Gospodarirea in siguranta a deseurilor radioactive si a combustibilului nuclear uzat - transportul peste frontiera al deseurilor si marfurilor periculoase

GOSPODARIREA IN SIGURANTA A DESEURILOR RADIOACTIVE SI A COMBUSTIBILULUI NUCLEAR UZAT - TRANSPORTUL PESTE FRONTIERA AL DESEURILOR SI MARFURILOR PERICULOASE

In conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996, actualizata, privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, prin deseuri radioactive se inteleg “acele materiale rezultate din activitatile nucleare, pentru care nu s-a prevazut nici o intrebuintare, care contin sau care sunt contaminate cu radionuclizi in concentratii superioare limitelor de exceptare”.

Dispozitiile legii vizeaza producerea, furnizarea, transferul, manipularea, detinerea, depozitarea temporara sau definitiva, transportul, tranzitul, importul si exportul deseurilor radioactive, precum si a dispozitivelor generatoare de radiatii ionizante (art. 2 lit. c).

Ca principiu general, in Romania este interzis importul deseurilor radioactive, cu exceptia situatiilor in care importul decurge nemijlocit din prelucrarea, in afara teritoriului tarii, a unui export, anterior autorizat, de deseuri radioactive, inclusiv combustibil nuclear ars, in baza prevederilor unor acorduri internationale incheiate cu parteneri comerciali cu sediul in strainatate, in conditiile prevazute de lege. Toate activitatile cu deseuri radioactive sunt supuse obligatoriu, procedurii de autorizare prevazuta de lege.

Pentru eliberarea autorizatiei in scopul desfasurarii oricareia din activitatile care cad sub incidenta Legii nr. 111/1996, actualizata, printre conditiile mentionate, se prevede ca solicitantul sa dispuna de aranjamente materiale si financiare corespunzatoare si suficiente pentru colectarea, transportul, tratarea, conditionarea si depozitarea deseurilor radioactive generate de propria activitate, precum si pentru dezafectarea instalatiei nucleare, atunci cand va inceta definitiv activitatea autorizata, si a achitat contributia pentru constituirea surselor financiare pentru gospodarirea si depozitarea definitiva a deseurilor radioactive si a combustibilului nuclear uzat si dezafectarea instalatiilor nucleare   (art. 18 alin. 1 lit. h).

Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare elaboreaza instructiuni cu caracter obligatoriu, reglementari de securitate nucleara, precum si de gestionare a deseurilor radioactive.

Principiile generale care stau la baza gestionarii combustibilului nuclear si a deseurilor radioactive, inclusiv a depozitarii finale sunt:

- principiul utilizarii numai a proceselor si metodelor de gestionare a deseurilor radioactive care nu pun in pericol sanatatea populatiei si calitatea mediului;

- principiul “generatorul de deseuri radioactive plateste”;

- principiul responsabilitatii generatorului de deseuri radioactive;

- principiul utilizarii celor mai bune tehnici disponibile fara antrenarea unor costuri excesive.

Legea interzice importul combustibilului nuclear uzat si al deseurilor radioactive in scopul depozitarii finale.

TRANSPORTUL PESTE FRONTIERA AL DESEURILOR SI MARFURILOR PERICULOASE

Prin Legea nr. 6 din 25 ianuarie 1991, Romania a aderat la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si eliminarii acestora, din 1989, document de o deosebita importanta pentru pastrarea calitatii mediului inconjurator, fiind considerat cea mai ampla reglementare in domeniul gestionarii deseurilor, cu arie mare de aplicare, semnat si respectiv ratificat, de majoritatea statelor lumii.

Tinand seama de amenintarea crescanda pentru sanatate si mediu a producerii si transportului in afara frontierelor a deseurilor periculoase, statele parti se obliga sa adopte masurile necesare pentru ca gospodarirea reziduurilor si a deseurilor, inclusiv transportul si eliminarea lor sa fie in concordanta cu cerintele de protectie a sanatatii oamenilor si a mediului inconjurator.

