Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica

Ecologie


Qdidactic » didactica & scoala » geografie » ecologie
horticultura, peisagistica - prounere de amenajare a spatiului verde aferent centrului educational waldorf din cluj-napoca



horticultura, peisagistica - prounere de amenajare a spatiului verde aferent centrului educational waldorf din cluj-napoca


PROPUNERE DE AMENAJARE A SPATIULUI VERDE AFERENT CENTRULUI EDUCATIONAL WALDORF DIN CLUJ-NAPOCA


REZUMAT

Prin aceasta lucrare s-a incercat sa se evidentieze importanta si necesitatea proiectarii si amenajarii corespunzatoare a spatiilor verzi, fie ca sunt ele publice sau private. In lucrare se emplifica aportul estetic pe care un spatiu verde bine amenajat il poate avea in definirea identitatii unei zone. Studiul de caz efectiv s-a realizat pe spatiul verde aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca, teren cu o suprafata de 9.497 m2 situat in cartierul Zorilor, intr-o zona rezidentiala in plina dezvoltare.



Lucrarea prezinta o propunere de amenajare a acestui spatiu, care sa raspunda atat nevoilor functionale, determinate de activitatile care se desfasoara in acest spatiu, dar si nevoilor estetice, prin realizarea unui ansamblu decorativ unitar, care impreuna cu cladirea institutiei sa devina un spatiu reprezentativ pentru zona in care se afla. In acest scop propunerea de amenajare prevede in primul rand realizarea si delimitarea, cu ajutorul vegetatiei corespunzatoare, a zonelor functionale dar si crearea unor ansambluri decorative, cu ajutorul vegetatiei si a constructiilor ornamentale, care sa asigure trecerea dintr-o zona in alta.

Vegetatia utilizata este grupata in forme clare de dispunere a acesteia, astfel incat potentialul estetico-decorativ al tuturor speciilor utilizate in amenajare sa fie exploat la maximum. In vederea gruparii vegetatiei s-a tinut cont de cerintele de mediu ale speciilor, ritmul de crestere al fiecareia, formele de coroana (in cazul arborilor si a arbustilor), coloritul, elementele prin care realizeaza decorul, perioada de decor si nu in ultimul rand pretabilitatea pentru diverse forme de dispunere.

Valoarea propunerii consta in imbinarea optima intre caracterul functional si cel decorativ al zonei, fapt care sa faca posibila desfasurarea in deplina siguranta a tuturor activitatilor din cadrul institutiei, intr-un spatiu armonios si valoros din punct de vedere estetic.

CUVINTE CHEIE:

Spatiu verde, proiectare, amenajare, zone functionale, vegetatie

THE LANSCAPING PROPOSAL FOR THE GREEN SPACE OF THE COMMUNITARIAN EDUCATIONAL WALDORF CENTER IN CLUJ-NAPOCA


Ioana Maria BERE1, Adrian ZAHARIA1

1University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, 3-5 Manastur St., 400372, Cluj-Napoca, Romania; ioanabere@yahoo.com; zahariadrian@yahoo.com


ABSTRACT

The study was meant to emphasize the importance and necessity of an appropriate design of green spaces, may they be public or private. The following pages enclose a demonstration of the value that the aesthetic input of a carefully designed green space could bring into defining the identity of an area. The object of the study consists of the green space of the Communitarian Educational Waldorf Center in Cluj-Napoca, having a surface of 9.497 m2, situated in Zorilor neighborhood, in a residential area in full growth.

The study presents a landscaping proposal of this space that would provide as much for the functional needs, set by the activities that take place here, as for the aesthetic ones, by achieving a unitary decorative ensemble, that together with the institutions building will develop into a representative space for the area it is situated in. To accomplish this, the landscaping proposal firstly deals with building and bordering – through the appropriate vegetation – of the functional area, and secondly, with setting up decorative ensembles – through vegetation and ornamental construction – that can secure the passing from one area to another.

The vegetation proposed is grouped in clear forms of order, so that we can fully exploit the aesthetic decorative potential of all the species used. In planning the vegetation groups, all environmental requirements of each specie were carefully considered: their growth rhythm, their crown form (for trees and shrubs), the coloring, the decorative elements, the period of their décor, and last but not least, their suitability for different forms of arrangement.

The proposals’ value consists in the optimum combination of the functional and the decorative character of the area, in a manner that allows the safe conduct of all activities of the institution, in a balanced and valuable space in terms of aesthetic.


KEYWORDS:

Green area, blueprint, landscaping, functional space, vegetation.

INTRODUCERE


NOTIUNI DE PEISAJ SI ARHITECTURA PEISAGERA


Peisajul este un ansamblu variat de elemente fizice si umane, cu o fizionomie proprie, lipsita de rigiditate, capabil sa se transforme prin rupturi succesive ale echilibrului si, ca sistem de interactiuni, este definit de un autoreglaj si de expunerea sa la transformare. [Mitrea, 2000]

Orice parte a suprafetei terestre, fara exceptie, constituie un peisaj, un sector sau un mozaic de peisaje. Acesta are o compozitie structurata in doua categorii distincte: suportul (forma legata de caracteristicile geologice, geomorfologice, climatice etc.) si cuvertura sa (reprezentata de influenta interactiunii factorilor naturali cu cei antropici). Orice peisaj este impregnat de istorie, acesta poarta marca unui trecut, iar datorita interactiunilor dintre diverse elemente si efectele acestora care difera in timp, apar si diferentierile de peisaj. Actiunile cele mai dinamice, care impulsioneaza transformarile unui peisaj sunt cele din aria socialului, iar in orice astfel de interventie trebuie cunoscute limitele de toleranta ale peisajului in cauza dar si modificarile de ordin structural si functional ce vor rezulta prin actiunea propusa.

Astfel pana acum a fost pus in discutie peisajul asupra caruia omul a intervenit, mai mult sau mai putin, in vederea valorificarii materiei prime (potentialul pamantului si al vegetalului) sau pentru realizarea unor asezari umane. Acest peisaj, respectiv cel din afara localitatilor, a fost denumit ca natural, desi total nesemnificative sunt zonele unde “mana omului” sa nu fi intervenit candva. In opozitie cu acesta, ar fi peisajul amenajat (cand i se atribuie functii, sens si e aservit in consecinta), cu palierul sau superior sau gradina (cand utilului i se adauga si atribute estetice).

In secolul XVIII, in clasificarea artelor frumoase propusa de Kant, s-a folosit termenul de “arta gradinii”. Denumirea o vom intalnii apoi in secolul XIX si va persista si in secolul nostru. Denumirea disciplinei care se ocupa cu studiul acestei arte a suferit mai multe transformari si abordari de-a lungul timpului, diferite in functie de curentul predominant al perioadei, ajungandu-se intr-un final notiunea de PEISAGISTICA. Aceasta disciplina, urmareste gasirea celor mai adecvate metode, principii si tehnologii, de armonizare a spatiilor libere si plantate, cu cele construite, in vederea realizarii unei ambiante favorabile desfasurarii vietii omenesti si a mentinerii echilibrului ecologic.

. Arta gradinilor, produs al civilizatiilor succesive, isi pierde originea in negura veacurilor. Ea a evoluat in decursul timpului in functie de dezvoltarea social-istorica a popoarelor, particularitatile nationale, traditia si cultura popoarelor, conditiile mediului natural geografic.

Creatii ale omului activ, dornic sa modeleze natura si sa se inconjoare cu frumusetile ei, alaturate in anumite relatii de armonie, gradinile s-au dezvoltat pe baza unor conceptii care, de la origini pana in prezent, au evoluat si au involuat, au fost regasite, s-au imbogatit, au interferat, s-au transmis de la un popor la altul, dintr-o zona geografica in alta, dintr-o epoca in alta.

In lunga istorie parcursa, s-au conturat modalitati diferite de compozitie, s-au creat stiluri si scoli, ca si in celelalte arte, s-au deschis noi drumuri, in concordanta cu noile aspiratii si cerinte.

Prin cunoasterea acestora si a realizarilor importante care au definit etapele principale ale evolutiei artei gradinilor, se poate valorifica mostenirea trecutului, preluand principii si modalitati de realizare a peisajului valabile si astazi, si integrandu-le impreuna cu alte elemente in conceptia gradinilor prezentului si viitorului.

Peisajele fac obiectul artei gradinilor si arhitecturii peisajului. Termenul de peisaj are ca sens initial cel folosit in pictura, aparut in arta Renasterii, definind un tablou in care natura, observata de om,reprezinta elementul central.

Ulterior, acest termen a fost introdus si in arta gradinilor, fiind larg utilizat mai ales din perioada crearii parcurilor peisagere engleze. Peisajele, fie naturale, fie antropogene, sunt foarte diferite, ele prezinta trasaturi specifice in functie de zona geografica, clima, vegetatie, factorii geologici, pedologici, hidrologici dar si in functie de amenajarea teritoriului.

Pe plan ecologic, ambiental, social si cultural, peisajul constituie o resursa care contribuie la calitatea vietii oamenilor si care favorizeaza activitatea economica, de aceea protejarea, amenajarea si gestionarea lui este foarte importanta pentru dezvoltarea durabila, bazata pe un echilibru armonios intre necesitatile sociale, economie si mediu.

Peisajul natural il reprezinta zonele in care elementele naturale s-au pastrat nemodificate de interventia omului. Ele reprezinta un patrimoniu al fiecarei tari, in care se doreste conservarea naturii salbatice, ca o componenta deosebit de importanta a mediului fizic.

Considerate din punct de vedere contemplativ, nenumarate tipuri de peisaj pe care le ofera natura poseda calitati vizuale pe care le asociem cu perfectiunea, le percepem ca frumoase, in unele situatii insa, peisajul natural nu trezeste admiratie, emotie estetica.

Peisajul amenajat reprezinta modificarea unui peisaj sau crearea unui peisaj nou care trebuie sa foloseasca la maximum si sa dezvolte trasaturile naturale valoroase ale terenului si ale peisajului existent, eliminand trasaturile negative si aspectele nedorite.

Un peisaj amenajat poate desavarsi si corecta ceea ce a creat natura sau poate reuni in acelasi teritoriu aspecte vizuale care in natura se intalnesc in mod disparat.

Traditia indelungata in crearea gradinilor a dat nastere unei adevarate arte, practicata de gradinari. Aceasta arta a evoluat in decursul veacurilor, folosind in esenta aceleasi mijloace de compunere a gradinilor: elemente naturale si elemente construite, fie supuse unei discipline geometrice, fie din contra, aranjate dupa unele modele oferite de natura, investite sau nu cu anumite simbolistici.

Arhitectura gradinilor a devenit o arta aplicativa, cu reguli proprii si maniere stilistice diferite, teoretizate de diferiti creatori si concretizate in numeroasele gradini si parcuri realizate pretutindeni in lume pana in zilele noastre.

Arhitectura peisagera sau, mai corect, arhitectura peisajului, aceasta formulare a aparut la mijlocul secolului al XIX-lea si apartine arhitectului american F.L.Olmsted, promotor al primei miscari protectioniste a patrimoniului natural. Alaturarea celor doi termeni ,,arhitectura” si ,,peisaj” exprima obiectul si mijloacele acestei stiinte: organizarea si construirea dupa anumite principii si tehnici a spatiilor exterioare prin asocierea elementelor naturale de peisaj cu elementele artificiale in vederea indeplinirii anumitor functiuni ale acestor spatii.

Arhitectura peisajului este ,,stiinta si arta de a proiecta si amenaja peisajul”, si isi are radacinile in arhitectura gradinilor insa, fata de aceasta, are o sfera de cuprindere mult mai larga, impusa de necesitatile vietii contemporane, diferite de cele ale perioadelor istorice precedente: realizarea de amenajari adaptate unor noi cerinte sociale si de protectie a mediului. Campul sau de actiune se extinde de la cadrul urban la cel rural si regional, de la gradina privata la vaste arii de recreare publica, de la integrarea naturii in localitati la amenajarile in peisajul natural.

Arhitectura peisajului este o stiinta si o profesie complexa, domeniu de interferenta a multor specialitati. Ea utilizeaza deopotriva cunostinte artistice, tehnice si stiintifice.

Din vechi timpuri, oamenii au supus si modelat natura inconjuratoare, la inceput pentru a-si asigura cele necesare vietii si pentru a-si crea un microclimat mai favorabil in preajma locuintelor. Pe langa palate au aparut si s-au dezvoltat gradinile laice, cu scop estetic si de desfatare. Aceste locuri privilegiate erau cultivate cu plante ornamentale, dar si utilitare, oferind placere prin umbra, racoare, privelisti placute, parfumul florilor, jocuri de apa din fantani sau bazine.

Traditia indelungata in crearea gradinilor a dat nastere unei adevarate arte, practicata la inceput de catre gradinari, apoi de catre desenatori specializati. Aceasta arta a evoluat in decursul secolelor folosind in esenta aceleasi mijloace de compunere a gradinilor: elemente naturale si elemente construite, fie de forme geometrice, fie aranjate dupa modele oferite de natura.

Dupa cum reiese din cele prezentate mai sus, spatiile verzi reprezinta elemente vitale pentru o buna functionare si dezvoltare a unei asezari urbane, Municipiul Cluj-Napoca este deficitar la acest capitol, principala problema fiind insuficienta spatiilor verzi. Pe langa aceasta problema exista si alte disfunctionalitati ale spatiilor verzi din Cluj-Napoca, precum: dispunerea in pete, fara a realiza un sistem de spatii verzi, distributia acestora este neuniforma pe suprafata orasului si lipsa aproape totala a spatiilor verzi in noile ansambluri de locuit.

In aceste conditii toate tipurile de spatii verzi (parcuri, scuaruri, fasii verzi, aliniamente stradale de arbori, plantatii din anasamblurile de locuit, amenajarile peisagistice din incintele diverselor institutii publice, gradinile botanice, plantatiile aferente cimitirelor, etc.) existente in interiorul orasului Cluj-Napoca trebuie valorificate la maximum prin amenajarea si intretinerea corespunzatoare a acestora. Si de asemenea amenajarea de spatii verzi noi, care sa completeze reteaua deja existenta, indiferent de tipul acestora trebuie incurajata atat de catre populatie cat si de catre organele administrative competente.


IMPORTANTA AMENAJARILOR SPATIILOR VERZI IN URBANISTICA LOCALITATILOR

In prezent conservarea si crearea zonelor verzi reprezinta un mijloc important de protectie a omului si a mediului sau de viata, impotriva poluarii si a efectelor devastatoare ale acesteia. Padurile si spatiile libere plantate au un rol ecologic esential: ele produc oxigenul necesar vietii, reduc poluarea fizica, chimica si microbiana a atmosferei, creeaza un microclimat favorabil, ofera adapost pasarilor si altor vietuitoare si, dupa caz, protejeaza flora, solul, apele, amelioreaza si valorifica terenurile degradate etc. [Iliescu, 2006].

Peisajele contribuie la imbunatatirea calitatii vietii omului si prin functiile lor sociale: ele realizeaza cadrul si mediul favorabil pentru recrearea publica sau privata in aer liber, infrumuseteaza localitatile, unele dintre ele avand valoare culturala (gradini-muzeu, gradini expozitionale, gradini stiintifice) sau stiintifica (gradini botanice, rozarii, rezervatii, parcuri nationale).

Calitatile spatiilor verzi au fost apreciate din cele mai vechi timpuri, datorita atributelor acestora care contribuie la imbunatatirea conditiilor de mediu si a celor de viata. Cunoasterea si intelegera proceselor care determina aceste atribute este esentiala pentru a se putea valorifica la potential maxim orice spatiu verde.

Atributul sanogenetic contribuie la imbunatatirea microclimatului prin: producerea oxigenului si consumarea bioxidului de carbon (in procesul de fotosinteza), influentarea temperaturii (vara intr-o zona plantata temperatura este cu cateva grade mai scazuta decat in camp deschis, deoarece o parte din radiatia solara este absorbita de corpul plantelor), diminuarea vitezei de deplasare a vantului, influentarea gradului de umiditate mai ales in zonjele aride de campie. Acest atribut contribuie si la imbunatatirea starii psihice, spatiile verzi inducand o stare de calm, meditatie, reverie, avand un rol extrem de important in reducerea gradului de poluare.[Mitrea, 2000]

Atributul recreativ, duce la cresterea calitatii vietii, oferind omului mijloace de relaxare si recreare in apropiere de natura, atat de necesare in societatea actuala.

Un alt atribut deosebit de important este cel decorativ, prin care spatiile verzi contribuie la infrumusetarea mediului inconjurator, creand astfel o atmosfera placuta si imbunatatind calitatile estetice ale unei zone.

Atributul urbanistic participa la umanizarea cadrului construit, conferindu-i un plus de vitalitate, intimitate si atractie.

Atributul utilitar-economic duce la valorificarea mediului de viata prin exploatarea terenurilor neporductive in spatii verzi. Prin intermediul acestora se pot asana terenuri mlastinoase, se pot fixa terenuri nisipoase sau se pot ameliora terenuri neproductive.

Atributul instructiv-formativ, contribuie la educarea populatiei prin intermediul gradinilor botanice, a gradinilor zoologice, a muzeelor etnografice, a parcurilor expozitionale, etc. Valoarea stiintifica se realizeaza prin intermediul gradinilor botanice, a parcurilor dendrologice si a rezervatiilor naturale

Atributul social contribuie la stabilirea relatiilor interumane, datorita faptului ca fiecare peisaj amenajat devine si un loc de intalnire, astfel cu cat oferta este mai numeroasa, creste si numarul vizitatorilor, proliferandu-se astfel contactele sociale.

Cu toate ca spatiile verzi au o importanta deosebita atat in ceea ce priveste imaginea estetica a orasului, cat si in ceea ce priveste imbunatatirea conditiilor de mediu, in orasul Cluj-Napoca situatia acestora este nesatisfacatoare. Principalele probleme ale spatiilor verzi din acest oras sunt distributia neuniforma, dispunerea lor punctuala in piete, fara posibilitatea de a creea un sistem de spatii verzi extins in perimetru, prin care sa se valorifice cadrul natural. De asemenea o alta problema majora o reprezinta si faptul ca nu este asigurat necesarul de spatii verzi, sub raportul normelor globale care prevad 17-26 m2/locuitor, in municipiul Cluj-Napoca revenind fiecarui locuitor doar 7,18 m2 . [PUG Cluj-Napoca 1988]

Cap. 1. PROFILUL ZONEI STUDIATE

1.1.          MOTIVAREA ALEGERII TEMEI


Spatiul verde reprezinta o necesitate esentiala in orice oras modern, nu doar din motive estetice, urbanistice si peisagistice, ci si pentru sanatatea locuitorilor si pentru o viata sociala normala. Existenta spatiilor verzi este importanta atat pentru incantarea ochiului, reducerea poluarii de diverse feluri, cat si pentru a furniza omului modern un spatiu de recreare si refugiu fizic si psihic fara de care stresul vietii urbane ar fi greu de stapanit. In prezent, Clujul are o suprafata ocupata de spatii verzi, mult inferioara minimului acceptabil, iar aceasta se gaseste in continua reducere in ultimii 20 de ani.

