INSUCCESUL SCOLAR (ESECUL SCOLAR)

MOTTO:

"Maxima debetur puero reverentia"

(Unui copil trebuie sa i se arate cel mai mare respect)

IUVENAL

Acum mai bine de doua sute de ani, J.J. Rousseau (1712-1779) adresa educatorilor un apel si un avertisment devenit celebru: "Educatori, invatati sa va cunoasteti copiii !". Marele pedagog francez semnala o carenta majora a educatiei - ignorarea copilului, a aspiratiilor, a intereselor si posibilitatilor sale.

In ultimele doua secole, s-au constituit scoli experimentale, s-au imaginat noi modele de educatie, s-a militat pentru o noua scoala, pentru un cadru moral si material adecvat aspiratiilor si trebuintelor copilului. Uneori s-a exagerat, ignorandu-se sau minimalizandu-se cea de-a doua sursa sau categorie de exigente care alimenteza finalitatea si continuturile educatiei - exigentele sociale. Dar ce s-a retinut la nivelul decizitional, a fost o sinteza echilibrata intre cererile societatii si asteptarile copilului, intre exigentele obiective si cele subiective; nu mai putin importanta a fost aparitia unei preocupari pentru ameliorarea climatului moral al vietii scolare, cu colorarul asocierii parintilor la activitatile scolare. Cu toate progresele obtinute, cu toate ameliorarile aduse continuturilor educatiei si localurilor scolare, subsistemului de formare a personalului didactic, problema calitatii vietii scolare si a statutului copilului in cadrul procesului instructiv-educativ continua a fi o problema deschisa.

La aceasta se adauga faptul ca, in cele mai multe tari nivelul cultural-pedagogic al familiilor si posibilitatiile acestora de a se ocupa in mod sistematic de viata si activitatea copiilor sunt foarte importante, la noi in tara sunt inca foarte reduse.

Daca cercetarea pedagocica angajata prin traditie in studierea posibilitatiilor inscrise pe agenda factorilor de decizie (continuturile educatiei, succesul sau insuccesul scolar, metodele predarii-invatarii eficiente, etc.) a abordat foarte rar probleme ca cele indicate mai sus, in schimb presa cotidiana, anumite publicatii medicale, parintii si uneori educatorii se intreaba de unde provine "esecul" scolar.

Tema starii de tensiune psihica in care are ca efect esecul scolar al elevilor urmareste sa invite factorii angajati in actul educativ - parinti, profesori, conducerea invatamantului, alte autoritati - la reflectie si luare de atitudine. Asa cum este si firesc, rezultatele anchetelor recent efectuate privind esecul scolar, reflecta etapa istorica pe care o strabatem, cu particularitatiile ei specifice de ordin social si economic, cu castigurile si neajunsurile inerente, care si-au pus amprenta pe problemele cu care se confrunta elevii.

De remarcat in acest sens sunt: unele aspecte noi survenite in orientarea scolara si profesionala a elevilor, cu implicatii pe termen scurt, dar si de perspectiva in viata economica a tarii, accentuarea unor carente de comunicare intre elevi, parinti si profesori, adancite si de starea materiala precara cu care se confrunta atat familiile, cat si scoala, dar si de o mentalitate cel putin curioasa a unor elevi, punctul de plecare intr-o mai putin buna intelegere a conceptului de democratie.

La aceasta se adauga preocuparea conducerii invatamantului in directia reformei sistemului educational si a ridicarii standardului de viata scolara, in ciuda insuficientei bazei economice, a limitelor infrastructurii scolare, a lipsei de calificare a unor educatori, a blazarii si indiferentei altora dintre ei, ca urmare a sentimentului acut de frustrare, datorat nesigurantei si salariilor mici.

Plecand inductiv de la date concrete de viata, cauzele generatoare ale "incruntarii" elevilor - termen generic prin care desemnam starea de tensiune psihica, de la ingandurare, tristete si anxietate, pana la frica si ura, in care se rasfrange negativ nu numai asupra activitatii lor dominante, invatatura, dar si asupra personalitatii lor in proces de formare, ajungem in finalul acestui studiu la sensibilizarea educatorilor (parinti, profesori) pentru a constientiza consecintele de natura predominant medicala, psihologica, sau pedagogica, pe care le antreneaza in viata elevilor unele conduite sau relatii inadecvate cu acestia, cu efect educativ acela de a preveni didactogenia la elevi. .

De remarcat este explicarea didactogeniei care desemneaza o stare patologica de anxietate si depresiune, invaluita la unii elevi, ca urmare a greselilor didactice ale educatorilor. (F. Marcu si C. Mancea - Dictionar de neologisme - ed. III, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1978, p.343).

Cauzele "incruntarii" elevilor pot fi multiple de la cele mai neinsemnate: trezirea "prea de dimineata", admonestarea din partea unui membru al familiei, o neantelegere cu unul dintre frati, cu unul dintre colegi, o stare morbida trecatoare, pana la situatii dramatice create de imprejurarile inevitabile ale existentei, decesul unui parinte sau a unei rude apropiate, distrugerea locuintei in urma unei calamitati naturale, suferinta unei boli incurabile, etc.

