Putere, stat, control social

Dominare si putere la Max Weber

Dominarea – o instanta in care o persoana este gata sa se supuna

unui ordin cu continut determinat.

Dominarea se bazeaza pe o forma de legitimitate (legitimizare) prin care supunerea devine normala (i.e. acceptabila social in societatea respectiva, intr-un anumit moment istoric). Legitimarea nu se bazeaza pe criterii “universal valabile”, ci pe credinte despre existenta unor asemenea criterii.

Tipuri de dominare:

Dominarea traditionala

§ Legitimarea supunerii prin apel la caracterul “sacru” al traditiei

§ Ex: autoritatea capului de familie, autoritatea patriarhului;

Dominarea carismatica

§ Supunerea se bazeaza pe forta de convingere, atributele personale

ale conducatorului (leader-ului), capacitatea sa de a mobiliza“masele” facand apel la emotie si propaganda.

§ Ex: activisti sociali si leaderi spirituali precum Gandhi, dar si dictatori precum Hitler;

Dominarea legala (birocratia)

§ Legitimarea supunerii prin existenta unui cod formal de reguli privind buna functionare a unei institutii. Supunerea nu este vazuta ca o relatie intre persoane, ci intre functii, pozitii sociale indeplinite de aceste persoane in cadrul unei organizatii. Supunerea are loc pe baze rationale, este legitima pentru ca este instrumentala in raport cu obiectivele institutiei.

§ Ex: aparatul administrativ al unei institutii

Tipul ideal al aparatului birocratic in abordarea lui Weber:

Administratia birocratica este tipul ideal al formei de dominare “legala”, caracterizata prin:

-Exercitarea puterii (autoritatii) se bazeaza pe “competente” (atributiile aferente unei functii in cadrul institutiei), NU pe traditie sau forta de persuasiune afectiva;

-Functionarea este impersonala, adica se exclude arbitrariul, clientelismul si deciziile nejustificate (fara justificare legala);

-Atributiile sunt indeplinite conform unor functii specificate, circumscrise sistematic;

-Cariera in cadrul aparatului birocratic (trecerea individuluidintr-o functie in alta) depinde de criterii obiective: experienta, vechime, calificare.

Teorii sociologice privind comportamentul deviant

Teoria ecologiei sociale, dezvoltata la Scoala de la Chicago: comportamentul deviant se inradacineaza in socializarea intr-un mediu social in care normele au slabit datorita schimbarilor sociale

rapide. Institutiile responsabile pentru controlul social si-au pierdut puterea, iar reperele au devenit contradictorii sau difuze. (Robert Park, Ernest Burgess).

Anomia (concept dezvoltat de E. Durkheim) – absenta normelor, care conduce la dezorganizare sociala.

Teoria etichetarii (Edwin Lemert si Howard Becker): exista o diferenta importanta intre devianta primara si devianta secundara. Prin etichetarea ca “devianti” a persoanelor care au comis un act considerat deviant (descoperit si sanctionat de persoane semnificative), ei vor fi perceputi de catre ceilalti prin prisma acestei etichete si, pana la urma, isi vor asuma aceasta eticheta, repetand comportamentele deviante. Fiind respinsi de societate, vor cauta sa se asocieze cu persoane aflate in aceeasi situatie, formand in timp subculturi deviante. Pentru a evita problemele sociale aferente, este necesar ca societatea sa creasca toleranta fata de persoanele care comit doar acte de devianta primara si sa preintampine marginalizarea lor sociala.

Teoria lui Robert K. Merton’s despre

R. K. Merton: devianta este un rezultat al modului in care functioneaza structurile sociale. Atunci cand exista o discordanta intre scopurile si mijloacele aprobate social, se produce devianta, in diferite forme

.Analiza lui Merton evidentiaza un set de adaptari la contradictia socialmente structurata dintre scopurile culturale si mijloacele accesibile pentru atingerea scopurilor

Ganditori sociali poststructuralisti – precum Bourdieu sau Foucault:

Legitimarea dominarii inseamna ideologie, adica impunerea si mentinerea unei anumite viziuni

asupra societatii.

Chiar daca ideologia serveste scopul celor care domina, situatia de dominare este intarita prin practici sociale comune atat celor domina, cat si celor supusi dominarii.

“Normalizarea” situatiei de dominare este efectul violentei simbolice prin care este impusa ideologia.

Politica si stat in abordarea lui Weber

Politica in sensul larg: “ Toate genurile de activitate conducatoare autonoma. Se vorbeste despre politica valutara a unei banci, despre politica de sindicat a unei greve, , politica unei femei abile care cauta sa isi supuna sotul”.

Politica in sens restrans: “conducerea gruparii politice pe care o vom numi stat sau influenta exercitata asupra acestei conduceri”.

Politica si stat in abordarea lui Weber

“Trebuie sa concepem statul contemporan ca pe o comunitate umana care, in limitele unui teritoriu determinat (), revendica cu succes in nume propriu monopolul violentei fizice legitime. Ceea ce individualizeaza epoca noastra este faptul ca celelalte grupari sau indivizi nu au dreptul de a recurge la violenta decat in masura in care statul o tolereaza, asadar statul este unica sursa a “dreptului” la violenta.