In 2007, orasul Cluj-Napoca ocupa penultimul loc pe tara ca spatiu verde pe cap de locuitor, singurul oras cu o problema mai acuta fiind Bucurestiul. Acest fapt se datoreaza in parte faptului ca autoritatile compentente, precum Consiliul Local Cluj-Napoca si Consiliul Judetean Cluj sacrifica fara mila spatiile verzi ale domeniul public, in favoarea complexelor comerciale de tip mall sau a altor constructii.

Asadar pentru preveni continuarea exploatarii in alte scopuri, a terenurilor destinate recrearii publice si a remedia situatia deficitara actuala privind spatiul verde pe cap de locuitor, este necesara atat pastrarea si conservarea prin buna intretinere a zonelor verzi existente, dar si crearea in mod obligatoriu de noi zone verzi. Datorita situatiei prezentate anterior, s-a decis ca tema acestui Proiect de Diploma sa fie “Propunere de amenajare a spatiului verde aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca deoarece se considera ca aceast spatiu, printr-o amenajare corespunzatoare poate contribui la demararea procesului de infiintare de noi spatii verzi, care sa duca implicit la diminuarea problemelor legate de insuficienta acestor spatii.

Zona studiata este reprezentata de terenul aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca si este localizata in partea sud-vestica orasului, la extremitatea vestica a cartierului Zorilor, intre strazile Frunzisului si Sergiu Celibidace. Suprafata terenului este de 9.497 de m2 si reprezinta proprietatea privata a Fundatiei Educatie pentru Libertate, fundatie ce are ca scop promovarea pluralismului educational prin sustinerea sistemului Waldorf ca alternativa educationala. In acest scop la data de 1 august 2008 a inceput constructia, viitorului Centru Educational, iar in septembrie 2009 a avut loc inaugurarea noului ansamblu, in care au inceput sa functioneze doua grupe de gradinita, clase din ciclul primar, gimanzial si de liceu.



Fig.1. Plan de incadrare in zona

 


Terenul aferent cladirii acestui Centru Educational este in prezent neamenajat, desi activitatea in cladire a inceput deja. Avand in vedere tipul de activitati desfasurate in cadrul complexului, lipsa unui spatiu verde amenajat adecvat reprezinta un inconvenient real, atat din punct de vedere functional, nefiind delimitate clar caile de acces, aleile si lipsind locurile de joaca amenajate corespunzator pentru diferite categorii de varsta, dar si din punct de vedere a valorii estetice a intregului ansamblu.




Fig.2. Etapele constructiei 1

 
Conceperea si realizarea unui proiect de amenajare complex, aferent Centrului Educational Waldorf ar reprezenta un element de definitivare a identitatii vizuale a acestui anasamblu in cadrul comunitatii, aducand mari beneficii nu doar persoanelor ce isi desfasoara activitatea in aceasta institutie ci si comunitatii locale din zona, prin crearea unui spatiu verde amenajat pe o suprafata de peste 7000 de m2 intr-o zona in care datorita dezvoltarii urbane haotice si a inexistentei de proprietati publice, posibilitatea de infiintare de parcuri sau spatii verzi amenajate este aproape nula.

Realizarea proiectului de amenajare a spatiului verde aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf reprezinta o provocare din mai multe puncte de vedere:

Relieful caracterizat de o panta minima constanta de 6%, care in urma amplasarii cladirii s-a transformat in unele zone intr-un taluz, lung de peste 100 m care insoteste cladirea pe laturile sale sud-estice.

Solul lutos, in urma santierului si-a pierdut structura profilurilor, devenind si mai problematic din punct de vedere a vegetatiei.

Expunerea directa a terenului, pe laturile sud-estice, tuturor curentilor de aer veniti dinspre padure, datorita inexistentei altor cladiri invecinate care sa atenueze acesti curenti. Acesti curenti creaza o serie de probleme suplimentare, a caror rezolvare eficienta reprezinta un element vital in viabilitatea propunerii de amenajare.


1.2.          FUNCTIONALITATILE URBANISTICE ALE CENTRULUI EDUCATIONAL COMUNITAR WALDORF DIN CLUJ-NAPOCA


Conform planului urbanistic general (PUG) in vigoare, al municipiului Cluj-Napoca, aprobat prin Hotararea Consiliului Local numarul 792/1999, zona studiata este incadrata intr-o zona de tip L (zona de locuit), in subzona L5, a locuintelor colective medii si mari cu P+3 - P+10 niveluri, situate in ansambluri preponderent rezidentiale. [PUG Cluj-Napoca, 1998]

In cadrul acestei subzone sunt acceptate constructii ale institutiilor de invatamant in limita caracteristicilor prevazute in PUG. Zona studiata reprezinta terenul aferent unei astfel de institutii, si are o suprafata de 9.497 de m2.

Ea urmeaza sa deserveasca in principal institutia, sub forma unei gradini private dotate cu cu toate elementele functional-estetice de care un astfel de spatiu are nevoie, dar si populatia din vecinatate prin efectele benefice din punct de vedere sanogenetic, ducand astfel la imbunatatirea standardelor de viata ale acesteia.


Fiind un spatiu verde aferent unei institutii, proiectul de amenajare trebuie sa urmareasca realizarea unui decor peisagistic adecvat profilului obiectivului pe de-o parte, dar si incadrarea armonioasa a acestuia in peisajul urban inconjurator. Avand in vedere caracterul institutiei (de invatamant), spatiul verde trebuie de asemenea sa creeze o ambianta odihnitoare, cu spatii largi umbrite, care sa alterneze cu peluze insorite, locuri de joaca si zone decorative prin forma, portul si culoarea vegetatiei.

Astfel printr-o amenajare corespunzatoare a spatiului verde aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf, acest spatiu ar putea deveni un element definitoriu, deorece extinderea ansamblurilor rezidentiale in zona s-a realizat recent, neexistand inca elemente care sa imprime astfel de trasaturi acestei zone. Acest fapt dovedind impactul la nivel local pe care aceasta amenajare l-ar putea avea, in contextul extinderii suprafetei locuite a municipiului Cluj-Napoca.



1.3.          ISTORICUL ZONEI IN CARE S-A CONSTRUIT CENTRUL EDUCATIONAL COMUNITAR WALDORF


Cartierul Zorilor, aflat in partea sudica a orasului, a fost construit si sistematizat in perioada comunismului, dupa revolutie acesta s-a extins rapid marindu-si constant suprafata si asimiland zonele din imediata vecinatate. Cea mai mare parte a populatiei cartierului locuieste in blocuri de locuinte de 4-10 etaje. In ultimii ani cartierul s-a dezvoltat tot mai intens din punct de vedere imobiliar in partea sudica a cartierului (zona denumita si cartierul 'Europa') sau la sud de cartierul 'Andrei Muresanu' (cartierul 'Buna Ziua'). Populatia redusa a acestor zone are un nivel de trai ridicat, ea locuind atat in vile individuale, familiale, modulare, cat si in vile comune sau blocuri de locuinte cu 2, 3 sau mai multe apartamente, construite la comun.

Cele mai importante cladiri din cartierul Zorilor sunt: Cladirea 'Sigma Center' (fosta IEIA), Clinica de Boli Profesionale, Clinica de Boli Infectioase si Spitalul de Recuperare. De asemenea in cartier se gasesc si importante cladiri ale Universitatii Tehnice (Facultatea de Arhitectura, Facultatea de Constructii) si ansamblurile de camine ale acesteia. Arterele rutiere principale care leaga cartierul de cartierele invecinate si de zona centrala sunt: Calea Turzii, Strada Observatorului si strada Frunzisului (fosta varianta Zorilor-Manastur). Suprafata analizata este localizata intre strazile Frunzisului si Sergiu Celibidache.

Amplasamentul apartine versantului nordic al dealului Feleacului, in zona sa mediana. Aceasta zona s-a dezvoltat intens in ultimii 5 ani, ani in care a avut loc o explozie a pietei imobiliare, fapt care a dus la extinderea zonelor rezidetiale din cartier, extinderi sistematizate sub forma de zone rezidentiale de lux in care au aparut tot mai multe vile uni sau bifamiliale.

In aceasta zona se regaseste acum si Centrul Educational Comunitar Waldorf cu un teren aferent de 9.497 de m2. Aceste teren, achizitionat de catre Fundatia Educatie pentru Libertate in anul 2000, era atunci inconjurat complet de terenuri neconstruite. In prezent situatia s-a schimbat, terenul fiind inconjurat pe trei din 4 laturi de ansambluri rezidentiale.


1.4.          SITUATIA ACTUALA A SPATIULUI VERDE AFERENT CENTRULUI EDUCATIONAL COMUNITAR WALDORF DIN CLUJ-NAPOCA


In urma realizarii constructiei, datorita interventiilor majore asupra reliefului, interventii necesare in vederea amplasarii unei cladiri de asemenea dimensiuni (aproximativ 1500 m2.) pe o suprafata in panta, terenul aferent Centrului Educational Waldorf a suferit modificari drastice, nu doar din punct de vedere a formelor de relief ci si din punct de vedere a dispunerii profilurilor de sol.

Sapaturile realizate in vederea nivelari pentru dispunerea fundatiei au dus la formarea unui taluz de peste 100 de metrii lungime care inconjoara cladirea pe laturile sud-estice. Panta taluzului variaza ajungand la un maximum de 65%, fiind in prezent lipsita de orice sistem de fixare.



Avand in vedere dispunerea terenului pe versantul nordic al dealului Feleacului, intr-o zona lipsita de vegetatie medie si inalta, dupa incheierea santierului terenul a ramas gol, vegetatia ierboasa existenta initial fiind eliminata in totalitate in urma miscarilor masive de sol si modificarii structurii profilurilor acestora.


1.4.1.     Strazile si vecinatatile

Principalele vecinatati ale zonei studiate sunt reprezentate de zone rezidentiale, santiere in lucru si zone libere neconstruite. In partea de nord a sitului se alfa o zona in plina dezvoltare, actualmente in stadiul de santier al unui viitor complex rezidential, in nord-est, se afla garajul Regiei Autonome de Transport in Comun, la est se regaseste un ansamblu rezidential de vile, relativ nou, iar in partea sudica si cea vestica se afla o zona libera, neconstruita traversata de

Strada Frunzisului (fosta varianta Manastur-Zorilor).



Intreaga zona studiata este inconjurata de gard, delimitandu-se astfel clar suprafata aferenta Centrului Educational Comunitar Waldorf, in partea sudica limita proprietatii este bine marcata de Strada Sergiu Celidibache, iar in celelalte parti doar gardul realizeaza delimitarea proprietatii, de proprietatile vecine.


1.4.2.     Accesele si aleile

Spatiul nu dispune inca de cai de circulatie bine definitivate, care sa faciliteze accesul pietonal si auto in curte si accesul pietonilor in incinta cladirii. In aceste conditii in prezent accesul, atat auto cat si pietonal se efectueaza pe o serie de poteci provizorii, realizate prin acoperirea unor suprafete cu nisip grosier si pietris, care fac legatura intre punctele de acces ale proprietatii si accesele principale ale cladirii. De asemenea intreaga cladire este inconjurata de o fasie de pietris de aproximativ 1,5 metrii latime, care face legatura intre toate aceesele in cladire, atat cele principale, cit si cele secundare.

Singurele elemente definitive, care vor trebui integrate si in propunerea de amenajare sunt reprezentate de o suprafata pavata de aproximativ130 m2, dispusa pe latura nord-vestica a cladirii care are ca scop asigurarea unei treceri treptate dinspre spatiul verde spre cladire si o suprafata din beton finisat in forma de cerc, cu diametrul de 12 metrii pe care se doreste amenajarea unui amfiteatru in aer liber, unde sa poata avea loc diverse evenimente.


1.4.3. Bilantul teriotorial al zonei studiate

Zona studiata are o suprafata de 9.497 de m2, reprezentand proprietatea privata a Fundatiei Educatie pentru Libertate, data in folosinta Centrului Educational Comunitar Waldorf pentru a-si desfasura activitatea. Din suprafata totala, un procent de 17,9% este ocupat de cladire, 2,5% din suprafata este ocupata de taluzul care inconjoara cladirea pe laturile sale sud-estice, 9,5% este reprezentat de circulatiile auto prvizorii iar 8,5 de circulatiile pietonale, de asemenea provizorii, restul de 61,6% reprezentand spatiul liber neamenajat, lipsit de vegetatie.




Centru Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca

Suprafata

(m2)

Procent

(%)

Suprafata totala

9.497

100

Constructii

1.700

17,9

Spatiu liber neamenajat

5.658

59,6

Spatii pentru circulatie auto

902

9,5

Spatii pentru circultie pietonala

807

8,5

Taluz

430

4,5



Cap. 2. CARCATERIZAREA PEDO-CLIMATICA A ZONEI DIN CARE FACE PARTE AMPLASAMENTUL CENTRULUI EDUCATIONAL COMUNITAR WALDORF DIN CLUJ-NAPOCA

2.1.          RELIEFUL


Desfasurat intre paralele de 47° 28’ 44’’ in nord si 46° 24’ 47’’ in sud, respectiv meridianele de 23° 39’ 22’’ in vest si 24° 13’ 46’’ in est, judetul Cluj se situeaza in jumatatea nord-vestica a tarii, la intersectia a trei unitati naturale reprezentative: Muntii Apuseni, Podisul Somesan si Campia Transilvaniei. Raportat la relieful dominant, Clujul este un judet caracterizat de dealuri (peste 23 din suprafata) si de munte. Campia, ca forma de relief cu valori sub 200 m, lipsind integral. Cotele cele mai reprezentative se inregistreaza in masivul Vladeasa (1842 m), iar altitudinea minima (227 m) la iesirea Somesului din judet.

Desi terenurile plane ocupa, procentual, suprafete restranse, diversitatea formelor de relief isi are si aspectele sale pozitive, prin aceeasi diversificare a potentialului economic. Astfel judetul Cluj dispune de terenuri arabile, predominante in lungul vailor mari si in Campia Transilvaniei, pasuni si fanete naturale in toate compartimentele de relief, paduri in cuprinsul Muntilor Apuseni si al Podisului Somesan si versanti cu inclinatii moderate si expuneri favorabile viticulturii si pomiculturii in cadrul montan.

Municipiul Cluj-Napoca este orasul de resedinta al judetului Cluj si se intinde pe o suprafata de 197,5 km2 pe vaile Somesului Mic si Nadasului, cu unele prelungiri pe vaile secundare ale Popostiului, Chintaului si Borhanciului. Spre sud-est ocupa spatiul terasei superioare de pe versantul nordic al Feleacului, fiind inconjurat pe trei parti de dealuri si coline cu inaltimi intre 500 si 825 m. La sud orasul este marginit de Dealul Feleac, cu altitidinea maxima de 825 m, in varful Magura Salicei. La est, in continuarea orasului se intinde Campia Somesana, iar la nordul orasului se afla dealurile Clujului, cu altitudini maxime in Varful Lombului (684 m) si Varful Dealul Melcului (617 m). Inspre vest se afla o suita de dealuri, cum ar fi Dealul Hoia (506 m) sau Dealul Garbaului (570 m), iar in interiorul Municipiului se afla dealul Calvaria si dealul Cetatuia. [Plan strategic de dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca, 2003]

Zona studiata, terenul aferent Centrului Educational comunitar Waldorf, se afla in partea sud-vestica a Municipiului, la extremitatea vestica a cartierului Zorilor si ocupa o suprafata de 9.497 de m2, altitudinea medie a proprietatii este de 465 m. Suprafata analizata este localizata intre strazile Frunzisului si Sergiu Celibidache. Amplasamentul apartine versantului nordic al dealului Feleacului, in zona sa mediana.


2.2.          SOLUL


Varietatea formelor de relief din judetul Cluj, face sa se intalneasca un mozaic de formatiuni geologice specifice fiecarei trepte de relief in parte. Muntii Apuseni sunt alcatuiti din roci cristaline, zonele colinare si depresionare, vaile, terasele si luncile raurilor au in alcatuire depozite sedimentare locale sau provenite din dezagregarea unor materiale din zonele inalte, cum ar fi: loessuri, argile, nisipuri, marne si gresii.

Solurile urmeaza cu fidelitate treptele de relief si vegetatie. In zonele muntoase cu vegetatie de conifere si amestecuri de foioase, predomina solurile podzolice si brune, acide, de padure; pe dealuri se intalnesc soluri brune de padure tipice, solurile podzolice de diferite tipuri specifice vegetatiei de foioase. [Memoriu, 2003]

La nivelul intregului judet, se remarca predominanta solurilor silvestre brune si brune-galbui podzolite. In zona Municipiului Cluj-Napoca domina solurile brun podzolite, inlocuite pe suprafetele plane cu soluri podzolice argiloiluviale, pseudogleizate sub paduri de foioase sau fanete, cu fertilitate mijlocie pentru culturile de camp, dar potrivite pentru pomicultura. In preajma culoarului Somesului, pe versantii cu expozitie sudica apar chiar cernoziomurile levigate, dispuse intrazonal pe arii restranse, in functie de petrografie si drenajul apelor superficiale.

In cazul terenului aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf, in urma efectuarii studiului geotehnic s-a determinat urmatoarea succesiune litoligica: sol vegetal cu grosime de 20-30 de cm, argile nisipoase cu lentile de nisip, in zona centrala si estica si nisipuri argiloase cu lentile argiloase spre vest. [Studiu geotehnic, 2007]


2.3.          RETEAUA HIDROGRAFICA

Teritoriul judetului Cluj este strabatut de o bogata retea hidrografica reprezentata de rauri, lacuri si resurse subterane. Apele de adancime au in marea lor majoritate o mineralizare bogata, nefiind potabile. Apele curgatoare apartin in cea mai mare parte bazinului hidrografic al Somesului, Crisului Repede si Ariesului. Reteaua hidrografica a judetului are o lungime de 2.332,8 km si o suprafata de 5.722,6 km2.

Bazinul hidrografic al Somesului are cea mai mare pondere, este situat intre extremitatea sud-vestica, centru si extremitatea nord-vestica a judetului. Cursurile de apa din Bazin au o lungime de 1.514,2 km si o suprafata de 2.425,6 km2.

