Caile urinare - ureterul si Vezica urinara

Caile de eliminare a urinei incep in sinusul renal, cu calicele mici si mari si pelvisul renal.

Calicele renale mici (calyces renales minores) continua de altfel tubii drepti si colectori ai piramidelor re­nale. Ele se insereaza, in profunzi­mea sinusului renal, pe papilele re­nale, carora le corespund ca numar. Papila cu area cribrosa proemina in interiorul calicei si spatiul dintre ea si peretele calicei se numeste fornix caliceai.

Calicele renale mari (calyces renales majores) iau nastere prin conflu­enta calicelor mici si sunt in numar de 2-3. Prin unirea lor se formeaza pelvisul renal (bazinetul).

Pelvisul renal (pelvis renalis) este un prim rezervor de colectare a urinei, cu o capacitate de aproximativ 10 ml. In functie de lungimea cali­celor mari care il formeaza si de modul in care acestea se unesc, pel­visul renal poate avea forme dife­rite (de tip ampular, de tip dendritic, sau prezinta forme intermediare. Ca situatie anatomica, pelvisul renal are o portiune intrarenala si alta extrarenala.

Ureterul

Ureterul este un conduct lung de 30 cm care se intinde de la pelvisul renal la vezica urinara. Este un or­gan retroperitoneal si, dupa regiu­nile pe care le strabate, i se descriu o parte abdominala si alta pelviana. In lungul sau, ureterul prezinta trei portiuni stramtate, intre care sunt cu­prinse doua parti fusiforme de cali­bru mai mare. O stramtoare se afla la origine, alta la intrarea in bazin, unde isi schimba si directia, formand flexura marginala, si ultima la ca­patul terminal, in peretele vezicii urinare. Portiunea terminala a aces­tuia se numeste jonctiune uretero-vezicala.

Raporturile ureterului in portiu­nea abdominala sunt aceleasi la bar­bat si femeie, dar difera la cele doua sexe in portiunea pelviana. Ureterul abdominal, situat la origine medial de polul inferior al rinichiului, este culcat pe muschiul psoas, iar la flexura marginala incruciseaza originea arterei iliace externe, la dreapta, si bifurcatia arterei iliace comune, la stanga. Ante­rior, ureterul este incrucisat de va­sele spermatice sau ovariene, de ra­dacina mezenterului, la dreapta, si de radacina mezosigmoidului, la stanga.

Structura ureterului. Peretele ure­teral este alcatuit din trei straturi: adventice, tunica musculara si tu­nica mucoasa. Adventicea, stratul exterior, este formata din tesut con­junctiv ce adera de tesutul subperi­toneal. Tunica musculara se continua la origine cu cea a pelvisului renal, iar la capatul terminal, cu muscula­tura trigonului vezical. Tunica mu­coasa este alcatuita dintr-un epiteliu prismatic stratificat, care, cand ure­terul este plin sau destins, isi pierde aceasta stratificare si devine plat. Structural, se aseamana cu mucoasa vezicala si formeaza impreuna asa-numitul epiteliu de tranzitie sau uroteliu.

Vascularizatia si inervatia. Ureterul este vascularizat, de sus in jos, de ramuri din artera renala, din artera testiculara sau ovariana, din artera iliaca comuna, din artera rectala medie, din artera uterina, la femeie, si din artera ve­zicala inferioara. Venele sunt afluenti ai venei testiculare sau ovariene, in partea abdominala, si hipogastrice, in partea pelviana.

Limfaticele transporta limfa la ganglionii lombari si iliaci interni.

Inervatia este data de fibre simpa­tice, provenite din plexul hipogastric, si parasimpatice, din plexul pelvic.

Vezica urinara. Vezica urinara este un organ cavitar, cu o capacitate de 250- 300 ml, situat in pelvis. Prin structura sa, vezica urinara are cateva carac­teristici care o deosebesc de alte rezervoare din organism. Acestea con­stau in marea ei plasticitate, in pu­terea de a mentine urina, fara resorbtie si secretie, si totodata in puterea de expulzie pana la ultima picatura de urina.

Forma vezicii urinare difera dupa cum este goala sau plina. Cand este goala, are forma semilunara, partea ei superioara formand o concavitate cu deschiderea in sus, care aproape atinge partea inferioara sau fundul vezicii. Cand este plina, ve­zica devine ovoidala si depaseste su­perior simfiza pubiana, venind in contact cu peretele anterior al ab­domenului.

Vezica urinara prezinta un fund situat inferior, un corp si un varf. Fundul vezicii are o por­tiune anterioara, cuprinsa intre ori­ficiile de deschidere a ureterelor si orificiul intern al uretrei, denumita trigonul vezical (Lieutaud). Portiu­nea corespunzatoare orificiului in­tern al uretrei poarta denumirea de colul (gatul) vezicii urinare - notiu­ne mult folosita in clinica. Varful este legat de ombilic prin ligamentul ombilical median (urachus), ce ridica o plica peritoneala pe fata posterioara a peretelui anterior al abdo­menului si care rezulta din obliterarea unei formatiuni embrionare numita canal alantoidian. Vezicii i se disting: o fata anterioara, doua fete laterale si o fata posterioara.