ESECUL SCOLAR. DEFINITIE. FORME DE MANIFESTARE. CAUZE.

1.     DEFINITIE

Insuccesul scolar (ramanerea in urma la invatatura, esec scolar ) consta in neandeplinirea de catre elevi a cerintelor obligatorii din programe, fiind efectul discrepantei dintre exigente, posibilitati si rezultate.

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

2.     FORME DE MANIFESTARE

a)     faza premergatoare (incetinirea ritmului, aparitia lacunelor)

b)     faza ramanerii in urma la invatatura propriu-zisa (semnaleaza acumularea golurilor mari in cunostinte, evitarea oricarui efort de indeplinire individuala a sarcinilor, aversiune fata de invatatura).

c)      repetentia sau abandonul.

3.     CAUZELE ESECULUI SCOLAR :

a)     cauze de ordin fizio-psihologic.

tulburari somatice, neurologice, endocrine;

tulburari legate de pubertate;

deficiente sezoriale;

boli specifice varstei;

insuficiente ale elaborarii intelectuale;

inteligenta scolara sub limita;

instabilitate neuromotorie, etc.

b)     cauze de ordin social-familial :

familii dezorganizate;

familii schimbatoare;

atmosfera "incarcata" cu tot felul de excese;

nivelul igenico-sanitar;

nivelul cultural scazut al familiei (parinti excesiv de grijulii, cei intoleranti, cei indiferenti)

parinti navetisti.

c)      cauze de ordin pedagogic:

prezentarea intr-un mod ilogic si neatractiv a continutului lectiei;

evaluari injuste;

tratarea unor copii ca pe "paria" clasei;

autoritatea excesiva;

conlucrarea precara cu familia;

pregatirea superficiala pentru lectii.

Considerand ca prin referirile la necesitatea cunoasterii psihologice, a metodelor, a simtului diagnostic, profesorul unei anumite specialitati, impreuna cu psihologul si cu ceilalti pot forma o echipa cu orizonturi diferite pentru a accepta cum se pot dobandi cunostinte despre personalitatea fiecarui elev si ce fel de decizii se iau cu privire la procesul instructiv, cum se poate asigura interventia adecvata pentru a preveni esecul scolar.

CUNOASTEREA PSIHOLOGICA SI EFICIENTA ACTIVITATII

EDUCATIVE

Referitor la intrebarea care sunt cunostintele de acest fel, o solutie este aceea de stabilire a prioritatilor. Intre acestea, in mod firesc sunt cele privind identificarea mai precisa a dificultatilor de invatare, pentru ca sa poata interveni sub aspect educational pentru inlaturarea acestora, pornind de la solidaritatea dintre cunoasterea psihologica si eficienta activitatii educative.

Spre exemplu, noi constatam efectul, faptul ca un elev are dificultati la matematica, dar nivelul si cauzele acestora nu le putem identifica usor. Respectiv nu este suficient sa afirmam sau sa constatam aceasta si sa observam spre exemplu (daca in cazul respectiv este astfel), ca acestea sunt cauzate de faptul ca elevul nu poate aduna fractii cu numitori diferiti (daca era vorba de un capitol anterior rezolvarii unor probleme cu fractii). La fel, se exemplifica faptul ca nu este suficient sa spunem ca un elev nu cunoaste un anumit capitol al fizicii, ci aceasta se constata si sub aspectul operational, anume, ca "nu stie sa alcatuiasca un circuit electric in serie care sa functioneze corect" (dupa C. Harnaveanu in A. Cosmovici si L. Iacob, Ed. Polirom, 1998, p. 89), respectiv ca, aspectele aplicative, operationale, nu le poate observa si realiza datorita insuficientelor in privinta cunostintelor teoretice.

Asadar, ne putem concentra sub aspectul diagnosticului psihic asupra a doua feluri de probleme:

- cele care duc la esecuri la invatatura; (nu inseamna ca nu mai sunt si alte probleme; dar pe baza cunoasterii lor - cel putin in acest caz - putem lua masuri atat curative cat si preventive privind esecurile la invatatura);

- cele care ne pot aduce in situatia in situatia sa putem lua masuri in cunostinta de cauza spre a consolida si extinde sfera succeselor scolare.

Asfel:

- in diagnosticarea cauzelor esecurilor la invatatura pornim de la o ipoteza mai generala si anume aceea ca orice elev, pentru a avea rezultate normale sau pentru a avea succese trebuie mai intai sa dobandeasca comportamente, obisnuinte de a invata si in orice caz, cele care sunt deja necesare ca prealabile pentru indeplinirea sarcinii date care este in prezent sau urmeaza sa fie rezolvata (se poate constata ca daca nu cunoaste si nu are deja deprinderile de rezolvare a anumitor sarcini care precedau problema respectiva, nu are cum sa o rezolve pe aceasta, mai ales in domenii ale stiintelor naturii - fizica, chimie, s.a. - sau matematica unde universul de cunostinte sunt prezentate intr-o asemenea desfasurare, incat au o mare interdependenta; respectiv cele care urmeaza, fac obligatorie trimitere si intelegere a celor anterioare; ca urmare: din punctul de vedere psihologic inceputul cercetarii este sa descoperim daca elevul poate indeplini fiecare dintre sarcinile prealabile care alcatuiesc o unitate, o progresie inspre rezolvarea sarcinii de invatare actuala.