Municipiul Cluj-Napoca este strabatut de raul Somesul Mic, care are o lungime de 178 km, iar partea superioara de la izvoare se afla pe teritoriul judetului Bihor pe o lungime de 13 km. Afluentii de baza a raului Somesul Mic sunt Capusul, Nadasul, Borsa si Fizesul. Alimentarea din ploi sau zapezi predomina in proportie de 64-77%, aportul apelor subterane fiind mai ridicat doar la raurile din spatiul muntos. Apele subeterane, sunt prezente sub forma unor rezerve cu debite reduse, formate datorita diversitatii condtiilor petrografice si ale reliefului din cuprinsul judetului.

Analiza circulatiei apei subterane in zona amplasamentului studiat, releva faptul ca, apa subterana apare doar ca infiltratii la cote diferite (pe lentilele de nisip), cu debite cu fluctuatii sezoniere, chimismul acestor ape fiind in general neutru. [Studiu geotehnic, 2007]


2.4.          CONDITIILE CLIMATICE


Arealul judetului Cluj se caracterizeaza printr-un climat boreal temperat, de tip continental, cu ierni reci si veri putin calduroase, in care majoritatea precipitatiilor cad la sfarsitul primaverii sau inceputul verii, iar cele mai putine la sfarsitul iernii. Temperatura medie anuala este de 7,9-8,3°C, cu un maxim in luna iulie, minim in luna ianuarie, iar suma precipitatiilor anuale se incadreaza intre 590 si 611,7 mm mp . Temperatura maxima absoluta a fost 38,6°C (in 9 iulie 1982), iar temperatura minima absoluta de -32,5°C (la 25 ianuarie 1963), amplitudinea absoluta a temperaturii a fost de 71,1°C. Primele ingheturi se produc intre 10-20 octombrie, iar ultimele intre 10-20 aprilie.

Regimul eolian, datorita frecventei si vitezei vantului relativ mici, un reprezinta probleme deosebite. Umiditatea relativa a aerului este mai mare iarna (79,2-80%) si mai mica in timpul verii (57,1-63,1%). Ceata esteun fenomen frecvent, incepand din luna august si pana la sfarsitul lui februarie, interval in care inversiunile de temperatura sunt favorizate de stagnarea aerului. [Criveanu, 2005]

Grosimea stratului de zapada este de 4,3 cm, in luna noiembrie si 19,5 cm in luna ianuarie, iar numarul mediu al zilelor in care solul este acoperit de zapada este de 50-60 de zile pe an. [Criveanu 2005]

Una din principalele caracteristici ale regimului precipitatilor este marea neuniformitate a acestora, manifestata atat in oscilatiile mari ale cantitatilor cazute, cat si in repartitia lor in timp. Perioadele de seceta sunt destul de frecvente, iar anii secetosi succed la intervale neregulate. Efectele daunatoare sunt legate atat de cantitatea mica de precipitatii, cat si de repartitia neuniforma a acestora in perioada de vegetatie.


2.4.1.     Regimul termic

Temperatura medie anuala in Cluj-Napoca este de 8,3°C, cu o amplitudine anuala de 23,3°C. Pe anotimpuri, temeraturile medii sunt: primavara 8,9°C, vara 18,4°C, toamna 8,9°C si iarna -2,8°C. In perioada de vegetatie activa temperatura medie este de 14,6°C, iar in perioada inactiva este de -0,4°C. Intervalul mediu anual fara inghet este de 134 de zile. Datele medii anuale scot in evidenta faptul ca cea mai calduroasa luna este iulie, cu 19,3°C, urmata de luna august cu 18,3°C, iunie cu 17,5°C, mai si septembrie cu 14,3°C, aprilie si octombrie cu 9,1°C, noiembrie cu 3,3°C si martie cu 3,2°C. Cele mai scazute temperaturi medii anuale s-au inregistrat in lunile ianuarie -4,5°C, februarie -2,3°C si decembrie -1,7°C.

Numarul mediu al zilelor cu temperaturi sub 0°C este de 125,6 pe an, iar a zilelor cu temperaturi peste 20°C este de 65,4 pe an. Suma medie a gradelor de temperatura din perioada de vegetatie activa in Cluj-Napoca este de 2270°C. [Criveanu 2005]


2.4.2.     Umiditatea aerului

Valoarea medie multianuala a umiditatii relative a aerului in aceasta zona este de 79% (tabelul 1). Regimul anual al umezelii relative se carcacterizeaza printr-un maxim in perioada rece (noiembrie-ianuarie) si un minim primavara. Cea mai mare valoare a umezelii relative este semnalata in decembrie (89%), iar cea mai scazuta in aprilie (72%). [PUG Cluj-Napoca, 1998]


2.4.3.     Regimul nebulozitatii si durata de stralucire a soarelui

Nebulozitatea medie anuala in zona Clujului este de 6,2 zecimi (tabelul 2). Urmarind evolutia gradului de acoperire a cerului cu nori in cursul anului se constata ca nebulozitatea prezinta un regim neregulat,cu un maxim la sfarsitul toamnei (noiembrie 7,1 zecimi) si iarna (decembrie 7,7 zecimi) si un minim la sfarsitul verii si inceputul toamnei (4,9 zecimi in august si 5,2 zecimi in septembrie-octombrie)

Se constata ca in media anuala, frecventa zilelor senine (cu nebulozitatea cuprinsa intre 0 si 3,5 zecimi) este mica, respectiv doar 11% (39,1 zile). Zilele noroase (cu nebulozitatea intre 3,6-7,5 zecimi) in schimb, prezinta frecventa cea mai mare, fiin 57% (207,3 zile). Zilele acoperite, reprezinta 38% (118,8 zile). [PUG Cluj-Napoca, 1998]

In cursul anului distributia acestor zile este destul de neuniforma, fiind dependenta de particularitatile circulatiei. Astfel, in tot cursul anului, frecventa zilelor senine este mai mica decat a celor noroase si acoperite, exceptie facand luna august , cand numarul zilelor senine este usor mai mare decat a celor acoperite (5,0 zile senine si 4,8 zile acoperite). Zilele noroase au frecventa cea mai mare fata de celelale tipuri de zile, exceptand lunile decembrie si ianuarie cand predominante sunt zilele.

Durata de stralucire a Soarelui este dependenta de nebulozitate, respectiv de variatiile periodeice si neperiodice ale acesteia, care se rasfrang si asupra insolatiei, reducanu-i durata si intensitatea. Durata medie efectiva de straslucire a Soarelui la Cluj este de 2017,1 ore. In cursul anului Soarele straluceste cel mai putin in decembrie (50,0 ore), ianuarie (71,8 ore) si in noiembrie (77,1 ore).

In semestrul rece al anului (octombrie-martie) Soarele straluceste numai 621,2 ore, ceea ce reprezinta 31% din durata anuala de insolatie. In semestrul cald al anului (aprilie-spetembrie) durata de insolatie reprezinta 69% din durata efectiva a anului (1395,9 ore).


2.4.4.     Precipitatiile atmosferice

Cantitatea multianuala a precipitatiilor, conform datelor prelucrate din intervalul 1967-1995 este de 570,8 l/m2. Regimul anual al precipitatiilor atmosferice este de tip continental-temperat, caracterizat printr-un maxim in luna iunie (90,1 l/ m2) si un minim in luna martie (21,4 l/ m2). Semestrial cantitatile de precipitatii sunt distribuite neuniform, respectiv 61% (405 l/ m2) din cantitatea anuala cade in semestrul cald si doar 39% (165,8 l/ m2) cade in semestrul rece.

In ceea ce priveste anotimpurile, cele mai mai cantitati de precipitatii se inregistreaza vara 43%, primavara 25%, toamna 18% si iarna 14%. Datorita caracteristicilor specifice climatului temperat-continental, in aceasta zona, cantitatile de precipitatii din anumiti ani, prezinta abateri semnificative comparativ cu cantitatea medie multianuala. Sugestiv pentru caracterizarea variabilitatii regimului pluviometric este parametrul referitor la cantitatea maxima de precpitatii cazuta in 24 de ore. Analizand valorile (alese dintr-un sir lung de masuratori) se constata ca in zona Clujului, in 24 de ore, au cazut cantitati de precipitatii consistente, care in unele luni au depasit cantitatea medie lunara multianuala.

Din punct de vedere practic , este important sa se recunoasca valoric – probabilitatea de producere a anumitor cantitati de precipiatii cazute in 24 de ore. La Cluj, in 24 de ore se pot inregistra o data la 5 ani 47 l/ m2 ; la 10 ani 56 l/ m2; la 20 de ani 62 l/ m2; la 50 de ani 78 l/ m2; la 100 de ani 90 l/ m2. [PUG Cluj-Napoca, 1998]

Cele mai numeroase zile cu precipitatii sunt semnalate in lunile mai (15,1) si iunie (15,8); iar cele mai putine in septembrie (9,6) si octombrie (9,1). In timpul iernii precipitatiile cad de obicei sub forma solida, data medie a primei ninsori este de 21 noiembrie iar ultima ninsoare se observa la 3 aprilie. Intervalul anual in care pot sa cada ninsori este de 133 de zile. De la un an la altul insa, in aceasta zona, prima ninsoare mult mai devreme, respectiv 4 octombrie, dar poate si intarzia foarte mult, respectiv pana in 3 ianuarie. Similar ultima ninsoare se poate produce foarte devreme, respectiv in 13 februarie sau poate intarzia pana in 1 mai. In aceste conditii extreme, cea mai mare durata de interval anual in care pot adea ninsori este de 178 de zile, iar durata minima este de 81 de zile. [PUG Cluj-Napoca, 1998]

In timpul iernii temperatura aerului scade frecvent sub 0°C, situatie in care ninsoarea cazuta se depune sub forma stratului de zapada. La Cluj, numarul anual de zile in care solul este acoperit de zapada este de 57,3; cele mai numeroase zile cu strat stabil de zapada fiind consemnate in ianuarie 19,2; decembrie 15,1 si februarie 14,6. In anumiti ani, datorita conditiilor favorabile pastrarii stratului de zapada, aceasta se mentine timp indelungat, de exemplu 31 de zile in decembrie si ianuarie, 29 de zile in februarie si 20 de zile respectiv 19 in noiembrie si martie. Anual, numarul maxim de zile cu strat de zapada poate fi de 101. In ceea ce priveste grosimea stratului de zapada, in aceasta zona, grosimea maxima poate atinge 33 cm odata la 5 ani; 44 cm odata la 10 ani; 55 cm odata la 20 de ani; 70 cm odata la 50 de ani si 84 cm odata la 100 de ani. [PUG Cluj-Napoca, 1998]


2.4.5.     Regimul vantului

Regimul vantului in zona este conditionat de circulatia generala, respectiv de succesiunea diferitelor formatiuni barice care traverseaza continentul european, cat si caracteristicile reliefului local si limitrof, relief care imprima curentilor de aer orientari dictate de configuratia sa, influentand vizibil directia si viteza vantului.

Frecventa anuala cea mai mare o detin vaturile din directia nord-vest (12,2 %), sud-vest (11,2%) si cele din vest (8,7%). Cele mai reduse frecvente anuale in aceasta zona o detin vanturile din nord (2,7%), sud (3%) si sud-vest (4,1%). Variatia frecventei vanurilor pe directii in cursul anului este mai sugestiva daca se analizeaza anotimpul. Iarna, in zona predomina circulatia nord-estica, vanturile din aceasta directie formand o frecventa de 16,3%; urmate de cele din sectorul nord-vestic cu 10,5%. Primavara in schimb predomina vanturile din nord-vest (15,2%) urmat de cele din sectorul sud-vestic (12,1%) si cele din nord-est (11,8%). Vara circulatia predominanta este din nord-vest (18%) si sud-vest (17,4%), vanturile din sectorul nord-estic atenuandu-se ca frecventa. [PUG Cluj-Napoca, 1998]

Datorita adapostului orografic, in special din sud si nord, dar si a predominarii inversiunilor, frecventa calmului este mare, mai ales iarna (45,6%) si toamna (42,4%). Primavara si vara calmul se reduce apreciabil, atat datorita intensificarii circulatiei generale, cat si datorita dezvoltarii brizelor orografice. In aceste conditii in media anuala calmul are o pondere de 36,5%.

Viteza vantului variaza in stransa legatura cu marimea gradientului baric orizontal, precum si in functie de caracteristicile morfologice si neregularitatile suprafetelor peste care se deplaseaza. In general vitezele medii lunare si viteza medie anuala, ating valorile cele mai ridicate in cazul vanturilor din directii predominante, respectiv nord-vest (4,1 m/s). Vanturile din sectoarele vestic si sud-estic desi au frecvente anuale mai reduse (8,7% respectiv 4,1%) au viteze medii ridicate (3 m/s).

Analiza intensitatii vanturilor din punct de vedere a anotimpurilor scoate in evidenta faptul ca iarna, desi predominante sunt vanturile din sectorul nord-estic, vitezele medii cele mai mari sunt inegistrate de vanturile din sectoarele nord-vestic si vestic cu 4 respectiv 3,1 m/s. Primavara vantrile predominante din sectorul nord-vestic (15,2%) prezinta si viteza medie cea mai mare (4,4 m/s), urmate fiind, ca intensitate, de vanturile din sectorul nordic (3,2 m/s) si vestic (3,1 m/s). Vara circulatia nord-vestica, cu frecventa predominanta, preznta de asemenea si vitezele medii cele ma mari, urmata fiind, ca intensitate, de vanturile din sectoarele vestice, nordice si sud-estice. In sfarsit toamna vitezele cele mai mari (4 m/s) sunt consemnate de vanturile nord-vestice, apoi de cele vestice (3 m/s) si de cele sud-estice (2,9 m/s).

Din prelucrarile statistice realizate, rezulta ca in zona Clujului intensitatea maxima a vantului poate atinge odata la 5 ani 19 m/s; la 10 ani 21 m/s; la 20 de ani 23 m/s; la 50 de ani 27 m/s; iar la 100 de ani 29 m/s. [PUG Cluj-Napoca, 1998]


2.4.6.     Fenomene meteorologice

Ceata reprezinta suspensia in atmosfera a picaturilor de apa sau a cristalelor de gheata, de dimensiuni foarte mici, care reduc vizibilitatea la nivelul solului sub 1000 m. In zona Clujului, frecventa medie anuala a fenomenului de ceata este destul de mare 38,8 zile. In cursul anului, luna decembrie este luna in care frecventa zilelor cu ceata este cea mai ridicata (8,7), apoi ianuarie (8,4); noiembrie (7,3) si februarie (5,6). In lunile de la sfarsitul primaverii si vara frecventa cetii se reduce simtitor (0,4 – 0,6 zile).

Aerul cetos se manifesta de obicei, sub forma unui val cenusiu care atenueaza usor culorile componente ale peisajului. Acest fenomen este specific aerului urban si periurban industrializat al Clujului. Frecventa anuala a acestui fenomen in Municipiul Cluj-Napoca este de 190,8 zile, cel mai des, zilele cu ceata apar in decembrie (25,8 zile) si ianuarie (25,1 zile), spre sfarsitul primaverii si vara numarul zilelor reducandu-se la 8,1.

Viscolul ca fenomen meteorologic are o frecventa nesemnificativa datorita efectului de adapost orografic al zonei. Astfel in medie multianuala la Cluj sunt semnalate doar 1,3 zile cu viscol, cele mai numeroase fiind notate in intervalul decembrie-februarie (0,3-0,4 zile).

Poleiul este de asemenea un fenomen specific iernii, frecventa anuala a acestuia este de 2,9 zile, mai semnificaiva in luna ianuarie (1,1 zile). [PUG Cluj-Napoca, 1998]


2.5.          FLORA


Varietatea si dispozitia in trepte a reliefului, alaturi de zonalitatea climatica, reprezinta principalii factori care conditioneaza formarea si raspandirea asociatiilor vegetale si animale, un rol hotarator jucandu-l si omul. Datorita particularitatilor reliefului, vegetatia este extrem de diversificata si urmareste treptele de relief. Astfel, pe cuprinsul judetului se identifica trei etape, diferentiate in functie de climat si de orientarea culmilor.

Etajul subalpin cuprinde in general culmile inalte de peste 1550 m din masivele Vladeasa si Muntele Mare, cu ierni lungi si veri scurte. Pajittile sunt acoperite cu diferite elemente floristice, astfel elementele predominante sunt: iarba stancilor, iarba vantului etc.

Etajul forestier este reprezentat de paduri de foioase si rasinoase (molidul in amestec cu bradul si cu fagul). Fagetele, a caror limita superioara se ridica pana la 1000 m, sunt constituite din paduri de amestec: fag si molid. Se intalnesc mai rar: ulmul, frasinul si carpenul. Subetajul stejarului corespunde regiunii deluroase, avand ca limita superioara altitudinea de 550-600 m. Padurile naturale sunt alcatuite din carpeni in amestec cu o serie de arbusti cum ar fi paducelul, alunul etc. Terenurile agricole se intind la baza etajului forestier, ocupand cea mai mare parte a judetului.

Etajul silvostepei, corespunzator Campiei Transilvaniei si Podisului Somesan, este reprezentat de pajisti situate pe cursurile apelor si pe versantii sud-estici.


Cap. 3. ANALIZA SITUATIEI EXISTENTE

3.1.          ASPECTE GENERALE ALE ZONELOR EXISTENTE


Pentru o mai buna relatare a detaliilor situatiei existente (vezi PLANSA NR.1 ), planul va fi impartit in mai multe zone:


Zona 1: (Fig 11) este constituita din suprafata nord-estica a zonei studiate si cuprinde accesele auto si pietonale atat dinspre strada Sergiu Celibidache cat si dinspre latura nordica a proprietatii. Aceste accese sunt provizorii, realizate prin acoperirea cu pietris a unor suprafete, care serveasc drept cai de circulatie auto si pietonala, fara a exista diferentiere pentru cele doua tipuri de utilizatori. Zona mai cuprinde o suprafata destinata parcarilor, de asemenea realizata din pietris, confundandu-se astfel usor cu celelelte cai de circulatie auto si pietonale.

Diferenta de nivel pe aceasta suprafata este de aproximativ 7 metrii, aceasta diferenta fiind marcata de doua taluzuri realizate in urma amplasarii cladirii pe teren. Primul, cu o lungime de 40 de metrii, insoteste cladirea pe intreaga sa latura estica, avand o inaltime de 2 metrii, cel de-al doilea, de dimensiuni mai reduse are tot 2 metrii inaltime si este

Accesul direct in cantina institutiei, dar si aleile catre intrarea principala a caldirii se afla tot in aceasta zona. Spatiul din apropierea cladirii fiind delimitat de zona taluzurilor printr-un gard, care sa nu permita copiilor accesul in zona.

Vegetatia joasa in aceasta zona a fost complet distrusa o data cu realizarea si amplasarea in teren a constructiei, prin modificarea formei terenului si a profilurilor de sol.