Raporturile vezicii urinare. Ante­rior, vezica vine in raport - atat la barbat, cat si la femeie - cu simfiza pubiana, de care este despartita prin spatiul retropubian sau prevezical (Retzius), plin cu tesut conjunctiv. Fetele laterale vin in raport cu muschiul ri­dicator anal. Varful si fata posterioara sunt invelite de peritoneul pelvian, care la femeie trece de pe vezica pe fata anterioara a uterului, formand excavatia vezicouterina; la barbat, peritoneul se reflecta de pe vezica pe rect si formeaza excavatia vezicorectala (fundul de sac Douglas). In am­bele excavatii se afla anse intestinale. Fundul vezicii, respectiv partea corespunzatoare trigonului vezical, vine in raport, inferior, la barbat cu baza prostatei si, in rest, cu cana­lul deferent si veziculele seminale, iar in spatiul dintre acestea, cu rec­tul; la femeie, trigonul vine in ra­port cu peretele anterior al vaginu­lui si cu colul uterin.

Structura vezicii urinare. In par­tea invelita de peritoneu, stratul ex­tern al peretelui vezical il formeaza seroasa peritoneala. In partea extra-peritoneala vezica prezinta, la exte­rior, o adventice formata din tesut conjunctiv lax, in care se afla vase si nervi. Stratul mijlociu il formeaza muschiul detrusor vezical, alcatuit din trei paturi de fibre musculare netede; un strat de fibre longitudinale, la exterior, altul mijlociu, de fibre cir­culare, si cel de-al treilea, intern, format tot din fibre longitudinale.

Vascularizatia si inervatia Vezica primeste sange prin arterele vezicale superioare, ramuri din partea neobli­terata a arterelor ombilicale si din arterele vezicale inferioare, ramuri directe din artera iliaca interna. Ele se anastomozeaza intre ele in peretele vezical si cu ramuri provenite din artera rectala medie, mai ales in regiunea fundului. Venele provin dintr-o retea situata in mucoasa, iar la periferie formeaza plexul vezical, la nivelul fundului, si plexul prevezical, in spatiul retropubian. Limfaticele dreneaza limfa spre ganglionii mici din regiunea fundu­lui si la ganglionii iliaci interni.

Inervatia este data de ramuri ale plexului vezical, format din fibre simpatice provenite din plexul hipogastric si parasimpatice, din plexul pelvic.

Uretra. Uretra constituie ultima parte a cailor urinare, iar la barbat este si ultima parte a caii spermatice.

Uretra masculina lunga de aproximativ 25 cm, are trei portiuni: prostatica, mem­branoasa si spongioasa sau peniana. In traiectul sau, uretra descrie o curbura subpubiana, cu concavitatea orientata anterior si superior, si alta la originea uretrei spongioase, cu deschiderea orientata inferior, care dispare in erectie.

Uretra prostatica (3-4 cm) incepe cu orificiul intern al uretrei si strabate, aproape vertical si mai aproape de fata anterioara, prostata. Ea prezinta, in partea mijlocie a peretelui posterior, o proeminenta ovala, denumita coliculul seminal, cu un orificiu central, prin care se des­chide utriculul prostatic, si doua orificii laterale, reprezentand deschide­rea canalelor ejaculatoare. In partea superioara a uretrei prostatice se ga­seste sfincterul neted al uretrei.

Uretra membranoasa (1 cm) este partea uretrei care stra­bate diafragma urogenitala si pre­zinta la nivelul sau o ingrosare de fibre circulare striate, apartinand muschiului transvers profund al perineului, care formeaza sfincterul striat al uretrei. La acest nivel calibrul uretrei este mai stramt.

Uretra spongioasa (20 cm) strabate corpul cavernos al uretrei, situat pe linia mediana a fetei inferioare a penisului, si prezinta o dilatatie la patrunderea in corpul ca­vernos, denumita ampula uretrei, si alta la nivelul glandului, denumita fosa naviculara. Ea se termina cu orificiul extern al uretrei. In ampula uretrei se deschid glandele bulbouretrale, a caror parte secretorie este situata in diafragma urogenitala.

Uretra feminina mult mai scurta (4-5 cm) si mai larga decat la barbat si diferita de aceasta, constituie ultima parte a cailor urinare, fiind separata de ca­lea genitala. Ea incepe la nivelul vezicii cu orificiul intern al uretrei si se deschide in vestibulul vaginu­lui, sub clitoris, prin orificiul extern al uretrei, situat in varful unei ridicaturi denumita papila uretrala. Tot la acest nivel sau uneori in lumenul partii terminale a uretrei se deschid canalele glandelor parauretrale (Skene), ce corespund prostatei la barbat.