Pornind de la propria noastra experienta scolara, putem constata ca, se manifesta mult mai frecvent aparitia surselor didactogeniei:

- fie lipsa de competenta, fie subiectivismul, in care aprecierea profesorului tocmai prin faptul ca este insusita de majoritatea clasei si genereaza o opinie colectiva, duce adeseori la perturbari de durata pentru multi dintre cei care intr-o situatie sau alta nu fac fata unor sarcini scolare si sunt etichetati negativ sau chiar stigmatizati si prin aceasta demotivati.

- fie evaluarea cunostintelor este influentata adesea de imaginea pe care profesorul si-o face despre nivelul elevului. O data ce profesorul ajunge sa opereze cu atributele de elev bun, mijlociu sau slab si si-a format in propria lui minte deja opinia despre o asemenea situatie, ajunge in unele cazuri, ca notarea sa o faca pe baza opiniei pe care o are dobandita sau preluata de la altii ca elevii buni nu pot avea decat performante bune, in timp ce elevii slabi nu se pot plasa decat la un nivel scazut de performante.

In sensul celor mentionate anterior si spre a preveni repetarea acestora in "Psihologia educatiei si dezvoltarii" (colectiv de redactie: Ion Radu coordonator, Pantelimon Golu, Ursula Schiopu, Stela Teodorescu, E.A. , Bucuresti 1983, p. 205), sunt prezentate analitic: spiralele de dezvoltare in instruirea scolara si rolul motivatiilor, respectiv spirala ascendenta si apoi spirala descendenta.

Pornind de la faptul ca insuccesul repetat, insotit si de frustare se inscrie adesea intr-o spirala regresiva : daca elevul nu reuseste sa inteleaga, sa faca fata cerintelor, atunci fie ca renunta la efortul de intelegere, se resemneaza - ceea ce se manifesta prin indiferenta, descurajare - fie ca se spune de-a dreptul efortului, mai ales cand intervine si presiunea celor din jur. Problema este de a sesiza exact cand incepe asa numita spirala a "demotivarii". Daca mai este si indusa prin etichetari sau prin evaluari necorecte sau este insotita si de alte surse de blocaj, atunci desigur ca subiectivismul si lipsa de competenta apar ca surse didactogene evidente.

Ne-am referit pana acum la eficienta educativa in cadrul procesului de invatamant din sistemul scolar, dar nu trebuie sa uitam nici de factorul educativ in ceea ce priveste familia in raport cu cerintele scolii.

Este suficienta insa o singura carenta a familiei pentru a afecta planul vietii psihice a copilului, antrenand o serie intreaga de neajunsuri, printre care si dificultati in activitatea lui dominanta: invatatura. De aici si starea lui de incordare la scoala, unde pe drept cuvant, este sanctionat, nou prilej de tensiune, cu atat mai mult cu cat o nota slaba obtinuta atrage dupa sine, in mod firesc, penalizari in familie. Iata format un cerc vicios, din care elevul nu poate iesi decat daca este inlaturata carenta familiala care l-a generat. In caz contrar, pot aparea traume de natura psihica sau morala, copilul esuand in stari melancolice de natura nervoasa, in conduite reprobabile si de aici doar un pas il mai desparte de esecul scolar.

CONCLUZII

In ceea ce-i priveste pe profesori, acestia ar trebui, mai ales, sa constientizeze inflenta negativa pe care o poate avea asupra evolutiei copilului o stare prelungita de stress, creata la scoala, uneori paralela celei existente in familie, sau chiar numai expuneri de scurta durata la situatii stresante, dar care, daca depasesc un anumit prag, il pregatesc pe plan psihic pentru trairi emotionale excesive si pentru suprareactie, iar pe plan formativ ii afecteaza placerea de a munci si randamentul muncii, inventivitatea si creativitatea, capacitatea de a invinge dificultatile si optimismul.

Examinand situatiile stresante pentru copil in familie, am constatat ca ele se inscriu intr-o arie neasteptat de larga, luand forme dintre cele mai variate. Ele se intalnesc deopotriva in familia dezorganizata sau pe cale de a se destrama si in familia bine consolidata, dar care fac greseli de educatie din grija excesiva sau din indiferenta fata de problemele copilului.

Infaptuirea practica a celor sugerate implica un oarecare efort din partea educatorilor, atat a parintilor cat si a profesorilor. Este o datorie sociala pe care o au aceste doua categorii de educatori, fiecare in parametrii speciali de viata, trebuind sa creeze conditia optima de formare a OMULUI chemat sa paseasca in noul mileniu, pentru a lua parte, competent si increzator in fortele sale, desfasurarea vietii social- productive si politice.

In continuarea acestei lucrari vom prezenta doua cazuri importante, din cele peste 60 care le avem in evidenta din mai multe zone ale jud. Hunedoara, care au condus la esecuri scolare.