Zona 2: (Fig. 12) este constituita din parcela nord-vestica a terenului si ocupa o suprafata de aproximativ 3000 de m2. Ea este desfasurata in fata intrarii principale a cladirii. Pe aceasta suprafata diferenta de nivel este de 6 metrii, diferenta marcata si in acest caz de un taluz, cu o inatime de 2,5 metrii dispus de la intrarea in cladire spre zona destinata spatiului de joaca. Dinspre spatiul de joaca, accesul in cladire se face cu ajutorul unor scari care rezolva problema diferentei de inaltime dintre cladire si spatiul de joaca. In prezent acest spatiu este neamenajat, atat vegetatia, cat si elementele de mobilier destinat agrementului ludic, lipsind cu desavarsire. Singurul element prezent in acest spatiu fiind o suprafata ciruclara, betonata cu diamentrul de 20 m, proiectata de arhitect si realizata de constructor pentru a servi drept afmiteatru in aer liber, in care sa poata avea loc diverse evenimente.


Zona 3: (Fig. 13) este dispusa pe laturile sud-vestice ale proprietatii, ocupand o suprafata de 1500 de m2. Zona este reprezentata de fasii relativ inguste de teren (5-15 metrii latime) delimitate pe de-o parte de limita de proprietate marcata printr-un gard de sarma, si de taluzul care insoteste cladirea si pe laturile sud-vestice.

In prezent aceasta zona este complet neamenajata, din motive de siguranta ea fiind delimitata printr-un gard de zona 2. Zona este expusa direct curentilor de aer, veniti din sud, datorita faptului ca proprietatea este invecinata pe aceasta latura de terenuri lipsite de elemente construite.

Si in acest caz structura profilurilor de sol a fost modificata, vegatatia joasa fiind complet distrusa.


3.2.          ANALIZA CIRCULATIILOR


Peisajele pot fi privite de la distanta, dar mai ales ele pot fi explorate complex, prin parcurgerea diferitelor zone ale acestora. Peisajele amenajate trebuie sa permita accesibilitatea si deplasarea pedestra si cu diferite mijloace (bicicleta, auto, etc.) si in interiorul amenajarii.

In prezent terenul aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca nu dispune de o retea sistematizata de trasee de circulatie care sa raspunda nevoilor functionale si estetice. Acesta este inlocuita de o retea provizorie menita sa indeplineasca strict nevoile functionale, fara a tine cont de impresia estetica sau de alte aspecte privind fluneta traficului si comfortul deplasarii.

Spatiile destinate circulatiei pe terenul aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf ocupa in total 870 m2 din care 670 m2 circulatia auto si 200 m2 cea pietonala, reprezentand 9,1 % din total. Se stie ca in raport cu suprafata totala a amenajarii, aleile nu trebuie sa depaseasca 10-20 % din total , in functie de necesitati. Avand in vedere ca zona studiata reprezinta terenul aferent unei institutii de invatamant, care trebuie sa indeplineasca diverse functiuni, suprafata sctuala a alocata circulatiei nu este suficienta, ea necesitand sa fie extinsa.

Reteaua de circulatie cuprinde:

o intrare din strada Sergiu Celibidache, destinata atat pietonilor cat si autovehiculelor, permitand accesul in incinta si doua intrari din parte opusa, una destinata exclusiv pietonilor si una destinata atat pietonilor cit si autovehiculelor.

alei de acces provizorii fac legatura intre cele trei intrari (auto si pietonale) si accesele in cladire. Acestea nu au momentan un contur bine definit, fiind realizate doar din pietris, au o latime de aporximativ 5 m (cele destinate traficului auto) si 1,5 m (cele destinate traficului pietonal). Acestea din urma conduc spre cladire sau spre viitorul amfiteatru in aer liber.

alee de centura care inconjoara cladirea, care asigura functionalitatea tutror aceselor in cladire (atat cele principale, cat si cele secundare)

intersectiile aleilor nu sunt racordate, unghiurile fiind de multe ori ascutite, incomodand traficul, de aceea exista tendinta pietonilor de a schimba progresiv directia de mers si de a taia unghiurile.

alee carosabila necesara pentru uz gospodaresc, cu latimea de 5 m, deserveste circulatia , insa nu este separata de aleile pietonale

parcaje – sunt si ele provizorii, insuficient amenajate, dispuse in continuarea alei carosabile, neexistand o diferentiere vizibila intre acestea si carosabil.

Referitor la imbramintea aleilor; pe langa rolul functional, reteaua de alei, mai are si un rol estetic conferit in principal de materialul de acoperire folosit la constructia aleilor. Textura aleilor influenteaza viteza traficului pietonal, astefel in cadrul spatiului verde aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf datorita faptului ca aleile (provizorii) sunt realizate din pietris, ele impiedica o circulatie rapida si confortabila, avand si un aspect inestetic datorita imposibilitatii de a delimita clar perimetrul acestora.


3.3.          ANALIZA CONSTRUCTIILOR DECORATIVE SI FUNCTIONALE


In mod normal, parcurile, gradinile, zonele de agrement cuprind elemente construite specifice care completeaza peisajul sau raspund anumitor necesitati functionale. In cazul Complexului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca, construit recent singurele constructii existente sunt reprezentate de cladirea complexului scarile si viitorul amfiteatru, menite sa deserveasca din punct de vedere functional spatiul. Constructiile ornamentale lipsesc, ele urmand sa fie propuse in proiect, pentru a imbogatii spatiul atat estetic cat si functional.


3.3.1.     Ansamblul de cladiri

Ansamblul de cladiri se intinde pe o suprafata de aproximativ 1700 de m2, este format din trei corpuri de cladire, cu regim de inaltime P+1 si P+2 si are o arhitectura deosebita, cu forme si culori vii, mult diferit de stilul si atmosfera cladirilor de scoala construite in perioada comunismului, particularitati care contribuie la imbogatirea valorii estetice a ansamblului.


3.3.2.     Scarile

Scarile permit accesul in corpurile de cladire situate la variate diferente de nivel, atunci cand accesul nu se poate trata in plan inclinat din cauza diferentei prea mare de nivel, ele fiind un element necesar, functional intr-o compozitie. Desi diferentele de nivel sunt extrem de prezente pe toata suprafata trenului studiat, in prezent exista trepte doar in fata accesului principal in cladire. Forma scarilor este simpla si starea lor este buna, avand in vedere ca au fost realizate de curand. Treptele au o usoara inclinare pentru scurgerea apei, sunt confectionate din beton finisat.


3.3.3.     Amfiteatrul

Viitorul amfiteatru proiectat si realizat impreuna cu ansamblul de cladiri, este dispus in imediata apropiere a intrarii principale in cladire, pe latura nordica a acesteia. Forma amfiteatrului este circulara, avand diametrul de 20 de m si este de asemenea realizat din beton finisat. Pentru ca acest spatiu sa devina complet functional si sa poata avea loc diverse evenimente si serbari sunt necesare ulterioare amenajari.



3.4.         ANALIZA S.W.O.T. A SITUATIEI EXISTENTE

Tabelul nr.3.1.

 



Puncte tari

Puncte slabe

- terenul este amplasat intr-o zona rezidentiala aflata in plina dezvoltare.

- pe teren este amplasata o cladire valoroasa, din punct de vedere estetic.

-zona dispune de o panorama frumoasa aspura orasului.

- panta mare a terenului poate creea probleme de amenajare a acestuia.

-lipsa vegetatiei pe toata suprafata terenului

-modificarea structurii profilurilor de sol, in urma amplasarii cladirii in teren.


Oportunitati

Amenintari

- lipsa totala a vegetatiei da posibilitata proiectantului de a creea un ansamblu unitar, fara a fi restrictionat de elemente existente.

- cladirea pusa in valoare de o amenajare corespunzatoare poate deveni un element definitoriu al zonei, lipsite in prezent de obiective care sa confere o identitate clara locului.

-degradarea solului prin realizarea unei amenajari necorespunzatoare.

- pierderea unor plante, datorita neprotejarii lor in perioada de tinerete, perioada in care sunt mai sensibile fata de factorii de mediu.




Cap. 4. amenajarea Si stabilizarea terenurilor in panta

4.1.          CONSIDERATII GENERALE


Unul dintre cele mai provocatoare aspecte cu care se poate confrunta un peisagist in realizarea unui proiect, il reprezinta terenurile in panta. Nimeni nu poate contesta faptul ca amenajarea acestor suprafete, presupune detinerea unei serii de cunostinte aprofundate privind aspectele caracteristice acestui tip de amenajare, in vederea rezolvarii unei serii suplimentare de probleme tehnice si economice pe care aceste terenuri le imprima orcarui proiect de amenajare.

Orice lucrare desfasurata pe un teren in panta se realizeaza mult mai dificil si implica un efort mai mare decat o lucrare similara pe o suprafata plana, dar cu toate astea pantele pot oferi spatiului in care sunt amenajate, caracteristici nepretuite din punct de vedere estetic, contribuind la realizarea dinamicii unui spatiu si evitand problema monotoniei acestuia. Toate aceste aspecte pozitive ale terenurilor in panta pot fi valorificate cu succes doar printr-o abordare potrivita, in concordanta cu principiile tehnice de amenajare a acestor terenuri.


4.2.          PROBLEME PRIVIND AMENAJAREA TERENURILOR IN PANTA


Cea mai frecvent intalnita problema in amenajarea terenurilor in panta o reprezinta eroziunea. Eroziunea – ca forma de degradare a solului sau a rocilor, se datoreaza actiunilor inghetului si a dezghetului, a variatiilor bruste de umiditate, a ploilor, vantului si omului, care prin diverse lucrari contribuie la distrugerea texturii solului, la dezgolirea acestuia in fata radiatiilor solare si la saracirea sa in elemente vegetale naturale.

In aceste conditii ploaia desprinde particule din solul fertil si le antreneaza in fluxuri de scurgere, expunand astfel in mod direct radacinile plantelor, fapt ce duce la moartea acestora si la imposibilitatea dezvoltarii unui strat vegetal pe aceste suprafete. Astfel se creeaza rigole care in timp isi maresc dimensiunile, diminuand integritatea pantei si creeand probleme din punct de vedere a mediului dar si a sigurantei privind stabilitatea terenului, deoarece apele care se aduna si se scurg la baza taluzului in lungul terasamentelor, provoaca erodarea acestora, fapt ce poate duce la prabusirea unor portiuni ale taluzului sau chiar la distrugerea acestuia.

Ca masuri de evitare a eroziunii, omul a folosit inca din vechime, cultivarea in terase limitate de santuri care retin apa; aratul in brazde, care urmeaza curbele de nivel, acoperirea in permanenta a solului cu un strat de resturi vegetale sau de culturi care sa restabileasca echilibrul chimic in sol.

O alta problema majora este reprezentata de micsorarea capacitatii de retinere a apei in sol. Aceasta se evapora, sau se scurge rapid la suprafata, provocand dese inundatii datorita incapacitatii stratului vegetal, insuficient dezvoltat, de a amortiza efectele precipitatiilor puternice. Astfel in zona de amonte a pantei terenul nu va dispune de cantitati suficiente de apa, pe cand zona de aval a pantei se vor acumula cantitati excesive. In conditiile in care, din diverse motive terasarea nu reprezinta o alternativa viabila se poate lua in considerare posibilitatea imbunatatirii solului cu diverse elemente (precum turba sau sphagnum) care sa ajute la absorbtia si retinerea apei in substrat.

Fertilizarea terenurilor in panta prezinta de asemenea o serie de probleme tehnice, datorate aceluiasi proces de scurgere la suprafata, care ca si in cazul apei, va duce la o acumulare excesiva de fertilizant in partea inferioara a pantei, si la lipsa aproape totala in partea superioara.

Apa, sub diversele ei forme, exercita o influenta hotaratoare asupra comportarii terasamentelor, influenta sa poate rezulta fie prin infiltrarea precipitatiilor atmosferice, fie prin ascensiunea capilara a apelor subterane. Asadar un aspect important in vederea realizarii cu succes a unei amenajari in panta il reprezinta drenajul. Sistemul de drenaj folosit trebuie sa permita apei si substantelor fertilizante sa patrunda in substrat, pentru a nu se scurg la suprafasa si a antrena odata cu ele si elemente vegetale sau particule de sol.

Intensitatea cu care actioneaza diferiti factori agresivi depinde de caracteristicile climatice ale regiunii. Pentru preantampinarea degradarilor si pentru atenuarea actiunii factorilor agresivi, se executa diferite lucrari de consolidare si de protectie a taluzurilor.


4.3.          SOLUTII POSIBILE


Stabilizarea taluzurilor si integrarea armonioasa a acestora intr-un proiect de amenajare se poate realiza prin mai multe metode, in functie de particularitatile fiecarui proiect (dimensiunile taluzului, panta acestuia, stabilitatea solului, bugetul disponibil, etc). Pentru a putea alege varianta potrivita privind o locatie anume, este importanta realizarea unei analize a variantelor posibile si identificarea aspectelor pozitive si negative a fiecareia, in vederea identificarii solutiei optime locatiei aferente, din cat mai multe puncte de vedere.

Majoritatea taluzurilor pot fi stabilizate cu ajutorul vegetatiei, pe langa rolul de stabilizare, aceasta contribuie si la rezolvarea problemei eroziunii. In vederea realizarii acestor obiective vegetatia aleasa trebuie sa indeplineasca o serie de criterii. Este esential ca in vederea stabilizarii unui taluz sa se aleaga un amestec variat de plante acoperitoare de sol, arbori si arbusti. Acoperirea taluzului cu un astfel de amestec este mult mai eficienta decat in conditiile folosirii unei singure specii, deoarece in cazul unei vegetatii variate, solul dispune de protectia mai multor starturi de vegetatie, care trebuiesc strabatute de picurii de ploaie inainte de a lovi pamantul.

De asemenea diversele tipuri de vegetatie contribuie diferit in procesul de stabilizare a solului, realizandu-se astfel un complex de factori care favorizeaza o actiune mult mai eficienta; arborii si arbustii dezvolta un sistem radicular solid si adanc, pe cand speciile acoperitoare de sol realizeaza o panza compacta dar mai putin adanca.

O alta varianta de a amenaja si a stabiliza concomitent un teren in panta o reprezinta terasarea. Aceasta operatiune presupune realizarea de suprafete plane succesive intrerupte de portiuni de teren in panta, sau chiar de ziduri de sprijin, in cazul unei pante initiale foarte abrupte. In acest caz sistemul principal de sustinere este reprezentat de treptele succesive iar plantarea se poate realiza fie independent cu specii diferite pe suprafata plana si pe cea in panta (sau pe zidul de sprijin), fie prin amplasarea unor specii curgatoare pe suprafata plana, care sa se extinda ulterior si pe zonele in panta.

In cazul in care panta este prea mare sau solul este deja erodat, stratul fertil fiind compromis datorita actiunii picaturilor de ploaie asupra terenului, sansele vegetatiei de a se putea fixa si dezvolta pe o astfel de suprafata sunt minime, de aceea este absolut necesara utilizarea materialelor anti-erozionale bidimensionale sau tridimensionale (tabel nr.2).


Alternative de plantare a unor suprafete, in functie de unghiul pantei

Tabelul nr.4.1.

 



Unghiul pantei

Posibilitati de plantare pe o suprafata in panta

0≤35°

Gazon prin hidroinsamantare, arbori si arbusti cu balot

35≤45°

Gazon prin hidroinsamantare in amestec cu specii acoperitoare de sol, arbori si arbusti cu balot.

45≤60°

Instalarea unei plase bidimensionale (geotextil sau polipropilena cu gauri) cu rolul de a stabiliza terenul si de a-l proteja impotriva procesului de eroziune inaintea plantarii. Amestec de specii acoperitoare de sol, arbusti cu balot, specii cataratoare.

60≤90°

Instalarea unui sistem tridimensional (saltele din monofilamente de polipropilena) de tip fagure pentru stabilizare inaintea plantarii. Amestec de specii acoperitoare de sol



4.4.          CONSOLIDAREA STRUCTURII TERENURILOR IN PANTA


Constructiile de pamant si implicit terasamentele sunt supuse actiunilor agresive ale agentilor atmosferici din acest motiv lucrarile de consolidare ale acestora reprezinta o serie de operatiuni extrem de importanete fara de care intreaga lucrare poate fi amenintata de eroziuni de suprafata si adancime, de alunecari de teren sau chiar prabutiri. De aceea, pentru ca aceste terenuri sa aiba o stabilitate cat mai buna, trebuie sa se ia o serie de masuri preliminare; astfel, de exemplu se pot amenaja prize mai bune prin executarea de santuri cu adancimea de 15-20 de cm pe curbele de nivel, la distanta de 1 metru.

In cazul in care ne confruntam cu o panta mai mare priza se poate amenaja in trepte. Treptele pot fi realizate cu platforma orizontala, inclinata in sens invers pantei, sau in sensul pantei, cea mai rezistenta structura realizandu-se in cazul platformei inclinata in sens invers pantei. In vederea consolidarii terenurilor accidentate la suprafata se utilizeaza: plante ierboase, plante lemnoase, cleionaje, pereuri, drenuri etc.

4.4.1.     Consolidarea prin insamantare cu iarba

Cea mai simpla si des utilizata metoda de consolidare a taluzurilor consta in acoperirea acestora cu un strat viu de vegetatie. In acest fel, radacinile plantelor care patrund in stratul superior al terenului favorizeaza cresterea coeziunii acestuia. De asemenea covorul de iarba reduce atat viteza de scurgere a apei cat si efectele vantului la suprafata terenului, micsorand capacitatea de erodare.

Insamintarea taluzurilor, cu o inaltime de pana la 5 metrii se face cu un amestec de seminte, astfel incat o parte din plante sa aiba radacini foarte bine dezvoltate si o parte care sa favorizeze dezvoltarea unui covor de airba cat mai des. La alegerea plantelor se tine cont de conditiile locale climaterice si de teren, de orientarea taluzurilor fata de punctele cardinale, de gradul de umiditate. Consolidarea taluzurillor cu ajutorul plantelor ierboase se face prin insamantarea lor cu gazon sau prin brazduire. Datorita pantei mari a terenului, insamantarea nu se poate face in conditii bune, deoarece samanta este spalata puternic de ploi.

Metoda “Hidrosaat” (hidroinsamantarea) a fost utilizata cu succes in multe tari. Aceasta este o metoda moderna, de mare randament, lucrarile realizandu-se exclusiv mecanizat. Metoda imita insamantarea naturala, dar se poate folosi si pe taluzele cu pante mari, greu accesibile si lipsite de straturile de humus.


