Tulichina, piperul lupului - arbust ce vegeteaza din stejaretele de lacoviste

Denumire stiintifica:              daphne mezereum L.

Denumire populara:              tulichina, piperul lupului

Arbust indigen, 1 m, cu tulpina putin ramificata, ce formeaza rar tufa (figura ).

Scoarta este verde-galbuie, neteda.

Lujeri cenusii-verzui pana la bruni, glabri, flexibili, se rup foarte greu; sub scoarta lemnul este galbui, iar prin strivire lasa un miros neplacut.

Muguri alterni, ovoconici, departati de lujer, cei floriferi ingramaditi, globulosi, bruni, desfacuti al varf.

Frunze caduce, oblong-obovate, de 3-8 cm, prelung cuneate, acute, intregi, pe dos verzi cenusii, glabre, se pastreaza verzi mul timp peste iarna.

Flori roz-violet, sesile, cate 2-4 de-a lungul tulpinii, placut mirositoare, apar primavara devreme inainte de infrunzire; uneori infloreste si toamna.

Fructele sunt drupe rosii, de circa 8 mm, cu un sambure.

Fructele, frunzele si scoarta sunt otravitoare !

Specia este raspandita in Europa, Asia Centrala si Nordica, la noi fiind frecventa in zona montana, din fagete si pana in raristile subalpine, dar coboara si la coline.

Are o amplitudine ecologica larga, tulichina fiind rezistenta la ger, dar sufera din cauza arsitei. Reclama soluri umede, bogate, fertile.

Vegeteaza din stejaretele de lacoviste (Prejmer, 520 m) si gorunetele de terasa (Sighisoara) pana in subalpin pe podzoluri scheletice (Brana Jepi, 1750 m).