CHEILE SOMESULUI
CALD
Avandu-si
obarsia intr-o regiune prin excelenta calcaroasa,
Somesul Cald a dat nastere imediat dupa constituirea sa intr-un
curs de apa organizat, unuia dintre cele mai interesante si mai
spectaculoase complexe carstice din Muntii Apuseni. Pe o
distanta de numai 3 km se concentreaza aproape intreaga
gama de forme legate de evolutia rocilor carbonatate. Ponoare,
izbucuri, doline, avene, pesteri active sau fosile si, indeosebi, un
canion de o salbaticie rar intalnita se inmanuncheaza
aici intr-un veritabil manual de speologie, pe care natura l-a scris in calcare
folosind in loc de pana unealta modelatoare a apei.
Exista
doua cai importante de acces spre acest reputat complex carstic.
Prima dintre ele inlesneste apropierea cu mijloace auto, pornind din
orasul Huedin (DN 1) pe ruta
Calatea-Margau-Rachitele-Ic Ponor (49 km). La Ic
Ponor soseaua se bifurca, ramura sa din dreapta urmand valea
Somesului Cald pe o distanta de inca 9 km. La cateva zeci
de metri de capatul drumului, valea este intersectata de marcajul
traseului turistic care formeaza circuitul cheilor Somesului Cald.
Cea
de a doua cale de acces sta la indemana turistilor care prefera
drumetia pe cararile muntelui si este reprezentata de
doua derivatii care se desprind din traseul Stana de Vale-Padis,
pe de o parte la Piatra Arsa (dinspre Stana de Vale), iar pe de alta in
Poiana Varasoaia (dinspre Padis). Intreg circuitul
Somesului Cald (marcat cu punct rosu) este descris cu lux de
amanunte in lucrarile turistice, astfel incat nu vom retine aici
decat elementele de interes speologic.
Cu
apele abia adunate din palcul de izvoare de sub Magura Vanata,
Somesul Cald isi si incepe aventura sa subterana, in
peretele de calcar din malul stang al vaii, o deschidere larga dar
joasa absoarbe cu totul trupul inca firav al Paraului Radeasa -
primul nume sub care isi incepe existenta vigurosul rau de mai
tarziu. Drumul pe sub boltile inecate de piatra - inca prea
stramt pentru a putea fi urmat si de om - se termina insa
curand, caci aceleasi ape razbat din nou la zi dupa numai
70 m, formand Izbucul de la Radeasa. O foarte scurta
secventa de curgere sub cerul liber, presarata cu marmite
adanci, precede cel de al doilea act al aventurii subterane. Mult mai amplu
si mai spectacular, acesta reprezinta o strapungere
hidrologica de mari proportii, al carei nume cu rezonante
medievale este bine cunoscut de turisti : Cetatea Radesei.
Importanta sa deosebita justifica o descriere aparte, mai amanuntita.
Iesirea din Cetatea Radesei inseamna o neobisnuita
si prelunga ingemanare intre relieful subteran si cel al
vaii de suprafata, deoarece apa curge prin fundul unui canion
atat de adanc si de ingust incat numai lipsa boltii ne impiedica
sa-l adaugam pesterii propriu-zise. Dupa vreo 50 m,
cingatoarea de piatra se frange dintr-o data si raul
razbate in spatiul larg si luminos din Poiana Radesei.
Ragazul este si de
data aceasta scurt. Primind sprijin de la mai multi afluenti si
avand de acum o identitate constituita, Somesul Cald se avanta
intr-o noua confruntare cu muntele, in trupul caruia a
ferastruit un nou canion, mult mai lung decat cel dintai dar nu mai
putin impresionant. Raul curge inclestat intre pereti verticali,
pe alocuri de 100 m - 150 m inaltime, in lungul carora se
amesteca intr-un peisaj haotic stanci golase si tancuri
ascutite de calcar, palcuri de copaci agatati de
piatra si limbi de grohotis prabusite in adancuri.
Jos, nicicand luminat de razele soarelui, patul de roca al apei
vadeste o stranie culoare sangerie, care amplifica senzatia
puternica de rana adanca despicata in carnea alba a
muntelui. Sus, dincolo de muchia versantului stang, abruptul prelung al
Cuciulatei sta ca o marturie a istoriei involburate care s-a scurs
vreme de milioane de ani peste aceste locuri. In cele din urma, parca
obosit dupa incordarea aproape dureroasa la care a fost supus,
peisajul isi indulceste trasaturile. Padurea
inveleste in desimea ei valea care se deschide tot mai mult iar raul,
curgand de-acum intre maluri joase de prundis, isi poarta spre
alte plaiuri vestea izbanzii sale asupra scutului de piatra pe care
muntele a incercat zadarnic sa i-l ridice in cale.