4.4.2.     Consolidarea prin plantarea cu arbori si arbusti

Procedeele de consolidare cu ajutorul vegetatiei lemnoase sunt foarte variate. Obisnuit se folosesc specii care drajoneaza puternic si ancoreaza bine pamantul cu ajutorul unui sistem radicular puternic dezvoltat. In vederea protejarii solului impotriva alunecarilor si eroziunii, este necesara adeseori creare de rigole de interceptie. Aceste rigole se amplaseaza in asa fel incat sa asigure pe de-o parte o buna captare a apelor, iar pe de alta parte evacuarea lor.

Plantarea de arbori si arbusti pe taluzuri sau terenuri accidentate duce la diminuarea efectelor negative pe care vantul, soarele si apa le pot avea asupra intensificarii proceselor de eroziune a solului. Este important sa se aleaga specii care se dezvolta bine in zona respectiva, dar mai ales care se pot adapta la conditiile de mediu caracteristice terenurilor in panta. Pe langa aspectul tehnic deosebit de important, privind consolidarea acestor terenuri, plantarea arborilor si a arbstilor pe aceste suprafete duce si la imbogatirea valorii estetice a acestora.


4.4.3.     Consolidarea taluzurilor cu materiale geotextile

O solutie moderna si deosebit de eficienta in protejarea taluzurilor o reprezinta folosirea geotextilelor sintetice. Aceste materiale sunt alcatuite din fibre, filamente sau fibre de polimeri sintetici fiabili, cu proprietati filtrante si filtrant-drenante a masivelor de pamant. Aceste materiale permit circulatia apei numai pe directia normala a planului lor si in planul lor. Ele reduc intensitatea proceselor de erodare a solului si favorizeaza dezvoltarea vegetatiei pe suprafetele acoperite cu astfel de materiale.


4.4.4.     Consolidarea taluzurilor prin colectarea si evacuarea apelor de suprafata

Prezenta apei in diferitele ei forme pe suprafata sau in structura taluzului poate duce la intensificarea proceselor de erodare a terenurilor accidentate prin spalarea acestora. Colectarea si indepartarea apelor de suprafata din zona taluzurilor se realizeaza prin riglole, drenuri si santuri.

Drenurile se folosesc pe terenurile in panta, supuse unor alunecari puternice, datorita existentei unor straturi impermeabile de argila in substrat, pe care se creeaza, datorita apei de infiltratie, paturi de alunecare. In scopul evacuarii apelor, se executa o retea de drenaj alcatuita dintr-un sistem de canale colectoare.

Santurile se executa astfel incat sa ajunga la adancimea la care se gaseste patul impermeabil. Pe fundul acestora se amplaseaza pietre de diferite dimensiuni, astfel ca apa sa poata circula cu usurinta. Apoi acestea se acopera cu pamant iar terenul la suprafata poate sa fie gazonat. In unele cazuri, atunci cand exista pericole acute de alunecare a terenului, drenurile pot fi legate intre ele cu tuburi de drenaj. Acestea se amplaseaza pe fundul santului, la o adancime mai mare de 0,8 metrii, pentru a fi ferite de inghet. Sistemul de drenaj poate sa fie dispus longitudinal sau transversal, indiferent de dispunere, toata apa captata se va evacua intr-un debuseu.


4.4.5.     Alegerea vegetatiei

Amplasarea vegetatiei pe terenurile in panta are ca scop, pe langa valorificarea din punct de vedere estetic a acestora prin crearea unei identitati proprii si imbunatatirea stabilitatii acestor terenuri prin procese mecanice legate de dezvoltarea unei intregi retele subterane de radacini care ajuta la coeziunea solului. Pentru ca aceasta retea sa fie cat mai eficienta in procestul de sustinere a solului, este important ca tipurile de radacini sa fie cat mai variate, respectiv speciile alese sa provina din mai multe genuri.

De asemenea in procesul de alegere a vegetatiei pentru un teren in panta este foarte importanta cunoasterea nevoilor de intretinere speciilor propuse, deoarece lucrarile de intretinere se efectueaza extrem de dificil pe astfel de suprafete.

Din punct de vedere a conditiilor pe care un teren in panta le ofera plantelor pentru dezvoltarea lor, suprafata pantei trebuie abordata diferentiat. Astfel incat este necesara o impartire a pantei in trei zone partea superioara a taluzului, caracterizata de un sol cu rezerve mici de apa si elemente nutritive,dar bine luminat, partea mediana a taluzului reprezentand zona cu conditii medii atat din punct de vedere a apei si elementelor nutritive, cat si din punct de vedere a gradului de iluminare si partea bazala a taluzului, unde apa poate sa apara uneori in cantitati prea mari iar lumina nu este intotdeauna suficienta.

Compozitia speciilor preconizate pentru plantare trebuie asadar sa fie diversa pentru a contribui la restabilirea productivitatii terenurilor. Criteriile principale pentru selectarea speciilor propuse plantarii in cadrul proiectului sunt:

1.     Adaptabilitatea la conditiile de sol si clima pentru a se stabili repede pe terenuri degradate si crearea conditiilor favorabile pentru cresterea ulterioara a altor specii.

2.     Specii repede crescatoare (de ex. Robinia pseudoacacia, Gleditschia triachantos, Populus sp. etc.)  adaptate la conditiile locale de sol, panta si altitudine. Pentru aceste specii perioada de care au nevoie pentru a atinge starea de masiv e mai scurta.

Specii care se preteaza in cadrul amenajarilor terenurilor in panta.

Dintre cele mai utilizate specii folosite in vederea stabilizarii terenurilor in panta amintim urmatoarele specii: Alnus rubra, Salix lasiandra, Pseudotsuga menziesii, Populus trichocarpa, Cornus stolonifera, Lonicera involucrata, Physocarpus capitatus, Rubus spectabilis, Sambucus racemosa, Spiraea douglasii, Symphoricarpos albus, Acer circinatum, Vaccinium ovatum etc.



Cap. 5. PROPUNEREA DE AMENAJARE A SPATIULUI VERDE AFERENT CENTRULUI EDUCATIONAL COMUNITAR WALDORF DIN CLUJ-NAPOCA


In vederea amenajarii suprafetei alese pentru studiu, spatiul verde aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca, s-a tinut cont in primul rand de categoria de spatii verzi din care face parte: spatiul verde aferent unei institutii si s-a mentinut aceastǎ categorie prin amenajarea propusa.

S-a pus accentul in primul rand pe distributia vegetatiei in perimetrul luat in studiu, alegand specii lemnoase si floricole corespunzatoare conditiilor de mediu si reliefului si s-a realizat o separare functionala a zonelor propuse cu ajutorul acestei vegetatii.


5.1.          AMENAJAREA ZONELOR FUNCTIONALE


5.1.1.     Imprejmuirea, accesele, parcarea si aleile

Imprejmuirea zonei s-a realizat dintr-un gard de lemn tratat, mult mai decorativ decat cel din situatia existenta. Acest gard va fi dublat pe tot perimetrul de diverse specii de arbori sau arbusti, grupate in diverse moduri de dispunere a vegetatiei, in asa fel incat sa raspunda diferitelor cerinte ale fiecarei zone in parte.

Dispunerea vegetatiei de-a lungul limitei de proprietate s-a realizat astfel: de-a lungul intregii laturi nord-estice a fost amplasat un zid verde din Cupressocyparis Leylandii dispusi pe un singur rand, care sa marcheze limita de proprietate si sa mascheze ansamblul rezidential construit in imediata apropiere a acesteia. A fost aleasa aceasta specie deoarece ea este extrem de valoroasa din punct de vedere estetic, decorand intreaga perioada a anului atat prin frunzisul solzos, vesnic verde, cat si prin forma sa compacta realizata de coroana care porneste de la sol.

Cupressocyparis Leylandii se preteaza extrem de bine pentru astfel de ziduri verzi, datorita ritmului sau de crestere (poate ajunge pana la 1 metru pe an) si cerintelor moderate fata de factorii de mediu. In vederea realizarii unui zid verde compact, exemplarele se vor planta la o distanta de 0,75 m, inaltimea la plantare fiind de aproximativ 1,3 m. La plantare se va adauga, pentru fiecare exemplar, o cantitate de 70 de litri de pamant pentru conifere, cu pH de 5,5%. Specia este extrem de rezistenta la tundere, fapt ce ii creste pretabilitatea pentru astfel de dispuneri; tunderea se poate realiza de doua trei ori pe an, favorizand astfel procesul de ramificare in interiorul coroanei.

Pe latura nord-vestica, gardul va fi dublat, pe o lungime de aproximativ 80 de metri de un aliniament realizat din Tilia Tomentosa (tei argintiu). Acest aliniament va fi intrerupt de accesul auto si pietonal in curtea institutiei. Pentru realizarea aliniamentului s-a optat pentru aceasta specie datorita pretabilitatii ei pentru astfel de dispuneri.

Specia este valoroasa din punct de vedere decorativ prin trunchiul drept, forma coroanei, ovoid-compacta, lujerii tomentosi, dar mai ales prin frunzele subrotund-cordiforme, mari, de culoare verde-inchis pe partea superioara si argintii pe partea inferioara, parte pe care sunt de asemenea si slab tomentoase. Toamna frunzele devin galbene, contribuind astfel la realizarea diversitatii cromatice. Teiul argintiu decoreaza si prin intermediul florilor galbene, foarte frumos mirositoare, grupate in corimbe pendente ce apar in iunie-iulie.

Exemplarele de Tilia Tomentosa se caracterizeaza prin cresteri rapide, la maturitate putand sa ajunga pana la 25-30 de metri inaltime. Din punct de vedere a conditiilor fata de factorii de mediu, specia este bine adaptata conditiilor de la noi din tara.

In vederea utilizarii lor in cadrul aliniamentului, arborii se vor forma inca din pepiniera prin taieri corespunzatoare privind proiectarea si formarea coroanei. Mentinerea ulterioara la inaltimea dorita, care sa fie in concordanta cu intreaga amenajare, se va realiza prin taieri, bine suportate de aceasta specie. Avand in vedere faptul ca aliniamentul margineste traseul auto din zona studiata, coroana arborilor se va proiecta la 4 metri, astfel incat sa nu deranjeze traficul indiferent de gabaritul autovehiculelor. Arborii se vor planta pe un singur rand, la distante egale de 6 metri, realizandu-se astfel un aliniament cu ritm static. Inaltimea la plantare a arborilor va fi de aproximativ 3 metri.

Pe latura sud-estica, in partea superioara, dublarea gardului cu vegetatie se va face printr-un aliniament de Acer saccharinum (artar de zahar). Aceast exemplar este un arbore de marimea intai, provenit din America de Nord, in conditiile din Romania poate ajunge pana la aproximativ 20 de metri. Valoarea ornamentala prin care se justifica alegerea acestei specii in cazul aliniamentului de fata, este conferita de trunchiul drept, acoperit de un ritidom gros, coroana ovoida, compacta, lujerii roscati cu lenticele evidente, frunzele palmat-lobate, cu 5 lobi adanc spintecati, cu varfuri lung acuminate, care toamna se coloreaza in diferite nuante de rosu. Florile sunt verzui si apar inainte de infrunzire, iar fructele, disamare, decoreaza prin dimensiunea lor neobisnuita.

Referitor la cerintele ecologice, specia este rezistenta la geruri, prefera solurile umede si are un temperament de lumina.

In cadrul aliniamnetului speciile se vor planta pe un singur rand la distante egale (6 metri) realizandu-se si in acest caz un ritm static.


Tot pe latura sud-estica, in dreptul cladirii, dublarea gardului se va face doar prin intermediul unui gard viu din Taxus baccata (tisa), cu o inaltime de aproximativ 1,5 metri, care sa nu optureze vizibilitatea catre cladire si sa favorizeze patrunderea luminii naturale in salile de clasa cu geamuri pe aceasta latura. S-a optat pentru ultilizarea unei vegetatii de inaltimi reduse pe aceasta zona a limitei de proprietate, deoarece aceasta se afla in imediata apropiere a cladirii, zona in care cladirea este marginita si de un taluz cu o inaltime de aproximativ 3 metri, care face mai dificila patrunderea luminii naturale in salile de la parter.

S-a ales aceasta specie in primul rand datorita ritmului lent de crestere, fapt ce impune un numar redus de interventii in vederea intretinerii acestui gard viu. Gardul este situat intr-o zona cu acces limitat, intre taluz si limita de proprietate, pe o fasie de teren relativ ingusta (4-7 metri) delimitata printr-un gard de zonele in care copiii au acces liber.

Taxus baccata este un arbore dioic, ce poate ajunge pana la 20 de metri, are ritmul de crestere foarte lent si este valoros din punct de vedere decorativ datorita coroanei foarte compacte, frunzelor aciculare, verde inchis pe partea superioara si verde deschis pe partea inferioara. Specia suporta foarte bine tunderile, de aceea este extrem de pretabila in vederea realizarii unui gard viu.


In partea inferioara a laturii sud-estice a proprietatii se prevede o perdea de protectie in vederea diminuarii efectelor curentilor de aer veniti dinspre padure, curenti a caror actiune nu este diminuanta de nici un obstacol, datorita faptului ca in vecinatatea terenului, pe aceasta latura nu exista elemente construite. Perdeaua de protectie se va realiza tot din Cupressocyparis leilandii, indeplinind astfel atat un rol functional (diminuarea actiunii curentilor de aer) cat si un rol estetic, datorita valorii decorative ridicate a acestei specii.

Pe latura sud-vestica a terenului, in dreptul cladirii se va instala un gard viu inalt, de peste 3 metri, din Ulmus Pumila (ulm de Turkestan). Acesta este un arbore de marimea a treia, provenit din Asia, la noi in tara poate ajunge pana la 15 metri inaltime. Specia se preteaza pentru garduri vii inalte, atat din punct de vedere functional, fiind rezistent la taieri si avand un ritm de crestere foarte rapid (aproximativ 1,5 metri pe an), dar si din punct de vedere estetic, prin tulpina ramificata de la baza, coroana bogata, deasa si regulat ramificata si frunzisul des, verde intens. Ulmul de Turkestan este foarte rezistent pe soluri grele si compacte, avand cerinte mici in ceea ce priveste factorii de mediu.

Pentru realizarea acestui gard viu, arborii se vor planta la distanta de 0,75 metri si in primii ani li se vor aplica doua, trei tunderi anual, care sa stimuleze indesirea, urmand ca in urmatorii ani sa li se aplice in continuare taieri de formare si intretinere.

In partea vestica a terenului, pornind din coltul proprietatii si intinzandu-se atat pe latura nord-vestica dar si pe cea sud-vestica a terenului aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca (pe o lungime de aproximativ 40 de metri pe fiecare latura), s-a realizat un masiv din diferite specii de arbori si arbusti, avand ca si centru compozitional coltul proprietatii si desfasurandu-se apoi simetric pe ambele laturi.

Pornind din zona centrului compozitional inspre extremitatile masivului se va realiza o dispunere in trepte a vegetatiei (vezi fig. X), prevazandu-se, dinspre centru spre limite, arbori de marimea unu, doi respectiv trei. Dispunerea in etaje a vegetatiei se va face atat pe lungimea masivului (dinspre centru spre extremitati) cat si pe latimea acestuia, pornind dinspre limita proprietatii cu etajul superior realizat din arbori si continuand, inspre interiorul acesteia cu arbusti de diferite dimensiuni, folosindu-se, pentru ultimul etaj specii taratoare.

Speciile au fost alese in asa fel incat sa asigure un decor cat mai variat, prin forma coroanei si coloritul frunzelor, dar sa prezinte un ritm de crestere asemanator pentru a nu se deranja reciproc in perioada de crestere.

In acest sens, zona centrala a masivului, in care se vor grupa arborii de inaltimea intai, s-au ales speciile:

Abies alba (bradul alb)- ce decoreaza prin tulpina dreapta, portul regulat, piramidal si frunzele de culoare verde-inchis pe partea superioara si doua dungi albe pe partea inferioara, dar si prin conurile erecte, cilindrice de 10-15 cm. Specia are un temperament pronuntat de umbra, conditii realizate prin amplasarea acesteia in mijlocul masivului.

Larix decidua (zada)- valorosa datorita frunzisului de culoare verde deschis, galben toamna, care avand in spate exemplare de Abies alba, realizeaza un contrast deosebit.

Quercus robur Fastigiata (stejarul)- a carui coroana columnara prezinta o valoare estetica suplimentara speciei de baza, care decoreaza prin frunzisul des de culoare verde intens.

Quercus rubra (stejarul rosu)- cu un aspect deosebit datorita frunzelor foarte decorative, care toamna se coloreaza rosu sau portocaliu.

Pentru zona arborilor de marimea a doua s-au propus urmatoarele specii:

Betula pendula (mesteacanul)- decorativ prin scoarta alba, neteda ce exfoliaza in fasii subtiri si prin coroana transparenta ce filtreaza lumina naturala, permitand totusi trecerea acesteia. Frunzele romboidale verzi deschis se ingalbenesc toamna, realizand contraste cromatice cu frunzisul altor specii.

Populus tremula (plopul tremurator)- creeaza diversitate in cadrul masivului prin coronamentul larg cilindric, transparent si frunzele subrotunde, cu petiolul amplasat lateral, fapt ce favorizeaza miscarea frunzelor la cea mai mica adiere de vant. Toamna inainte de cadere frunzele devin ruginii.

Pentru zona arborilor de marimea a treia s-au ales speciile:

Chamaecyparis nootkatensis (chiparosul de nootka)- arbore de talie mare in zona de origine, dar care in conditiile climatice de la noi din tara se comporta ca un arbore de marimea a treia. Specia decoreaza prin portul conic si frunzisul persistent verde intens.

Fraxinus ornus (mojdrean)- specie de dimensiuni mici, bine adaptata la conditiile de la noi din tara, decorativ prin frunzele de dimensiuni mari 15-20 cm, imparipenat compuse cu 5-9 foliole eliptice.

Quercus fraineto (garnita)- valoros din punct de vedere decorativ prin coroana larga, deasa si frunzele lungi, lirate.

Pentru realizarea dispunerii etajate a vegetatiei si dinspre limita de proprietate spre interiorul acesteia, in propunere se prevede amplasarea in fata arborilor, a unor grupuri de arbusti de diferite inaltimi, care sa realizeze trecerea treptata de la nivelul arborilor la nivelul solului.

In acest scop s-au ales urmatoarele specii:

Chamaecyparis pisifera Filifera Aurea- decorativ prin portul conic, frunzisul persistent bogat, fin si dens, verde deschis spre galben.

Juniperus sabina Cupressifolia (cetina de negi)- arbust cu aspect de tufa, cu frunze solziforme, persistente, verzi-cenusii.

Prununs tennela Alba (migdal pitic)- valoros din punct de vedere ornamental, datorita infloririi abundente ce imbraca ramurile primavara cu flori albe.