: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini : Pestera martel

Statul va cere ca toate deseurile periculoase care urmeaza sa fie transportate peste frontiera, sa fie ambalate, etichetate si transportate conform regulilor internationale unanim admise.

Statul importator este obligat sa raspunda, in scris, acceptand transportul cu sau fara conditii, cerand informatii suplimentare sau refuzand permisiunea pentru transport. O copie a raspunsului final al statului importator se trimite autoritatilor competente din statele interesate care sunt parti la conventie.

Statul exportator nu va autoriza inceperea transportului peste frontiera pana cand nu a primit confirmarea scrisa din partea statului importator, precum si confirmarea existentei unui contract intre exportator si eliminator care sa specifice eliminarea ecologica si rationala a deseurilor. De asemenea, trebuie sa primeasca consimtamantul scris al statelor de tranzit.

REGIMUL JURIDIC AL STUPEFIANTELOR SI AL ALTOR SUBSTANTE PSIHOTROPE

a) Evolutia istorica a reglementarilor juridice internationale in domeniul stupefiantelor si al celorlalte substante psihotrope

Pana la sfarsitul secolului XIX, problema stupefiantelor nu a fost considerata o problema internationala, care sa reclame masuri din partea mai multor state. Drogurile erau folosite si raspandite in mod deosebit in Extremul Orient si in unele state din America de Sud de mai multe secole.

Se cunosc in istorie, la mijlocul secolului XIX, “razboaie ale opiumului” pentru lasarea pietelor chineze deschise comertului cu aceasta substanta, care provenea din India Britanica.

In America, in timpul razboiului de secesiune (1861-1865) s-a inregistrat o crestere serioasa a consumului de morfina.

In jurul anului 1900 apare pe piata heroina.

Primul act legislativ impotriva drogurilor s-a dat in China in anul 1906, unde printr-un decret se interzicea cultura macului pentru opiu. Se pare ca aceasta masura a avut succes, de vreme ce Anglia in 1908 a acceptat o diminuare a exporturilor de opiu din India spre China, timp de trei ani, cu conditia ca aceasta din urma sa-si reduca productia si importurile din alte tari.

In acelasi an (1908), Guvernul Statelor Unite ale Americii interzice folosirea opiului in Filipine, cu exceptia scopurilor medicale.

Din ce in ce mai mult, drogurile si-au facut loc pe piata ilicita, numarul consumatorilor a crescut, fapt ce a ingrijorat si alarmat comunitatea internationala.

In aceste conditii, in 1912, la Haga, se incheie Conventia internationala a opiului care a stipulat, pentru prima data, in mod expres, ca productia si distributia opiului brut sa fie controlate de lege, iar fabricarea, vanzarea si folosirea stupefiantelor sa fie puse sub control.

La 19 februarie 1925, se adopta la Geneva o Conventie care marcheaza o etapa importanta in lupta contra traficului de droguri. Ea extinde campul de aplicare al Conventiei de la Haga si asupra frunzelor de coca si canepii indiene, interzicand uzajul acestora, cu exceptia scopurilor medicale si stiintifice.

Pentru prima data, s-a infiintat un organ international de control - Comitetul Central Permanent al Stupefiantelor, care a inceput sa activeze in 1928.

Un alt important document este Conventia pentru pedepsirea traficului ilicit de droguri daunatoare incheiata la Geneva, la 26 iunie 1936, care a intrat in vigoare in 1939.

Este considerat primul document international consacrat represiunii propriu-zise a persoanelor fizice implicate in traficul de droguri. Statele parti se angajeaza, pe langa aplicarea pedepsei cu inchisoarea pentru savarsirea actelor constitutive ale infractiunii de trafic, sa urmareasca obtinerea ori sa acorde extradarea in anumite cazuri, expres prevazute de Conventie, in scopul impiedicarii celor stabiliti ca vinovati de o autoritate judiciara sa se sustraga urmaririi penale, invocand motive de tehnica judiciara.

