Tei alb, tei argintiu - arealul general al teiului argintiu Balcani, asia Mica

Denumire stiintifica:              tilia tomentosa Moench.

Denumire populara:              tei alb, tei argintiu

Arbore indigen de marimea I-a, cu inaltimi de pana la 30 m si diametre de 1 m (figura a).

Scoarta este cenusie, mult timp neteda, la batranete formand un ritidom subtire, superficial brazdat; liberul este bine dezvoltat.

Coroana foarte deasa, umbroasa, cu colorit argintiu.

Lujeri verzi cenusii, tomentosi, cu peri stelati.

Muguri alterni, ovoizi, cu 2 solzi aproape egali.

Frunze cordiforme, de 7-13 cm, pe dos cenusii-argintii-tomentoase, cu peri stelati; de asemenea, petiolul este stelat-tomentos.

Flori hermafrodite, grupate cate 5-10 in pleiocazii pendente stelat-tomentoase, cu 50-80 stamine si 5-11 staminodii petaloide; bracteea inflorescentei este sesila, liguliforma.

Fructele sunt achene mai mari, stelat-tomentoase, tari, lemnoase, cu 5 coaste putin evidente.

Drajoneaza si lastareste puternic, fapt ce ii confera putere invadanta, ceea ce duce cateodata la derivarea arboretelor (transformarea arboretelor in teisuri pure).

Arealul general al teiului argintiu este cantonat in Balcani, Asia Mica. La noi este abundent in sleauri de campie, asociat cu stejarii xero-termofili; in estul Moldovei (ex. padurea Barnova) intra in arboretele de fag, fag cu gorun. Tot abundent este si in silvostepa de nord a Moldovei si in nord-vestul Olteniei, iar in Dobrogea formeaza pe alocuri teisuri pure destul de intinse.

Teiul argintiu este specie termofila, exigenta fata de sol. Suporta o oarecare uscaciune si compactizare a solului, motiv pentru care se intalneste cu cerul, garnita sau stejarul pufos. Evita solurile foarte compacte, pseudogleizate, precum si cele expuse inundatiilor.