Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie Gradinita Literatura Matematica Hidrologie Qdidactic » didactica & scoala » geografie » hidrologie Apa potabila si apa industriala Apa potabila si apa industriala APA POTABILA SI APA INDUSTRIALA Sursele de apa potabila sau industriala sunt apele curgatoare, lacurile si apele freatice. Aceste ape contin atat substante solubile (anorganice si organice) cat si suspensii. Continutul de suspensii admis pentru apele reziduale, care pot fi evacuate in rauri, este de 30 mg/L. 1. Determinarea continutului de suspensii Mod de lucru se filtreaza un volum V (100 – 250 mL) de apa printr-un creuzet filtrant. dupa filtrare, creuzetul este uscat in etuva la 105 0C, pana ce masa acestuia devine constanta. Calcul Continutul de suspensii (Dm) este dat de diferenta intre masa creuzetului dupa uscare in etuva (m) la pondere constanta si masa creuzetului inainte de filtrare (m0). Dm = m ­ m0 Pentru un litru de apa: Continutul de suspensii = Rezultatele se prezinta sub forma de tabel: Nr. proba apa Vapa (mL) m (g) m0 (g) Continut suspensii (g/L) I II 2. Determinarea CO2 din apa Bioxidul de carbon se gaseste in apa sub forma de carbonati (complet legat), bicarbonati (semilegat) si mai rar sub forma de CO2 liber care, in cantitate mare poate produce coroziunea conductelor. 2. 1. Determinarea CO2 liber din apa Principiul metodei de determinare a CO2 liber din apa consta in transformarea acestuia in bicarbonat, utilizand o solutie de NaOH, excesul de NaOH titrandu-se apoi cu solutie de HCl, in prezenta fenolftaleinei: CO2 + NaOH NaHCO3 Modul de lucru Analiza preliminara se masoara 5 mL apa de analizat si se introduc intr-o capsula de portelan; se adauga 2 picaturi de solutie de fenolftaleina: daca apare o coloratie roz, in apa nu este prezent CO2 liber; daca nu apare coloratia roz atunci se procedeaza astfel: se masoara 100 mL apa de analizat intr-un flacon Erlemayer cu dop rodat peste care se adauga cateva picaturi de solutie de fenolftaleina; se titreaza cu solutie de NaOH 0,05 N pana la aparitia culorii roz, persistente cateva minute; Analiza propriu-zisa intr-un flacon Erlemayer cu dop rodat se introduce cantitatea de NaOH utilizata la analiza preliminara si un exces de 1-2 mL; se adauga o cantitate egala de solutie de tartrat de sodiu si potasiu 50%; se completeaza  pana la 10 mL cu apa distilata fiarta si racita; se introduc, in acelasi flacon Erlenmayer, 100 mL apa de analizat si se astupa flaconul; se agita si se adauga 2 picaturi de solutie de fenolftaleina; se titreaza cu solutie de HCl 0,05N pana la decolorarea solutiei. Calcul mg CO2 liber/Lapa analizata = Obs. 2,2 reprezinta echivalentul in CO2 corespunzator unui mL NaOH 0.05 N. 2. 2. Determinarea CO2 legat din apa Principiul metodei de determinare a CO2 legat din apa consta in neutralizarea carbonatilor prezenti in apa prin titrare cu solutie de HCl, in prezenta fenolftaleinei. Modul de lucru intr-un flacon Erlemayer se introduc 100 mL apa de analizat si 2 picaturi de solutie de fenolftaleina; se titreaza cu solutie de HCl 0,05 N pana la virarea indicatorului la coloratie roz. Calcul mg CO2 legat/Lapa analizata = 2. 3. Determinarea CO2 semilegat din apa Principiul metodei de determinare a CO2 legat din apa consta in neutralizarea bicarbonatilor prezenti in apa prin titrare cu solutie de HCl, in prezenta metiloranjului. Modul de lucru intr-un flacon Erlemayer se introduc 100 mL apa de analizat si 2 picaturi de solutie de metiloranj; se titreaza cu solutie de HCl 0,1 N pana la virarea indicatorului la coloratie galben-portocaliu. Calcul mg CO2 semilegat/Lapa analizata = Obs. 4,4 reprezinta echivalentul in CO2 corespunzator unui mL de HCl 0,1 N. 3. Determinarea duritatii apei prin metoda complexonometrica Duritatea totala a apei este determinata de totalitatea compusilor de calciu, de magneziu si de fier divalent dizolvati in apa. Principiul metodei de determinare a duritatii totale a apei prin metoda complexonometrica se bazeaza pe proprietatea complexonului III, simbolizat Na2H2Y, de a forma cu ionii de calciu (magneziu, fier II) din apa compusi coordinativi stabili, numiti chelati. Complexonul III este sarea bisodica a acidului etilendiaminotetraacetic (EDTA), care formeaza cu ionii de calciu compusi stabili de forma: CH2COOH H2C – N 2Na+ + 2H+

