Sambovina - flori mici, verzui, fructele sunt drupe globuloase

Denumire stiintifica:              CELTIS AUSTRALIS L.

Denumire populara: Sambovina

Specie indigena, de marimea a II-a, cu tulpina dreapta si scunda (figura a).

Scoarta este neteda ca la fag, nu formeaza ritidom. Lemnul este diferentiat in alburn galbui si duramen cenusiu.

Coroana este deasa, globuloasa cu ramuri subtiri, flexibile.

Lujeri subtiri, flexibili, adesea pendenti, pubescenti, geniculati.

Muguri alterni, scurt ovoconici,  departati de lujer, cu 4-6 solzi parosi.

Frunze evident dispuse distic, ovat-lanceolate, 4-12 cm, prelung acuminate, lat cuneate la baza sau rotunjite, asimetrice, serate, pe fata scabre si pe dos moale si des pubescente, cu un petiol de 5-18 mm.

Flori mici, verzui, apar odata cu infrunzirea prin mai.

Fructele sunt drupe globuloase, circa 1 cm, cu un peduncul mai lung decat petiolul frunzei, la inceput verzi si la maturitate brune-violet negricioase; sunt comestibile, dulci, cu mezocarp destul de dezvoltat si cu sambure cu pereti pietrosi ce are o carena evidenta si numeroase puncte negricioase.

Maturitatea este timpurie, cu fructificatii abundente, are o putere de lastarire mare, iar longevitatea este de pana la 400 ani.

Arealul general al sambovinei este bazinul Marii Mediterane, Caucaz, Asia de Vest.

In Romania, apare sporadic in Oltenia, Banat si Dobrogea, pe stancarii insorite, la marginea padurilor etc.

Reclama un climat bland (specie termofila), soluri usoare, fertile, drenate si are un temperament de lumina.

In statiunile de pe litoralul Marii Negre rezista bine la seceta, pe soluri nisipoase saraturoase, avand un coronament bogat.

Poate fi cultivata in statiuni extreme din stepa si silvostepa, pe terenuri sarace si uscate, pe coastele calcaroase puternic insorite si chiar pe nisipurile litorale cu un grad nu prea mare de salinitate.