Conventia Unica a stupefiantelor, New York, 30 martie 1961, adoptata de Conferinta plenipotentiarilor statelor interesate in cadrul O.N.U. Ea inlocuieste toate dispozitiile cuprinse in tratatele internationale existente, adoptate in perioada 1912-1953. A intrat in vigoare in 1964.

Pentru efectuarea comertului si distribuirea stupefiantelor, partile sunt obligate: a) sa exercite supravegherea tuturor persoanelor si intreprinderilor care se ocupa cu comertul sau cu distribuirea stupefiantelor; b) sa supuna unui regim de licenta intreprinderile si localurile in care se efectueaza comertul si distribuirea; c) sa impiedice formarea de stocuri la comercianti, distribuitori; d) sa pretinda ca stupefiantele sa nu fie furnizate particularilor, decat pe baza unor ordonante medicale, retetele pe care se prescriu stupefiante urmand sa aiba un regim special.

Reglementari adoptate dupa Conventia Unica asupra stupefiantelor. In 1971, s-a adoptat la Viena, Conventia asupra substantelor psihotrope care cuprinde o serie de masuri restrictive referitoare la substantele cu efecte halucinogene, fara utilizare terapeutica si care pot fi utilizate numai in activitatea stiintifica, cu autorizarea guvernului.

Regimul juridic al stupefiantelor si substantelor psihotrope in Romania. In prezent, in Romania, regimul juridic al produselor si substantelor stupefiante este stabilit in urmatoarele acte normative: Codul penal, Codul vamal, Legea nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substantelor si preparatelor stupefiante si psihotrope, Legea nr. 263 din 5 octombrie 2005 pentru modificarea si  completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase, Legea nr. 143/2000, actualizata, privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu Regulamentul sau de aplicare aprobat prin Hotararea de Guvern nr.860/2005.

Ca urmare a aderarii sau ratificarii de catre Romania, se aplica si prevederile Conventiei Unice din 1961, ale Conventiei din 1971 privind substantele psihotrope, precum si ale Conventiei din 1988 privind traficul ilicit de stupefiante si substante psihotrope.

Conform cadrului normativ actual, se interzice, sub titlu de sanctiune, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in  vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept.

REGIMUL JURIDIC AL MATERIILOR EXPLOZIVE

Prin Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995, actualizata[1], s-a creat cadrul juridic de reglementare a activitatilor de preparare, producere, experimentare, detinere, tranzitare pe teritoriul tarii, transmitere sub orice forma, transport, depozitare, manuire si folosire de catre persoanele fizice si juridice a materiilor explozive.

Producerea de materii explozive si orice operatiune de import-export cu acestea sunt permise numai persoanelor fizice si juridice care sunt inregistrate si poseda autorizatie in acest sens, eliberata de organele si in conditiile prevazute de lege.

Astfel, pentru a putea produce si prepara materii explozive, persoanele fizice si juridice care, potrivit legii, au ca obiect de activitate astfel de operatiuni, trebuie sa obtina, in prealabil, autorizatia din partea inspectoratului de stat pentru protectia muncii si a inspectoratului de politie al judetului sau al Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti si sa se  inregistreze la aceste autoritati.

Aceeasi obligatie de a obtine, in prealabil, autorizatia si de a se inregistra la organele prevazute mai sus, revine si persoanelor care detin, transporta, folosesc sau comercializeaza materii explozive, cu exceptia unitatilor si formatiunilor Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Protectie si Paza, Comandamentului Protectiei Civile, a persoanelor care, detin, transporta sau comercializeaza obiecte artizanale de distractie pe baza de amestecuri pirotehnice, precum si persoanelor care folosesc in scopuri tehnice, obiecte de baza de amestecuri pirotehnice (art. 8 alin.1-3)