Syringa vulgaris (liliac)- decorativ prin florile simple sau duble, placut mirositoare dispuse in panicule mari, de pana la 18 cm, ce apar primavara.

Ligustrum ovalifolium- arbust cu frunze caduce, sau semipersistente, decorativ prin portul compact, frunzele verzi si florile albe, grupate in panicule, ce apar vara.

Deutzia scabra Candidisima (deutie)- arbust cu aspect de tufa ce decoreaza prin florile albe duble si mugurii rosiatici.

Fortsythia suspensa (ploaie de aur)- arbust ce infloreste inaintea infrunzirii, valoros din punct de vedere ornamental, datorita abundentei de flori galbene, in perioada de primavara.

Cotinus coggygria (scumpie)- decorativ prin frunzele simple, alterne, eliptice de culoare rosie-violet, ce toamna se coloreaza frumos in galben-ruginiu.

Cotoneaster horizontalis- arbust ce acopera bine solul, cu frunze mici, eliptic-sferice verde-lucitor pe partea superioara si verde-mat pe partea inferioara. Toamna se coloreaza in portocaliu si apoi rosu, realizand un decor deosebit. Frunctele de culoare rosie raman pe ramuri pana primavara.

In propunere s-au pastrat toate cele trei accese initiale: cel principal, auto si pietonal, dinspre strada Sergiu Celibidache si cele secundare, auto si pietonal si respectiv doar pietonal din spatele garajelor RATUC. In concordanta cu intreg gardul imprejmuitor si portile vor fi de lemn tratat, conferind astfel intregului ansamblu un aspect unitar. Traseul auto va face legatura intre cele doua intrari destinate autovehiculelor, facilitand de asemenea accesul acestora in apropierea cladirii. Accesele pietonale vor fi legate printr-o retea mai ampla de alei, menita sa faca posibil accesul pietonal atat in cladire cat si in celelalte zone functionale sau de interes ale amenajarii.

Datorita faptului ca situatia existenta nu prevedea o parcare amenajata, locurile de parcare fiind in continuarea accesului auto, nediferentiate de acesta, realizate prin simpla acoperire cu pietris a unei suprafete, propunerea prevede amenajarea si marcarea corespunzatoare a 28 de locuri de parcare (cu dimensiuni de 2,5 m pe 5 m.), pe latura nord-estica a proprietatii, in imediata apropiere a accesului auto principal. S-a avut in vedere, ca vegetatia din apropierea parcarii (zidul verde din Cupressocyparis leylandii) sa realizeze un ambient placut, dar de asemenea sa fie rezistenta la fum, gaze si poluare, iar florile si fructele sa nu murdareasca autoturismele parcate si carosabilul.

In coltul nordic al proprietatii, la distanta aproximativ egala de cele doua accese auto, si in imediata apropiere a accesului pietonal, din spatele garajelor RATUC, s-a instalat un suport pentru biciclete.

Noua retea de alei a fost gandita in asa fel incat sa raspunda atat nevoilor functionale, prin realizarea cailor de circulatie care sa faca legatura dintre accesele in curtea institutiei spre toate intrarile in cladire (atat cele principale cat si cele secundare) si toate punctele de interes ale amenajarii, dar si nevoilor estetico-decorative prin realizarea unor trasee, de multe ori sinuoase, dar foarte decorative, care sa-i dea posibilitatea vizitatorului sa descopere treptat diversele zone de interes.

Avand in vedere lipsa totala a unei retele sistematizate de alei in situatia initiala, accesul in cladire se facea printr-o serie de alei provizorii, realizate din pietris, material care ingreuna traficul pedestru. In propunere, s-a pastrat traseul pentru traficul auto si s-a modificat total sistemul de alei pietonale.

Pentru realizarea unui sistem de alei optim din punct de vedere functional-estetic se vor avea in vedere urmatoarele: proiectarea corespunzatoare a densitatii retelei de circulatie, prin subordonarea importantei aleilor, directionarea fireasca a acestora, alegerea dimensiunilor adecvate, inclinarea longitudinala si transversala in functie de microrelieful terenului.

In ceea ce priveste solutia de amenajare a aleilor este important sa se mentioneze urmatoarele aspecte: au fost pastrate unele trasee, insa a fost nevoie si de trasee noi, care sa faciliteze accesul pietonal in toate zonele de interes si sa realizeze legaturi intre acestea. S-a propus o alee principala cu latimea de 2 m, sub forma de arc de cerc, care sa faca legatura intre accesul principal in curtea institutiei (dinspre strada Sergiu Celibidache) si intrarea principala in cladire.

De pe parcursul acestei alei se deschid perspective decorative atat spre stanga cat si spre dreapta, pornind de asemenea si aleei secundare, cu latimea de 1,5 m, care fac legatura cu diverse alte obiective de pe parcursul amenajarii. Aleile vor fi confectionate din dale din piatra naturala si granit si se vor diferentia prin dispunerea diferita a dalelor.


5.1.2.     Locul de joaca pentru gradinita

In partea estica a cladirii, in apropierea accesului secundar in incinta institutiei, acces realizat printr-un pod de lemn (plasat deasupra taluzului) care face legatura intre reteaua de alei si etajul intai al cladirii, s-a propus amenajarea locului de joaca pentru copiii de grǎdinita pe o suprafata de aproximativ 300 m2. Pozitionarea locului de joaca s-a facut in asa fel incat sa impuna un traseu cat mai scurt de parcurs de catre copii din gradinita.

Zona in care se va amenaja spatiul de joaca se va nivela, realizandu-se pe toata latura opusa cladirii, un zid de sprijin de piatra, cu o inaltime de 1,5 m. Acest zid va fi acoperit de Hedera helix (iedera), plantata deasupra zidului, urmand ca ea in timp sa-l acopere. Iedera este o liana taratoare cu frunze persistente, romboidale, de culoare verde intens. Specia este putin exigenta fata de sol, adaptabila atat la lumina, cat si la umbra, rezistenta la gaze si la fum, dar sensibila la ger.

Spatiul de joaca efectiv va avea forma circularǎ, marcata prin utilizarea unui gazon rezistent la cǎlcare, care sa asigure astfel mentinerea calitatilor estetico-decortive in timp. Locul de joaca va contine elemente de mobilier destinate agrementului ludic: hinta, tobogan, etc, in jurul acestor elemente, in zonele cele mai expuse calcarii, amplasandu-se scoarta ornamentala .

Delimitarea zonei de joaca in partea sud-vestica, dar si izolarea taluzului din apropierea cladirii se va face printr-un gard de sarma cu inaltimea de 1,5 m, dublat de un gard viu din Buxus sempervirens, specie aleasa si in cazul acestui gard viu datorita frunzisului des si persistent care realizeaza un gard compact pe toata perioada anului. Acest gard dublu (de sarma si de vegetatie) va insoti taluzul, pe intreaga latura nord-estica a cladirii, contribuind la asigurarea sigurantei copiilor in zona.

In coltul nordic si opus in cel sudic al spatiului de joaca, se vor instala doua grupuri identice de arbusti, cu scopul de a imbogati zona din punct de vedere estetic. Gruprile vor fi formate din cate un exemplar de Syringa vulgaris (liliac), Philadelphus coronarius (iasomia) si Tamarix petandra (catina), specii arbustive, decorative prin flori, alese in asa fel incat momentele de inflorire sa survina decalat, pentru ca grupul sa decoreze o perioada cat mai indelungata, incepand din luna mai, prin florile placut mirositoare, grupate in panicule de culoare liliachie, continuand in iunie cu florile alb-crem, dispuse in raceme terminale, foarte frumos parfumate ale iasomiei si terminand cu florile rosiatice, dispuse in raceme mici terminale, care apar in iulie si se mentin pana in septembrie, ale catinei.


5.1.3.     Locul de joaca pentru scoala

Locul de joaca destinat scolii va fi amplasat in partea nord-vestica a terenului in apropierea accesului principal in incinta institutiei, astfel incat sa fie usor accesibil copiilor.

Spatiu de joaca va avea si in acest caz o forma circulara, respectand structura spatiului de joaca al grǎdinitei, dar la o alta scara, suprafata totala a zonei de joaca pentru scoala fiind de aproximativ 600 de m2. Acest spatiu va fi de asemenea delimitat prin utilizarea unui gazon rezistent la calcare, intreaga suprafata fiind inconjurata


de o alee secundara prin intermediul careia se realizeata accesul spre diverse alte zone de interes.

Locul de joaca va cuprinde elemente de mobilier destinate agrementului ludic, elemente realizate exclusiv din lemn si alte materiale naturale. Zonele cele mai expuse calcarii fiind de asemenea realizate din scoarta ornamentala, astfel integritatea gazonului sa nu fie afectata.

In plus in aceasta zona se va mai amplasa un teren de sport cu o suprafata de 130 m2, pe care sa se poata desfasura activitatile sportive, atunci cand vremea o permite. In partea nord estica a terenului se va amplasa si o mica tribuna, de pe care sa se poata viziona diversele evenimete sportive. Delimitarea intre terenul de sport si elementele de mobilier destinate agrementului ludic se va face prin amplasarea unui gard viu de Spiraea x vanhouttei (spiree). Specia (arbust cu aspect de tufa) este valoroasa din punct de vedere decorativ, datorita portului usor pendent, frunzelor rombic-ovate, verzi pe partea superioara si glauce pe partea inferioara, dar mai ales datorita florilor alb-imaculat extrem de abundente, mici, grupate in corimbe cu numeroase flori laterale, care apar in luna mai. Speciile de Spiraea nu au cerinte mari fata de sol, prefera lumina, dar suporta si semi-umbra si sunt rezistente la ger. Pentru a realiza gardul viu, exemplarele vor fi plantate la distante egale de aroximativ 20 cm, inaltimea plantelor fiind de 80 cm. Gardul viu din Spiraea x vanhouttei, poate fi mentinut la inaltimea dorita prin tarieri pe care le suporta fara probleme.


5.1.4.     Amfiteatrul

Prezent si in situatia initiala, amfiteatrul (sub forma unei suprafete circulare din beton finisat), situat pe latura nordica a cladirii, in imediata apropiere a acesteia, a fost pastrat si amenajat corespunzator, astfel incat sa reprezinte un centru compozitional al zonei. Modelul formei circulare a fost preluat si in cazul locurilor de joaca, determinand astfel un traseu circular al aleilor care fac legatura intre diversele puncte de interes. In partea nord-estica a amfiteatrului a fost amenajata o structura in forma de arc de cerc, din lemn de pe care sa se poata viziona de catre public diversele evenimente si activitati ce vor avea loc in amfiteatru.

La extremitatile acestei structuri se vor amplasa doua grupuri, a cate trei specii arbustive, care sa imbogateasca din punct de vedere decorativ spatiul prin realizarea unui decor de lunga durata, din mai pana in septembrie. Pentru realizarea acestui decor s-au ales urmatoarele specii: Syringa vulgaris (liliac), Philadelphus coronarius (iasomia) si Tamarix petandra (catina). Speciile sunt folosite si in cazul locului de joaca a gradinitei datorita valorii decorative, conferita de florile acestor specii, care apar declat, realizand astfel un decor indelungat.

In spatele structurii de lemn, se va amplasa un aliniament de Hibiscus syriacus, care sa indeplineasca rolul functional, prin mascarea structurii, dar si rolul decorativ, prin crearea unei ambiante placute de-a lungul aleii secundare care inconjoara amfiteatrul prin partea nord-estica.

Hibiscusul este un arbust cu aspect de tufa, ce poate ajunge pana la 3 m, valoarea ornamentala deosebita este conferita de florile simple, campanulate, mari, cu diametrul de 6 pana la 9 cm, de culoare rosu-violaceu, ce apar in luna iulie si se mentin pana in septembrie. Specia iubeste lumina si caldura si se dezvolta bine pe soluri fertile si permeabile.


5.1.5.     Terasa

In partea nordica a cladirii se afla o intrare secundara in institutie, care face posibil accesul direct in cantina acesteia. In propunerea de amenajare se prevede realizarea unei terase, in forma de semicerc, cu o suprafata de aproximativ 200 m2, lipita de fatada nord-vestica a cladirii, terasa pe care sa se poata lua masa in perioada calda a anului.

In acest scop terasa a fost amenajata cu mese, scaune si umbrelute, care sa ofere tot confortul necesar desfasurarii activitatilor intr-un astfel de spatiu.

Terasa este pozitionata in semi-umbra, datorita expozitiei nord-vestice a spatiului, dar si datorita apropierii terasei de cladire. In centrul terasei au fost amplasate doua ghivece circulare, cu diametrul de 1,2 metri si o adancime de 0,7 metri, in care se vor amplasa exemplare de Rhododendron arboreum (azalea).

Aceasta specie a fost aleasa atat din considerente practice, legate pretabilitatea speciei la conditii de semi-umbra, dar si datorita valorii sale ornamentale incontestabile realizata de aspectul compact de tufa si bogatia florilor mari, campanulate si intens colorate. Este important de precizat ca inainte de plantare in ghiveci se va adauga sol acid care sa favorizeze buna dezvoltare a exemplarelor.

Lipite de cladire, de-o parte si de alta a intrarii se vor amplasa doua ghivece de lemn, inguste, cu lungimea de 5 metri si inaltimea de 0,4 metri, in care se vor planta alternativ tufe de Lavandula angustifolia (levantica), Ocimum basilicum (busuioc) si Rosmarinus officinalis (rozmarin), plante aromatice, care pe langa decorul realizat prin flori, incanta si prin mireasma deosebita pe care o degaja.

Delimitarea terasei pe partea opusa cladirii se va face printr-un gard viu intrerupt de alea care face legatura intre terasa si restul amenajarii. Specia folosita pentru acest gard este Ligustrum vulgare (lemnul cainesc) alternat cu Ligustrum vulgare Aureum ( cu frunze galbene), pentru realizarea unui efect dinamic din punct de vedere cromatic. Alegerea se justifica datorita adaptabilitatii mari a speciei si a rezistentei la diferite tipuri de sol, umbra si ger. Lemnul cainesc este un arbust ramificat, cu aspect de tufa, cu frunze oblong-ovate, de culoare verde intens.

Specia suporta tunderea, putand fi astfel mentinuta la inaltimea dorita.


5.1.6.     Gradina de legume

Programa scolara, in sistemul educational Waldorf, prevede pentru clasa a 5-a ore de gradinarit, in care fiecare elev sa aiba ocazia sa dobandeasca o serie de cunostinte minime cu privire la cultivarea legumelor. Pentru realizarea practica a acestor ore, este obligatoriu ca scoala sa dispuna de un spatiu special amenajat, dedicat exclusiv acestei activitati, spatiu in care accesul copiilor sa fie permis doar in timpul activitatilor didactice.

Propunerea de amenajare, prevede realizarea unui astfel de spatiu in zona sud-vestica a proprietatii, pe o suprafata de aproximativ 250 m2. Gradina va fi delimitata de restul amenajarii printr-un gard de lemn cu functionalitate dubla: atat de a marca suprafata gradinii de legume, dar si de a asigura siguranta copiilor, avand in vedere faptul ca pe toata latura sud-estica a grǎdinii, aceasta se invecineaza cu taluzul care inconjoara cladirea pe 3 din cele 4 laturi ale sale. Pe aceasta portiune gardul de lemn va



fi dublat de un gard viu din Buxus sempervirens, specie aleasa datorita frunzelor sale persistene, care asigura un decor permanent si pretabilitatii acesteia la tundere, fapt ce face posibila, mentinerea gardului la inaltimea dorita.

In partea sudica, gradina va fi protejata de curentii de aer de un perete verde realizat din Cupressocyparis leylandii, iar in partea sud-vestica, de un gard viu inalt din Ulmus pumila.

Pentru buna desfasurare a activitatilor de cultivare a speciilor leguminoase, se va aduce pamant fertil din care se vor organiza straturi pe o suprafata de 50 m2. De la intrarea in gradina, pana in partea opusa, o alee secundara va face posibil accesul spre constructia in care se vor depozita toate uneltele si materialele necesare activitatii in gradina.


5.1.7.     Foisor destinat activitatilor didactice in aer liber

In coltul nord vestic al proprietatii se va amenaja un spatiu destinat activitatilor didactice in aer liber, atunci cand vremea permite desfasurarea acestora. Foisorul, realizat din lemn, va avea o suprafata de aproximativ 20 de m2 si va fi dotat cu bancute de lemn. Spatiul va fi umbrit de arborii si arbustii masivului in care este amplasat, fiind astfel izolat de spatiul de joaca, creandu-se o ambianta propice pentru desfasurarea activitatilor didactice in acest spatiu.

5.1.8.     Zonele de odihna

Pe parcursul traseului aleilor, la intersectii, in trei zone distincte ale amenajarii, au fost amenajate locuri de odihna, prin amplasarea in centru intersectiei a cate un arbore de dimensiuni mari, care sa creeze o umbra suficient de deasa si astfel o ambianta placuta care sa imbie trecatorii sa faca o pauza, pe bǎncuta circulara, dispusa in jurul fiecarui arbore.

Pentru realizarea acestei umbre in cele 3 puncte distincte, s-a ales utilizarea a trei specii diferite din genul Aesculus (castanul porcesc); Aesculus hippocastanum (cu flori albe), Aesculus carnea (cu flori rosii) si Aesculus flava (cu flori galbene), specii care sa asigure unitatea zonelor prin portul arborilor, dar in acelasi tip sa creeze diversitate prin coloritul diferit al florilor.

Speciile din genul Aesculus, sunt arbori de talie mare, cu trunchi drept si coroana globuloasa, decorativi atat prin portul regulat, frunzele lung petiolate, palmat-compuse, dar mai ales prin florile mari, divers colorate, grupate in panicule erecte, ce apar in luna mai. Castanul porcesc prezinta o amplitudine climatica larga, fiind rezistent la seceta si geruri si adaptandu-se repede la conditii variate de sol.


5.2.          AMENAJAREA ZONELOR DECORATIVE


In orice spatiu verde, pe langa zonele functionale a caror amenajare este obligatorie, pentru ca desfasurarea activitatilor in aceste zone sa se realizeze intr-o ambianta cat mai placuta, imbogatirea valorii estetico-decorative a peisajului se poate realiza prin crearea unor zone decorative, care sa faca legatura intre spatiile functionale si sa bucure privirea trecatorilor in parcursul lor dinspre o zona spre alta.

In acest sens au fost propuse si in cazul propunerii de amenajare a spatiului verde aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca o serie de ansambluri decorative realizate fie doar cu ajutorul vegetatiei, dispuse in forme cat mai atractive, fie prin alaturarea vegetatiei cu diverse consturctii ornamentale care sa creeze efecte deosebite.


