Tranzitia demografica in romania

TRANZITIA DEMOGRAFICA IN ROMANIA

Pentru a putea explica mecanismele tranzitiei demografice in Romania, este necesar sa prezentam pe scurt cadrul est-european al declansarii tranzitiei demografice. Debuturile proceselor tranzitiei demografice in diferite tari ale Europei sunt legate de nivelurile lor de dezvoltare socio-economica, de gradul lor de modernizare. Dezvoltarea Europei de Est a intervenit cu cateva secole dupa modernizarea statelor din Apus si nu a fost intotdeauna omogena.

Multe din tarile Europei de Est au suferit modificari teritoriale importante in perioada in care are loc tranzitia demografica, fapt care incurca mult comparabilitatea datelor statistice, referitoare cand la un teritoriu cand la altul. Studiul acestor modificari este util nu numai pentru ajustarea datelor, dar mai ales pentru a intelege de ce unele dintre statele nationale actuale si, mai ales de ce unele parti ale lor, s-au dezvoltat neuniform si au suferit influente diferite cu efecte de lunga durata asupra comportamentelor demografice.

In tara noastra, tranzitia demografica a inceput mai devreme in Transilvania si Banat, comparativ cu Tara Romaneasca si Moldova, deoarece procesul de modernizare si industrializare s-a declansat in Ardeal mai timpuriu. Trebuie sa avem in vedere si colonizarea populatiei germane in Banat (svabii) in secolul al XVIII-lea, cu un comportament demografic central-european, care a influentat, in parte, si populatia romaneasca din regiune.

In tarile Europei de Est, inceputurile tranzitiei demografice s-au situat abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, spre deosebire de cele ale Europei Occidentale, in care aceste procese s-au declansat mai devreme, in prima jumatate a aceluiasi secol sau chiar la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Scaderea ratei brute a mortalitatii s-a generalizat pretutindeni si a fost cu atat mai rapida cu cat a inceput mai tarziu. Faza scaderii fertilitatii in tarile Europei de Est nu a mai fost precedata de reculul nuptialitatii ca in majoritatea tarilor Europei Occidentale, fie ea a avut un caracter  mai atenuat.

Difuzarea tranzitiei demografice in statele Europei de Est pare sa fie regulata. Totusi fiecare tara are specificul ei. Aproape peste tot exista minoritati etnice sau sociale, avand comportamente demografice particulare, cum sunt de pilda romii. 

Declansarea tranzitiei demografice si a fazelor ei cele mai importante poate fi judecata cu ajutorul ratelor brute de mortalitate si de natalitate, de obicei singurele date pe care putem conta pentru veacul XIX. Evident, tranzitia demografica s-a declansat mai intai in Transilvania si Banat, cu cateva decenii inainte de declansarea ei in Vechiul Regat. Pentru Transilvania, prima faza a tranzitiei demografice (scaderea mortalitatii) poate fi detectata de pe la 1860-1870 iar pentru Vechiul Regat la finele secolului XIX (intre 1890-1900).

Momentul declansarii celei de-a doua faze a tranzitiei demografice, adica al inceputului scaderii fertilitatii, este controversat in literatura de specialitate. Serbu George Retegan, pe baza reconstituirii datelor privind natalitatea si fertilitatea populatiei Romaniei intre 1900-1960, demonstreaza prin argumente statistice (rata bruta de natalitate, rata de fertilitate generala, ratele de fertilitate specifice dupa grupe de varsta, indicele brut si net de reproducere) ca in Romania fertilitatea incepe sa scada abia dupa primul razboi mondial (dupa 1920). Analizand noile date, Vasile Ghetau avanseaza o ipoteza diferita de teza predominanta in literatura demografica: declansarea procesului de scadere a fertilitatii in Romania nu a avut loc dupa primul razboi mondial, ci la mijlocul anilor 1880, deci cu 35 de ani mai devreme decat se credea (in 1885). 

Este complicat insa raspunsul la intrebarea cand se sfarseste tranzitia demografica in Romania. Trebuie luate in considerare rata sporului natural si valorile mortalitatii. O serie de demografi apreciaza ca, dupa mijlocul anilor 1960, natalitatea si mortalitatea nemaiscazand, procesul s-ar fi incheiat. Dar 1967 este un an in care factorul legislativ deviaza cursul scaderii seculare a fertilitatii din tara noastra, inaugurand o perioada noua, cu totul speciala, studiata acum retrospectiv in literatura autohtona si straina pe rol de “laborator demografic”. Nu putem sti care ar fi fost adevaratul nivel la care s-ar fi oprit scaderea fertilitatii fara interventiile legislative din perioada 1954-1989, putem doar sa facem anumite ipoteze.

In perioada 1871-1991, populatia Romaniei a crescut de la 8,7 milioane la 23 de milioane, adica de 2,7 ori. Mortalitatea a scazut de la valorile ei maximale, in jur de 35 la mie pana la valorile din 1991 de 11 la mie, iar natalitatea de la valori in jur de 44 la mie pana la 12 la mie. Faza intai a tranzitiei demografice s-a declansat catre 1850-1870, cea de-a doua faza dupa 15-35 de ani, catre 1885. La inceput scaderile mortalitatii si ale natalitatii au fost lente, dar au devenit deosebit de rapide dupa cel de-al doilea razboi mondial (pentru fertilitate a existat o scurta perioada recuperatorie dupa razboi). Perioada de 23 de ani a functionarii unei legislatii nataliste a constituit o veritabila paranteza istorica in cursul tranzitiei demografice din Romania.