unei societati are propriul sau totem, cu care sunt asociate diferite activitati ritualice. Credintele totemice pot parea stranii celor care traiesc in societatile industrializate, dar in contexte relativ restranse, simboluri similare cu cele din totemism sunt familiare - ca in situatia in care o echipa de sportivi are un animal sau o planta ca emblema: mascotele pot fi totemuri.

Animismul este credinta in spirite sau fantome, despre care se crede ca populeaza aceeasi lume ca si cea a fiintelor umane. Astfel de spirite pot fi considerate fie ca benigne, fie ca rauvoitoare, si pot influenta comportamentul uman in nenumarate privinte. In unele culturi, spre exemplu, se crede ca spiritele sunt cele care cauzeaza boala sau nebunie, si ca pot poseda sau pune stapanire pe indivizi, in asa fel incat sa le poata controla comportamentul. Credintele animiste nu se regasesc doar in culturile restranse, ele exista intr-o oarecare masura in multe alte cadre religioase. In Europa medievala, cei despre care se credea ca sunt posedati de duhurile rele erau adesea persecutati ca magicieni sau vrajitori.

Societatile mici, in aparenta "simple", au adesea sisteme complexe de credinte religioase. Totemismul si animismul sunt intalnite mai mult in randul societatilor restranse decat in randul celor mai mari, dar unele societati restranse pot avea religii mult mai complexe. Membrii tribului Nuer din sudul Sudanului, de exemplu, descrisi de E.E.Evans-Pritchard (1956), au un set elaborat de conceptii teologice centrate pe un "zeu de sus" sau "spirit al cerului". Totusi, religiile care inclina catre monoteism (credinta intr-un singur zeu) se regasesc arareori in randul culturilor traditionale restranse. Majoritatea acestora sunt politeiste - exista o credinta in mai multi zei.

Iudaism, crestinism si religie islamica

Iudaismul, crestinismul si religia islamica sunt trei dintre cele mai influente religii monoteiste din istoria lumii. Toate isi au originea in Orientul Mijlociu si fiecare dintre ele le-a influentat pe celelalte.

Iudaismul

Iudaismul este cea mai veche dintre cele trei religii, datand aproximativ din jurul anului 1000 i. H. Primii evrei erau nomazi, traind in vechiul Egipt si in jurul acestuia. Profetii sau liderii lor religiosi si-au extras conceptiile, in parte, din credintele religioase existente in regiune, de care s-au distantat prin credinta fata de un Dumnezeu unic si atotputernic. Majoritatea vecinilor lor erau politeisti. Evreii credeau ca Dumnezeu cere supunere fata de anumite coduri morale stricte, si au insistat asupra dreptului lor de a detine singuri monopolul asupra adevarului, fiind convinsi ca aceste credinte erau singura religie adevarata (Zeitlin 1984, 1988).

Pana la crearea Israelului, nu mult dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, nu a existat niciun stat in care iudaismul sa fie religia oficiala. Comunitatile de evrei au supravietuit in Europa, Africa de Nord si Asia, desi erau adesea persecutate - culminand cu uciderea a milioane de evrei de catre nazisti in lagarele de concentrare din timpul razboiului.

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

Crestinismul

Multe elemente ale iudaismului au fost preluate si incorporate ca parte a crestinismului. Iisus era un evreu ortodox, iar crestinismul a inceput ca secta a iudaismului; nu este clar daca Iisus a dorit sa intemeieze o religie distincta. Discipolii Lui s-au gandit la el ca fiind Mesia - un cuvant evreiesc care inseamna "Cel uns", pentru care termenul grecesc era "Hristos" - Cel asteptat de catre evrei. Pavel, un cetatean roman care vorbea greaca, a fost principalul initiator in raspandirea crestinismului, propovaduit pe larg in Asia Mica si in Grecia. Desi crestinii au fost la inceput aspru persecutati, in cele din urma Imparatul Constantin a adoptat crestinismul ca religie oficiala a Imperiului Roman. Crestinismul s-a raspandit, devenind o forta dominanta in cultura occidentala de-a lungul urmatoarelor doua mii de ani.

Astazi, crestinismul are un numar mare de adepti si este mai raspandit in lumea larga decat oricare alta religie (vezi figura 14.1). Peste un o mie de milioane de oameni se considera crestini, dar exista multe diferente in ceea ce priveste teologia si organizarea bisericii, principalele ramuri fiind romano-catolica, protestanta si ortodoxia rasariteana.

Religia islamica

Originile islamismului, astazi a doua mare religie din lume (vezi figura 14.1), se suprapun cu cele ale crestinismului. Religia islamica deriva din invataturile profetului Mahomed din secolul VII i. Hr. Se considera ca singurul Dumnezeu al Islamului, Allah, este cel care domneste peste intreaga omenire si viata naturala. Stalpii islamismului sunt cele cinci porunci religioase esentiale ale musulmanilor (cum sunt numiti cei care cred in religia islamica). Primul este recitarea crezului islamic: "Nu exista un alt Dumnezeu decat Allah, iar Mahomed este profetul lui Allah". Cel de-al doiea este spunerea unor rugaciuni formale de cinci ori pe zi, precedate de ceremonialul spalarii. Cei care se inchina prin astfel de rugaciuni trebuie sa stea intotdeauna cu fata la orasul sfant - Mecca - din Arabia Saudita, indiferent cat de departe se afla de acesta. Cel de-al treilea stalp este darea de milostenii (bani pentru saraci), stabilita prin legea islamica, adesea folosita ca sursa de taxare de catre stat. Cel de-al patrulea il constituie respectarea Ramadan-ului, o luna in timpul careia nu se mananca carne si nu se bea nimic pana la apusul soarelui. In sfarsit, exista cerinta ca fiecare credincios sa faca, cel putin odata in viata, un pelerinaj la Mecca.

Crestini 33%

Musulmani 19,6%

Hindusi 13,4%

Nereligiosi 12,7%

Atei 2,5 %

Etno-coreligionari 3,8%

Budisti 5,9 %

Credinte populare chineze 6,4 %

Noi coreligionari 1,7 %

Sikh-si 0,4 %

Evrei 0,2 %

Altii 0,4 %

Diagrama

Figura 14.1 Adeptii religiosi, dupa procentul ocupat din populatia lumii, 2000

Sursa: Barrett, Kurian si Johnson, World Christian Encyclopedia (Oxford University Press, 2001), p. 4.

Musulmanii considera ca Allah le-a vorbit prin intermediul primilor profeti - printre care Moise si Iisus - inaintea lui Mahomed, ale carui invataturi exprima in modul cel mai direct vointa sa. Religia islamica a devenit foarte raspandita, avand aproape o mie de milioane de adepti in intreaga lume. Majoritatea sunt concentrati in Nordul si Estul Africii, in Orientul Mijlociu si in Pakistan.