5.2.1.     Ansambluri decorative construite

Fig.38.Ansamblu decorativ 1


 
In zona estica a amenajarii, pe parcursul aleii principale, la intersectia acesteia cu aleea secundara ce face legatura cu intrarea in gradinita, se va realiza un mic ansamblu ornamental triunghiular, in jurul unei fantani arteziene. In zona ansamblului terenul se va nivela, racordarea zonei la alei facandu-se prin intermediul scarilor. Fantana arteziana va fi inconjurata de un rondou cu specii floricole anuale, circulatia pietonala desfasurandu-se in jurul acestuia. Pentru o evidentiere mai clara a ansamblului ornamental, delimitarea acestuia de restul compozitiei se va realiza prin ampasarea pe fiecare latura a triunghiului a cate cinci exemplare de Thuja occidentalis danica, care prin forma lor globuloasa, realizeaza trecerea de la elementele componente ale constructiei ornamentale la vegetatia inconjuratoare.

Realizarea decorului de primavara a rondoului se va realiza prin utilizarea speciei Viola x wittrokiana, de culoare alb si mov, dispuse separat, fiecare culoare pe cate doua sferturi opuse ale rondoului (vezi fig. 38). Specia decoreaza in perioada de primavara si pana la inceputul verii prin florile solitare, bazale, mari, urmand ca apoi sa fie inlocuita de alte specii. Decorul de vara se va realiza prin ultilizarea speciei Begonia semperflorens, tot in doua culori (alb si rosu), dispuse ca si in cazul decorului de primavara. Specia decoreaza atat prin florile, simple sau duble, cat si prin foliajul cerat.

Pe latura nord-vestica a cladirii, in apropierea acesteia, se va realiza un alt ansamblu decorativ, format dintr-un rondou, delimitat printr-un zid de piatra cu inatimea de 15 cm. Elementul central al rondoului il va reprezenta un exemplar de Juniperius chinensis Sargentii, specie decorativa in primul rand datorita formei deosebite, realizata prin taieri succesive de formare in pepiniera, dar si datorita frunzisului verde-albastrui persistent. Specia este putin pretentioasa fata de cerintele de mediu, fiind bine adaptata conditiilor de la noi din tara.

In jurul acestuia se vor planta tufe de Aster amellus, specie perena, originara din sudul Europei ce decoreaza prin florile de culoare albastru deschis, usor liliachii, dispuse in capitule reunite in corimbe, ce infloresc in iulie si se pǎstreaza pana in septembrie. Planta decoreaza si in restul anotimpurilor prin frunzele dese oblong-lanceolate, pubescente.


5.2.2.     Ansambluri decorative realizate din vegetatie

Zona nord-estica a terenului cuprinde toate cele trei accese in incinta spatiului verde aferent institutiei, calea de circulatie auto, care face legatura intre cele doua accese auto, parcarea, locul de joaca destinat copiilor de gradinita si intreaga retea de alei care face legatura intre toate aceste elemente. Delimitarea acestor zone functionale precum si realizarea aspectului estetico-decorativ se face cu ajutorul vegetatiei, dispuse variat in diverse forme de grupare a acesteia.

De-a lungul caii de circulatie auto, pe partea opusa perdelei de protectie din Cupressocyparis Leylandii, s-a instalat un gard viu de aproximativ 50 metri din Buxus sempervirens (cimisir) intrerupt din 10 in 10 metri de exemplare de Thuja occidentalis Danica. Acest gard va fi dublat, la o distanta de 3,5 m, de un aliniament format din 5 exemplare de Liriodendron tulipirefa, care sa asigure decorul la nivelul superior.

Alegerea speciei pentru gardul viu s-a facut tinandu-se cont de pretabilitatea acestei specii pentru astfel de utilizari. Buxus sempervirens este un arbust care la maturitate poate ajunge pana la 3-4 metri inaltime, dar avand faptul ca suporta bine taierile, el poate fi mentinut cu usurinta la inaltimea dorita, in cazul de fata la aproximativ 0,8 metri. Specia decoreaza prin forma compacta si foarte deasa, realizata ca urmare a taierilor succesive, dar mai ales prin frunzisul persistent format din frunze mici, eliptic-ovale, pieloase, verzi-lucioase. Din punct de vedere a cerintelor fata de mediu specia nu suporta excesul de apa, dar rezista bine la seceta, ger si praf. Datorita cresterii lente, exemplarele se formeaza inca din pepiniera, folosindu-se in cazul de fata exemplare cu inaltimea de aproximativ 0,5 m, plantate la distante egale (0,3 m).

Pentru a intrerupe ritmul static al gardului viu din Buxus sempervirens, s-a intervenit prin intreruperea acestuia cu exemplare de Thuja occidentalis danica; arbust extrem de decorativ prin portul globulos, regulat, format dintr-un frunzis des, solziform de un verde intens. Specia isi pastreaza forma initiala globuloasa, fiind nevoie doar de interventii superficiale (taieri de mentinere). Referitor la cerintele fata de factorii de mediu, specia este bine adaptata conditiilor de la noi din tara, fiind de asemenea rezistenta la praf si poluare.


Dublarea gardului s-a realizat prin amplasarea a 5 exemplare de Liriodendron tulipifera (tulipier) grupate intr-un aliniament, pe un singur rand, datorita valorii ornamentale extraordinare a speciei, care printr-o amplasare corespunzatoare poate crea efecte estetice deosebite. Arborele de lalele, cum mai este denumit, este un arbore de categoria intai, ce decoreaza prin portul regulat, tulpina dreapta, cilindrica, coroana ovata si prin frunzele cu patru lobi, lung petiolate, de culoare verde-galbui ce toamna devin galbene-aurii. Elementul principal de decor il reprezinta florile solitare, tulipiforme, galben-verzui, cu o pata portocalie in mijloc, flori care infloresc in mai-iunie. Specia este exigenta la lumina si caldura, in tinerete fiind sensibila la temperaturi scazute, fapt ce obliga la protejarea ei pe timp de iarna in perioada de tinerete. In vederea realizarii aliniamentului exemplarele se vor planta la o distanta de 6 metri, exemplarele folosite avand inaltimea de aproximativ 2 metrii.

. In parea stanga a aleii principale, imediat dupa intrarea in curte, se va amplasa un grup mixt de 5 arbori decorativi de marimea a treia, care sa imbogateasca din punct de vedere estetic zona, dar sa nu optureze total vizibilitatea spre cladire. In componenta grupului vor intra atat conifere cat foioase, care sa realizeze un decor variat pe o perioada cat mai indelungata a anului. Se vor utiliza urmatoarele specii: Malus floribunda (mar japonez), Prunus cerasifera Atropurpurea (corcodusul), Catalpa bignonioides (catalpa), Chamaecyparis lawsoniana Alumii (chiparosul de California) si Thujopsis dolobrata (tuiopsis), care in conditiile climatice din tara noastrǎ se comporta ca un arbore de categoria a treia.

Exemplarele de Malus si Prunus au fost alese datorita infloririi abundente din perioada de primavara, cu flori rosiatice in cazul marului japonez si respectiv albe in cazul corcodusului, care mai decoreaza si prin frunzisul rosu-vinetiu extrem de bogat. Catalpa bignonioides, desi poate ajunge la dimensiuni mai mari decat celelalte exemplare, poate fi mentinuta la inaltimea dorita prin taieri, pe care le suporta bine. Aceasta specie decoreaza pe toata perioada de vegetatie prin intermediul frunzelor foarte mari (10-20 de cm), ovat-cordate, pe dos pubescente, de culoare verde deschis.

Coniferele asigura decorul pe toata perioada anului, Chamaecyparis lawsoniana alumii decoreaza prin portul conic, compact, cu frunze solziforme albastrui in tinerete si apoi verzi-cenusii, iar Thujopsis dolobrata este valoros din punct de vedere ornamental datorita frunzisului persistent, solziform, cu solzi lati, verde-galbui lucios pe partea superioara, cu linii albe pe parte inferioara si a formei de coarana, conice, cu ramurile usor pendente.

Fig.44.Ansamblu decorativ 4


 


De-a lungul aleii principale, dupa intersectia triunghiulara marcata de fantana arteziana, se va realiza un gard viu de dimensiuni mici, in forma de semiluna, din Spiraea japonica Little princes care sa insoteasca aleea, realizand un efect decorativ deosebit, dar si sa impiedice realizarea de scurtaturi, care prin distrugerea gazonului pe aceste portiuni, sa diminueze calitatile decorative ale intregii zone.

Varietatea folosita, este un arbust pitic, cu frunze mici, romboidale, caduce, a carui inaltime poate ajunge pana la 50 cm, valoros ornamental datorita infloririi abundente, cu flori mici, roz la inceputul verii.

In spatele acestui gard viu pitic, se vor amplasa doua grupuri, a cate trei arbori de inaltimea a treia, care sa asigure decorul la nivelul superior, fara a optura total vizibilitatea spre cladire. Speciile alese; Prunus avium (cires pasaresc), Malus floribunda (mar japonez), Rhus typhina (otetar) si Salix matsudana Tortuosa, realizeaza un decor variat prin port, forma si coloritul florilor si a frunzelor, avand ca element comun, dimensiunile aproximativ egale.

Ciresul pasaresc decoreaza in primul rand prin florile pedunculate albe, dispuse in fascicule umbeliforme, ce apar inainte de infrunzire, in aprilie mai. Marul japonez infloreste imediat dupa infrunzire, iar florile sunt rosii carmin. Otetarul decoreaza in prima faza prin frunzele mari oblong lanceolate, iar apoi, in prima perioada a verii prin florile galben-verzui, iar ulterior prin fructele rosii pubescente, mari, care raman pe planta mult timp, chiar si dupa caderea frunzelor. Exemplarele de si Salix matsudana Tortuosa decoreaza prin ramurile puternic geniculate si prin frunzisul verde glauc pe partea superioara.

Pe latura nordica a cladirii, la capatul gardului viu din Spiraea japonica Little princes, se va amplasa un grup format din trei exemplare de Chamaecyparis lawsoniana Alumii (chiparosul de California). Specia ajunge pana la 5-7 metri inaltime si decoreaza prin coroana conica, cu cresteri compacte si frunze albastrui in tinerete, iar apoi verzi-cenusii. Aceasta prefera solurile grele, iar in tinerete este sensibila la temperaturi foarte scazute. Avand in spate un fundal galben, realizat de corpul de cladire, coloritul deosebit al exemplarelor va fi si mai bine scos in evidenta.

In fata terasei, in partea dreapta a aleii, care face posibil accesul catre aceasta, se va amplasa un grup extrem de decorativ, realizat din trei exemplare de Magnolia x soulangiana. Exemplare alese datorita valorii ornamentale deosebite, realizate prin frunzele invers ovate, lungi de 11-13 cm, pubescente, dar mai ales de florile mari, albe, erecte, in forma de cupa, care apar concomitent cu infrunzitul sau imediat dupa.

In zona nordica a terenului, in fata aliniamentului de Tilia tomentosa, marginind calea de circulatie auto, se va instala o platbandǎ de trandafiri floribunzi de diferite culori, care sa delimiteze zona de trafic auto si sa decoreze prin florile impresionante pe toata perioada calda, prin cele trei valuri de inflorire.

Delimitarea aleilor, dar mai ales protejarea intersectiilor, astfel incat sa se evite trasarea de scurtaturi nedorite, se va face prin amplasarea in apropierea acestor zone a unor grupuri de Juniperus horizontalis. Specia este buna acoperitoare a solului, de inaltime redusa si crestere lenta. Decoreaza prin frunzisul persistent verde. Exemplarele nu sunt sensibile la factorii de mediu, fiind bine adaptate la conditiile climatice de la noi din tara.

In partea sud-estica a cladirii, pe fasia ingusta dintre taluz si limita de proprietate de vor amplasa doua grupuri a cate 5 specii de arbori si arbusti ornamentali, de inaltime redusa, care sa realizeze un decor variat, vizibil din salile de clasa cu geamuri pe acea latura, dar care sa nu impiedice patrunderea luminii naturale in aceste sali. Pentru a indeplini aceste cerinte se vor utiliza urmatoarele specii: Picea pungens Glauca globosa, Juniperus horizontalis si trei varietati ale genului Rhododendron, cu flori de culori diferite (alb, roz si liliachiu).

In coltul nordic al terenului, delimitarea dintre zona de parcare si suporturile de biciclete, se va realiza prin amplasarea unui exemplar izolat de Liquidambar styraciflua (arbore de guma). Specia decoreaza prin portul elegant, piramidal, regulat, cu frunze cazatoare formate din 5 lobi, de culoare verde primavara si vara, iar toamna rosu-purpuriu. Florile sunt mici, de culoare galben-pal reunite in buchete. Fructele sunt rotunde, pendente de culoare bruna la maturitate. Specia are o crestere rapida si se dezvolta bine in plin soare, adaptandu-se pe toate tipurile de sol.

5.3.          PROPUNERE DE AMENAJARE A TALUZULUI DIN CURTEA CENTRULUI EDUCATIONAL COMUNITAR WALDORF DIN CLUJ-NAPOCA


Terenul aferent cladirii liceului Waldorf se afla in partea sud-vestica a Municipiului, la extremitatea vestica a cartierului Zorilor si ocupa o suprafata de 9.497 de m2, altitudinea medie a proprietatii este de 460 m. Suprafata analizata este localizata intre strazile Frunzisului si Sergiu Celibidache. Amplasamentul apartine versantului nordic al dealului Feleacului, in zona sa mediana.

Diferenta de nivel intre cota minima si cea maxima a terenului este de aproximativ 13 metri pe o diagonala a parcelei de 150 de metri, panta generala fiind de aproximativ 6%. In vederea realizarii constructiei cladirii Centrului Educational pe o suprfata de 1580 m2, s-au realizat sapaturi care au dus la formarea unui taluz de peste 100 de metrii lungime care inconjoara cladirea pe laturile sud-estice. Panta taluzului variaza ajungand la un maxim de 65%.

Avand in vedere destinatia terenului, este vitala o abordare bazata pe o documentatie serioasa, pentru gasirea solutiei optime de amenajare si stablizare a taluzului in asa fel incat acesta sa nu mai ridice nici un fel de proleme din punct de vedere a stabilitatii si pe langǎ aceasta sa imbogateasca din punct de vedere estetic amenajarea generala a spatiului.


5.3.1.     Stabilizarea taluzului la suprafata

In vederea stabilizarii solului la suprafata s-a optat pentru utilizarea unui material special numit Geotextil, acesta este un material netesut, perforat din fibre de polipropilena care retine particulele mici din sol, in timp ce apa poate sa treaca, acesta nu putrezeste si rezista la actiunile mecanice ale radacinilor din sol. Are un rol foarte important in stabilizarea taluzului protejand solul impotriva scurgerilor la suprafata si favorizand cresterea si dezvoltarea vegetatiei pe aceste suprafete.

Geotextilul trebuie instalat dupa ce gazonul sau inlocuitorul de gazon a fost insemantat, dar inainte de a planta arborii sau arbustii. Selectia tipului de vegetatie se face in functie de tipul de clima si capacitatea plantelor de a se dezvolta pe terenuri in panta si nu depinde de instalarea geotextilului.



Este necesara si importanta pregatirea solului inaintea instalarii geotextilului in vederea imbunatatirii acestuia in elemente nutritive necesare plantelor in cazul in care solul este sarac in astfel de elemente, si nivelarea pantei astfel incat intre geotextil si sol sa se realizeze un contact cat mai intim.

Instalarea propriu-zisa a geotextilului se face relativ simplu respectandu-se o serie de pasi conform procedurii tehnice stabilite de catre producatori, care prevad: transportarea rulourilor de geotextil in partea de amonte a taluzului, fixarea unui capǎt a ruloului cu ajutorul unor tarusi de lemn, acoperirea cu pamant a materialului in partea de amonte a taluzului, pentru a evita patrunderea apei sub material, derularea usoara a rulourilor de geotextil si fixarea acestora in sol cu ajutorul unor tarusi metalici in forma de u (cu o mungime de aproximativ 30 cm), din metru in metru, incepand din partea superioara a pantei. Rolele alaturate se suprapun pe o portiune de 5-10 cm. In timpul procesului de instalare se va evita formarea de cute, pentru a se favoriza contactul intim cu solul si de asemenea nu se va cǎlca direct pe material pentru a nu degrada calitatile acestuia.


5.3.1.     Vegetatia folosita pentru stabilizarea taluzului

Pentru o fixare cat mai buna a solului pe taluzul ce inconjoara cladirea pe trei din cele patru laturi ale sale s-a optat pentru hidroinsamantarea cu gazon a acestuia inainte de a amplasa plasa geotextila si plantarea ulterioara, pe linia mediana a taluzului, a 100 de exemplare de (Vinca minor). Specia este o planta perena, cu tulpina taratoare, din care pornesc numeroase radacini. Tulpina este acoperita de un frunzis des, persistent, verde inchis pe partea superioara si verde deschis pe partea inferioara. Planta este bine adaptata conditiilor de mediu din Romania, dezvoltandu-se si pe terenuri in panta, contribuind la stabilizarea acestora.

De asemenea pentru realizarea unei retele ample de radacini, dispuse la adancimi variate, care sa asigure consolidarea in adancime a terenului, in propunere se prevede instalarea pe taluz a unor grupuri si aliniamente de arbori si arbusti capabili sa se dezvolte si pe astfel de terenuri.

In acest sens s-a ales, pentru realizarea de grupuri si aliniamente, folosirea speciei Robinia pseudacacia , in primul rand datorita inradacinarii profunde (1-2 m adancime), raspandite lateral pe distante mari fata de trunchi (15-20 m). Coroana este larga, transparenta permitand astfel trecerea luminii naturale spre salile de clasa cu geamuri pe aceasta latura. Infrunzirea tarzie constituie in acest caz un avantaj, contribuind la transparenta coroanei pe o perioada mai indelungata de timp.

Grupurile de arbusti vor fi constituite din urmatoarele specii:

Cotoneaster horizontalis- este un arbust de talie mica, cu tulpini ce se dezvolta pe orizontala, acoperind bine solul, specia decoreaza prin frunzele mici, opuse, dispuse in acelasi plan. Acestea toamna se coloreaza in portocaliu, iar apoi in rosu.

Cornus stolonifera- arbust cu tulpini stolonifere, cu lujeri sangerii, foarte decorativi iarna. Specia decoreaza atat prin florile albe, grupate in raceme late, ce apar in mai, dar si prin fructele albe, sticloase.

Symphoricarpus albus- arbust, cu aspect de tufa, ce drajoneaza puternic, cu pretentii moderate fata de clima si sol. Decoreaza prin florile mici roz, dispuse in spice terminale, ce infloresc esalonat din iunie pana in septembrie si prin fructele albe, sferice, care raman pe planta si in timpul iernii.