In consecinta, intelegem prin politica ansamblul eforturilor care se depun in vederea participarii la putere sau a influenta distributia puterii, fie intre state, fie intre diferite grupuri din interiorul aceluiasi stat”.

Document online: Test de evaluare intiala Geografie - clasa a VI-a Referat: Europa - regiuni si tari - relieful, clima, hidrografia, vegetatia

n Exemplu: violenta domestica este incriminata, ceea ce reduce puterea capului de familie;

n Manifestarile publice pot fi reprimate prin forta politiei

Guvernamentalitatea la Foucault

Un asamblu format din institutii, proceduri, analize si reflectii, calcule si tactici care permit exercitiul puterii

Subiectivarea (subjection) – procesul prin care indivizii se constituie, prin tehnici de disciplinare, subiecti ai statului sau ai unei relatii de dominare institutionalizate

Etatizarea societatii – guvernamentalizarea statului

Stat si cetatenie

T.H. Marshall (1960): dezvoltarea istorica a dimensiunilor

cetateniei

Cetatenie civila (dreptul la libertate, proprietate, justitie)

Cetatenie politica (dreptul de a vota si de a fi ales ca reprezentant politic)

Cetatenie sociala (dreptul la protectie sociala: o serie intreaga de drepturi, de la dreptul la bunastare si securitate economica medie pana la dreptul de a beneficia de patrimoniul social si de a trai o viata civilizata in conformitate cu standardele societatii in cauza)

Statul bunastarii

Statul bunastarii (Welfare State) - se refera la un mod de organizare a statului care urmareste bunastarea cetatenilor sai.

Definitiile “statului bunastarii” sunt definitii normative, care teoretizeaza un mod de organizare care asigura protectia sociala, pe baza unor criterii conventionale. Acestea nu descriu modul in care au loc diferitele procese sociale legate de functionarea per se a statului bunastarii, a sistemului de protectie sociala.

Statul bunastarii „este un stat in care puterea este folosita in mod deliberat (prin politica si administratie) in efortul de a modifica jocul fortelor de piata in cel putin trei directii:

– (1) garantarea unui venit minim indivizilor si familiilor, independent de valoarea de piata a muncii sau a proprietatii lor;

– (2) prin limitarea insecuritatii pe calea sprijinirii indivizilor si familiilor pentru a face fata anumitor „contingente sociale” (de ex. boala, batranete, somaj) care altfel ar conduce la crize personale

sau familiale;

– (3) garantand tuturor cetatenilor, fara deosebire de status si clasa, cele mai inalte standarde existente in cadrul unei game acceptate de servicii sociale” (Asa Briggs, 1961).

Redistributia resurselor

Redistributie “verticala”: de la cei mai instariti catre cei mai saraci

– Statul Robin Hood

– Ex: din taxele si impozitele platite de cei care au venituri din activitati economice se finanteaza plata ajutorului social pentru persoane nevoiase

Redistributie “orizontala” sau “de-a lungul vietii individului”: obligatia de a contribui atat timp cat individul este apt de munca, pentru a beneficia atunci cand isi pierde capacitatea de munca.

– Ex: persoanele active pe piata economica platesc contributii la fonduri de asigurari sociale (pensii, somaj, sanatate) pentru a beneficia in situatii de nevoie

Efectul redistributiei poate fi:

-progresiv (de la cei mai avuti catre cei deprivati)

-neutru (persoanele contribuie si beneficiaza in acceasi masura)

-regresiv (de la cei deprivati catre cei mai avuti)

Principiile protectiei sociale:

Protectie sociala selectiva, tintita catre persoanele nevoiase pe baza testarii

mijloacelor:

– “plasa de siguranta” oferita de stat celor ce nu fac fata pietei economice

– Urmaresc amelioarea situatiei de criza si satisfacerea nevoilor de baza la un anumit nivel, stabilit in mod conventional

– Prestatii si servicii sociale non-contributive

– Exemplu istoric: Legea Saracului din Anglia Elisabetana (1601)

– Azi in RO: ajutorul social, alocatiile familiale complementare, bursele sociale, ajutoarele pentru

incalzirea locuintei

Protectia sociala pe baza asigurarilor, indreptata catre protejarea indivizilor fata

de riscuri inerentele vietii:

– “Centura de siguranta” in situatii de risc

– Urmaresc mentinerea standardului de viata anterior

– Prestatii si servicii sociale contributive

– Exemplu istoric: asigurarile sociale introduse de Bismarck (1889)

– Azi in RO: asigurarile de somaj, accidente de munca, pensii, indemnizatii de maternitate si

crestere a copilului, asigurarile de sanatate

Protectie sociala pe baza principiului universalitatii:

- “umbrela” care ii protejeaza pe toti

- au un scop preventiv si de promovare a integrarii sociale

- Exemplu istoric: Raportul Beveridge (1942)

Azi in RO: alocatiile universale pentru copii, programul national de evaluare a sanatatii