Pe langa taluzul ce inconjoara cladirea, o data cu amplasarea acesteia in teren s-a format si un taluz cu o lungime de aproximativ 15 m, in partea dreapta a treptelor ce fac posibil accesul in cladirea institutiei. Taluzul are o inaltime de 2,5 metrii. In propunere se prevede transformarea acestuia intr-o stancarie, prin amplasarea de pietre si plantarea unor specii care se preteaza acetui tip de amenajare, care sa acopere terenul, si sa realizeze un decor cat mai variat, prin port, frunzis si flori, care sa apara decalat pe o perioada cat mai indelungata a anului. In acest sens s-a propus utilizarea urmatoarelor specii arbustive: Cotoneaster horizontalis, Lonicera pileata, Picea abies nidiformis, Pinus mugo-pumila si floricole: Allium sp., Aster alpinus, Stachis alpina, Phlox subulata, Pulsatila alpina, Erinus sp., Adonis vernalis, Dryopteris marginalis.

5.4.     ACCESORII FOLOSITE IN AMENAJARE


5.4.1.     Mobilierul

Bancile reprezinta elemente nelipsite in amenajarile peisagistice de dimensiuni mari, fiind indispensabile in realizarea spatiilor de odihna si relaxare pentru vizitatori. Spatiul verde aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca va fi dotat cu banci pentru stationare, ele se vor amplasa de-a lungul unora dintre aleile de promenada, in zonele de odihna spcial amenajate, pe traseul aleilor dar si in apropierea locurilor de joaca. Ele se dispun atat la soare, cat si la umbra, de cele mai multe ori avand in spate o protectie (gard viu, masiv de arbusti, zid).


Fig.54.Model mobilier


 
Tipurile de mobilier utilizate sunt variate: banci de lemn fara spatar, banci drepte sau circulare, dispuse in jurul arborilor. Bancile trebuie sa fie comode si estetice, confectionate din materiale care asigura un confort termic, atat vara, cat si in perioadele reci ale anului.

Pe langa banci, de-a lungul aleilor si in apropierea zonelor de joaca se vor amplasa cosuri de gunoi, de lemn, care sa se potriveasca ansamblului general si sa contribuie la mentinerea curateniei.


5.4.2.     Sistemul de iluminatul

In primul rand iluminatul are un rol functional: favorizeaza vizitarea parcurilor si gradinilor si in orele in care lumina naturala este insuficienta, plus ca ofera un anumit grad de securitate vizitatorilor si in cazul nostru elevilor profesorilor si parintilor care isi desfasoara activitatile in incinta institutiei.

De asemenea iluminatul indeplineste si un rol decorativ, de punere in valoare ale unor aspecte ale compozitiei prin reliefare pe fondul de penumbra sau de intunecare al altora. Proiectarea luminii pe unele cladiri, constructii decorative, jocuri de apa, decoratiuni florale, arbori cu frunzisul de culoare deschisa sau colorit deosebit, produce efecte estetice deosebite. In unele cazuri se poate recurge la combinatii de diferite culori ale luminii, cum ar fi pentru unele fantani arteziene - reflectoarele submerse.

Aceste corpuri de iluminat constituie obiecte decorative prin forma, inaltime si modul de aranjare a globurilor si sunt tratate ca atare, in plus dispunerea lor poate crea imagini nocturne foarte atractive.

In propunere se prevad, de-a lungul caii de circulatie auto, corpuri de iluminat inalte, care sa asigura o lumina difuza. De-a lungul aleilor pietonale se vor amplasa corpuri de iluminat scunde, a caror lumina pentru a nu fi deranjanta, se va orienta in jos, stralucirea becului fiind ascunsa de un abajur.

Pentru iluminarea aleilor din jurul cadirii se vor utiliza corpuri de iluminat incorporate in alee, care sa asigure si iluminarea cladirii.  

5.5.    

Tabel nr. 5.1.

 
NOTA DE CALCUL A SUPRAFETELOR


Nr.crt

Suprafata

Unitate de


masura

Cantitate (m2

% din total

% din sp. verde

1.

Suprafata totala

m2

9.497

100


2.

Cladiri, terasa si amfiteatru

m2

2.286

24


3.

Suprafata alei si parcari

m2

1.500

15,8


5.

Loc de joaca pentru copii

m2

760

8


6.

Suprafata arbori

m2

53

0,55

1,1

7.

Suprafata arbusti

m2

239

2,5

4,8

8.

Suprafata arbusti taratori

m2

18

0,2

0,4

10.

Suprafata gazonata

m2

4.211

45,55

85

11.

Suprafata taluz

m2

430

4,5

8,7


5.6.LISTA CU MATERIALUL SADITOR

Tabel nr. 5.2.

 


Nr. crt

Categorie

Specie

UM

Cant.

H planta (cm)

Pret/

bucata

Pret total

1.

Arbori si arbusti rasinosi

Abies alba

buc

3

200-250

130

390

2.

Chamaecyparis lawsoniana Alumii

buc

4

150-175

150

600

3.

Chamaecyparis nootkatensis

buc

6

150-175

150

900

4.

Chamaecyparis pisifera Filifera Aurea

buc

8

80-100

54

432

5.

Cupressocyparis leylandii

buc

140

100-125

35,7

5000

6.

Juniperus horizontalis

buc

28

20-30

19

532

7.

Juniperus sabina Cupressifolia

buc

4

60-80

15

60

8.

Juniperius chinensis Sargentii

buc

1

150-170

500

500

9.

Larix decidua

buc

2

175-200

100

200

10.

Taxus baccata

buc

100

40-60

6

600

11.

Picea pungens Glauca Globosa

buc

1

40-60

80

80

12.

Thuja danica

buc

18

30-40

35

630

13.

Thujopsis dolobrata

buc

1

100-120

80

80

14.

Arbori foiosi

Aesculus carnea

buc

1

180-200

150

150

15.

Aesculus flava

buc

1

180-200

150

150

16.

Aesculus hippocastanum

buc

1

180-200

150

150

17.

Acer saccharinum

buc

9

180-200

110

990

18.

Betula pendula

buc

4

250-300

200

800

19.

Catalpa bignonioides

buc

1

150-170

40

40

20.

Fraxinus ornus

buc

2

150-170

25

50

21.

Malus floribunda

buc

2

180-200

50

100

22.

Liquidambar styraciflua

buc

1

170-200

140

140

23.

Liriodendron tulipifera

buc

5

300-350

300

1500

24.

Magnolia x soulangiana

buc

3

160-180

150

450

25.

Prunus avium

buc

1

180-200

35

35

26.

Prunus cerasifera Atropurpurea

buc

1

180-200

60

60

27.

Quercus frainetto

buc

2

160-180

40

80

28.

Quercus robur Fastigiata

buc

2

200-250

65

130

29.

Quercus rubra

buc

2

150-175

300

600

30.

Tilia tomentosa

buc

13

250-300

250

3250

31.

Populus tremula

buc

2

180-200

100

200

32.

Rhus typhina

buc

2

150-180

60

120

33.

Salix matsudana Tortuosa

buc

1

200-250

98

98

34.

Ulmus pumila

buc

9

150-170

40

360

35.

Specii de arbusti foiosi

Buxus sempervirens

buc

250

30-40

15

3750

36.

Cotoneaster horizontalis

buc

10

30-50

12

120

37.

Cotinus coggygria

buc

6

50-70

10

60

38..

Deutzia scabra Candidisima

buc

4

30-40

25

100

39.

Forsythia suspensa

buc

4

80-100

25

100

40.

Hibiscus syriacus

buc

11

60-80

12

132

41.

Ligustrum ovalifolium

buc

50

80-120

17

850

42.

Ligustrum vulgare

buc

20

50-80

8

160

43.

Ligustrum vulgare Aureum

buc

20

50-80

10

200

44.

Philadelphus coronarius

buc

4

80-100

12

48

45.

Rosa sp.

buc

36

50

8,5

306

46.

Rhododendron sp.

buc

8

50-80

30

240

47.

Spiraea x vanhouttei

buc

20

80-120

15

300

48.

Spiraea japonica Little Princes

buc

150

20-40

30

4500

49.

Syringa vulgaris

buc

8

100

15

60

50.

Tamarix petandra

buc

4

80-100

25

100

51.

Specii floricole

Aster amellus

buc

30

10-20

2

60

52.

Begonia semperflorens

buc

400

10

1,2

480

53.

Viola x wittrokiana

buc

400

10

2

800

54.

Specii arbustive pentru stancarie


Lonicera pileata

buc

4

30-50

30

120

55.

Picea abies nidiformis

buc

3

40-60

50

150

56.

Pinus mugo-pumila

buc

2

40-60

60

120

57.

Specii floricole pentru stancarie





Adonis vernalis

buc

20

10-20

3

60

58.

Allium sp

buc

30

10-20

3

90

59.

Aster alpinus

buc

50

10

2,5

125

60.

Erinus sp

buc

30

10

2

60

61.

Phlox subulata

buc

30

10-20

2

60

62.

Pulsatila alpina

buc

30

10-20

2

60

63.

Stachis alpina

buc

30

10-20

3

90

64.

Ferigi si liane

Dryopteris marginalis.

buc

10

15-30

5

50

65.

Hedera helix

buc

50

50-60

12

600

66.

Specii pentru stabilizarea taluzului

Robinia pseudacacia

buc

15

180-200

60

900

67.

Cornus stolonifera

buc

5

60-80

20

100

68.

Symphoricarpus albus

buc

5

50-70

25

125

69.

Vinca minor

buc

100

10-20

10

1000

70.

Specii pentru gazon

Amestec de graminee

kg

200


2,5

500

TOTAL                                                                                  36033



Tabel nr. 5.3.

 
5.7.DEVIZUL TEHNICO-ECONOMIC PRIVIND VEGETATIA


Nr.

crt.

Lucrare Material

U.M.

Cant.

Pret/U.M

Pret Total

1.

Achizitionare pamant fertil

m3

8

60

480

2.

Transport pamant fertil

m3

8

20

160

3.

Manipunare manuala a pamantului

m3

8

4

32

4.

Achizitionare pamant de conifere (pH acid)

sac

50

30

1500

5.

Achizitionare scoarta ornamentala

sac

100

20

2000

6.

Maruntire, nivelare si pregatirea solului pentru insamantare

m2

4500

0,15

675

7.

Insamantare

m2

4200

1

4200

8.

Hidroinsamantare

m2

300

12

3600

9.

Arbori si arbusti rasinosi




10004

10.

Arbori si arbusti foiosi




20479

11.

Specii floricole




1340

12.

Specii pentru stancarie




935

13.

Ferigi si liane




650

14.

Specii pentru stabilizarea terenului in panta




2125

15.

Gazon




500

16.

Manopera plantare



30%pret plante

10810

TOTAL   59490





5.8.ANALIZA S.W.O.T. A SITUATIEI PROPUSE

Tabel nr. 5.4.

 


Puncte tari

Puncte slabe

- vegetatia prezinta o valoare ornamentala ridicata pe o perioada luna a anului.

- zonele functionale sunt bine definite.

-accesul in toate zonele amenajarii se realizeaza prin intermediul unei retele de alei bine structurate.

-cladirea impreuna cu spatiul verde creaza un tot unitar coerent, valoros atat din punct de vedere functional cat si din punct de vedere decorativ.

-cresterea suprafetei zonelor umbrite prin amplasarea vegetatiei inalte menite sa protejeze spatiul impotriva curentilor de aer






Oportunitati

Amenintari

-realizarea unui ansamblu reprezentativ pentru intreaga zona.

-realizarea unui spatiu in care sa poata avea loc diverse evenimente la care sa participe si locuitorii din zona.

- costuri ridicate privind intretinerea

- salbaticirea unor zone cu acces limitat in lipsa intretinerii corespunzatoare a acestora.

Cap. 6. CONCLUZII


In conditiile actuale, in care stresul cotidian si poluarea sunt in continua crestere, importanta spatiilor verzi este din ce in ce mai evidenta, acestea avand un rol foarte important in imbunatatirea conditiilor si a standardelor de viata.

Valoarea incontestabila a spatiilor verzi este determinata de multitudine de atribute pe care acestea le indeplinesc:

atributul sano-genetic – prin care zonele verzi ajuta la imbunatatirea microclimatului, a starii psihice, contribuie la diminuarea gradului de poluare si la epurarea microbiana.

atributul recreativ – prin care se creaza un spatiu in care se pot desfasura o varietate mare de activitati, statice sau dinamice, de odihna si relaxare.

atributul decorativ – prin care se indeplineste scopul infrumusetarii si armonizarii spatiilor libere si a celor construite, dar totodata creaza posibilitatea contemplarii unui peisaj armonios, car produce incantare, placere si admiratie.

atributul urbanistic – prin care spatiile verzi contribuie la umanizarea cadrului construit, dandu-i viata, intimitate etc.

atributul utilitar-economic - prin intermediul caruia spatiile verzi exploreaza terenuri sarace sau degradate, improprii altor intrebuintari.

atributul social – conform caruia orice peisaj amenajat devine si un loc de intalnire in care au loc contacte sociale.

atributul instructiv-formativ – prin participarea colectiva la activitatile de recreere creste gradul de civilizatie privind comportamentul vizitatorilor.

artibutul stiintific- indeplinit de gradinilr botanice, parcurile dendrologice sau rezervatiile naturale.

Avand in vedere importanta spatiilor verzi in procesul de crestere a calitatii vietii din mediul urban si faptul ca municipiul Cluj-Napoca este deficitar la acest capitol, s-a ajuns la concluzia ca intretinerea corespunzatoare a spatiilor verzi existente precum si proiectarea si realizarea unor spatii noi, reprezinta un aspect deosebit de important in vederea dezvoltarii durabile a municipiului.

Terenul aferent Centrului Educational Comunitar Waldorf din Cluj-Napoca, actualmente complet neamenajat, se intinde pe o suprafata de 9.497 m2 si este situat in cartierul Zorilor, intr-o zona rezindentiala in plina dezvoltare.

Prin amenajarea corespunzatoare a acestui spatiu, astfel incat sa raspunda atat nevoilor functionale, determinate de activitatile care se desfasoara in acest spatiu, dar si nevoilor estetice, se poate realiza un ansamblu valoros din punct de vedere estetic care impreuna cu cladirea institutiei sa devina un spatiu reprezentativ pentru zona in care se afla.

Propunerea realizeaza o delimitare clara a zonelor functionale, a caror amenajare prevede utilizarea unor specii valoroase din punct de vedere decorativ. Trecerea dintr-o zona in alta se realizeaza prin intermediul retelei de aleei, bine structurata, care face posibil accesul in toate zonele amenajarii.

Intregul ansamblu reuseste sa armonizeze cladirea cu terenul pe care acesta este dispusa, realizand un tot unitar ce indeplineste toate atributele unui astfel de spatiu verde.

Valoarea propunerii consta in imbinarea optima intre caracterul functional si cel decorativ al zonei, fapt care sa faca posibila desfasurarea in deplina siguranta a tuturor activitatilor din cadrul institutiei, intr-un spatiu armonios si valoros din punct de vedere estetic.




BIBLIOGRAFIE


1.     CANTOR, MARIA, 2003, Floricultura generala si speciala, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

2.     CANTOR, MARIA, IOANA, POP, 2008, Floricultura Baza de date, Ed. Todesco, Cluj-Napoca

3.     CRIVEANU, H., 2005, Date meteo, Statia USAMV Cluj-Napoca

4.     DUMITRAS, ADELINA, 2006, Ghid pentru intocmirea proiectului de amenajare a spatiilor verzi, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.

5.     DUMITRAS, ADELINA, ZAHARIA, D., SINGUREANU, V., SABO, GEORGETA, 2008, Principii generale de proiectare si amenajare a spatiilor verzi,Ed. Academicpres, Cluj-Napoca

6.     ILIESCU, ANA-FELICIA, 2005, Cultura arborilor si arbustilor ornamentali, Ed. Ceres, Bucuresti.

7.     ILIESCU, ANA-FELICIA, 2006, Arhitectura peisagera, Ed. Ceres, Bucuresti.

8.     MITREA, V., 2000, Peisagistica curs, vol 1, Ed. Comprex, Cluj-Napoca

9.     PREDA, M., 1973, Arhitectura Peisagera, ED. Ceres, Bucuresti

10.  SELARU, ELENA, 2001, Flori cultivate in gradina, editia a II-a, Ed. MAST, Bucuresti.

11.  TANASESCU, IOANA, 2006, Peisagistica, drumuri si terasamente, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca

12.  NEGRUTIU, FILOFTEIA, 1980, Spatii verzi, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti

13.  NEUFERT, 1980, Manualul arhitectului-elemente de proiectare si de constructie, Ed. Alutus S.A., Miercurea Ciuc

14.  PUG MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA studiu de fundamentare, 1998, Primaria Cluj-Napoca

15.  ZAHARIA, D., ADELINA DUMITRAS, A. ZAHARIA, 2008, Specii lemnoase ornamentale, Ed. Todesco, Cluj-Napoca.

16.  ***,2007, Referat GEOTEHNIC privind amplasamentul situat in strada Frunzisului Cluj-Napoca

17.  ***,2003, Memoriu privind planul de aparare impotriva inundatiilor si fenomenelor meteorologice periculoase al Comisiei Judetene Cluj.

18.  ***,2003, Plan strategic de dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca

19.  www.romfiminvest.ro/ ultima accesare 21.03.2010

20.  www.msucares.com/ ultima accesare 21.03.2010

21.  www.stabiligrid.com/ ultima accesare 21.03.2010

22.  www.wikipedia.org/ ultima accesare 15.06.2010


MAPA ANEXA


Plansa 1: Plan sitatie existenta – Plansa de prezentare

Plansa 2: Plan propunere – Plansa de prezentare

Plansa 3: Sectiune prin propunere – Plansa de prezentare

Plansa 4: Plan de detaliu nr.1 – Plansa de prezentare

Plansa 5: Plan de detaliu nr.2 – Plansa de prezentare





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

Ecologie



Alpinism
Astronomie
Demografie
Ecologie
Geodezie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie

Referate pe aceeasi tema


Protectia mediului - factor de depasire a crizei economice contemporane
Determinarea poluarii aerului cu pulberi si microorganisme
Dezvoltarea transporturilor - impactul asupra mediului - impactul transporturilor asupra atmosferei
Conservarea energiei
Protectia stratului de ozon - protectia atmosferei pe plan international
Interpretarea modului de dispersie a poluantilor aerului
Poluarea aerului - compusi chimici care induc hipoxia
Poluarea termica
Dinamica si dezvoltarea ecosistemului
Ecosisteme amenajate (agricole)



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.