CH₂COONa

H₂C – N

CH₂COOH

Modul de lucru

se masoara intr-un flacon Erlenmeyer 25 mL apa de analizat;

se adauga 1-2 mL solutie tampon (NH₄Cl + NH₄OH), masurata cu pipeta; solutia tampon are rolul de a consuma H⁺, care rezulta in reactia de titrare;

se adauga o cantitate mica (un varf de spatula) de indicator (eriocrom negru T), solutia colorandu-se in  violet;

se titreaza cu solutie de complexon III 0,05 M cu titru cunoscut pana la culoarea albastru net;

se citeste volumul solutiei de complexon III utilizat pentru titrare, .

Calcule

Din ecuatia reactiei se constata ca unui mol de complexon III ii corespunde un mol de ioni Ca²⁺ (Mg²⁺ sau Fe²⁺) sau un mol de CaO/CaCO₃

Se calculeaza apoi continutul de CaO si continutul de CaCO₃ din 100 mL de apa dura

Se exprima acest continut in mg, respectiv in grade de duritate:

D_T (grade germane de duritate) =

4. Dedurizarea apei prin procedeul var-soda

Procedeul chimic de dedurizare var-soda foloseste ca reactivi Ca(OH)₂ (laptele de var), NaOH (soda caustica) si Na₂CO₃ (soda de rufe).

Ca(OH)₂ si NaOH precipita bicarbonatii, deci inlatura duritatea temporara si neutralizeaza CO₂. Na₂CO₃ precipita sarurile care dau duritatea permanenta.

Ca(HCO₃)₂ + Ca(OH)₂ = 2 CaCO₃ + 2H₂O

Mg(HCO₃)₂ + 4NaOH = Mg(OH)₂ + 2Na₂CO₃ + 2H₂O

Ca²⁺ + Na₂CO₃ = CaCO₃ + 2Na⁺

Mg²⁺ + Na₂CO₃ + Ca(OH)₂ = Mg(OH)₂ + CaCO₃ + 2Na⁺

Mod de lucru

100 mL apa de analizat se introduc intr-un pahar Berzelius;

se incalzeste putin pentru indepartarea CO₂ si apoi se adauga cu biureta (pipeta) 20 mL amestec alcalin (solutie NaOH 0,1N si Na₂CO₃ 0,1N in raport 1:1);

se fierbe amestecul 10 minute, apoi se raceste si se filtreaza pe un filtru cutat intr-un balon cotat de 200/250 mL;

se spala cantitativ paharul si filtrul cu apa distilata si se aduce la semn;

10 mL din aceasta solutie se introduc intr-un flacon Erlenmayer, se adauga 2-3 picaturi metiloranj si se titreaza cu solutie de HCl 0,1N de titru cunoscut pana la virajul indicatorului de la galben la portocaliu.

Calcul

Daca la titrarea excesului de amestec alcalin a 100 mL solutie de analizat s-au folosit V mL HCl, atunci diferenta (20 – V) reprezinta echivalentul in mL de HCl corespunzator cantitatii de amestec alcalin care s-a folosit pentru precipitarea tuturor sarurilor de calciu si magneziu.

Daca HCl nu este de normalitate exacta (0,1N), se introduce factorul de normalitate al solutiei de HCl utilizata:

D = 20 f – 2,5 V f_HCl

Duritatea totala (D_T) se exprima in grade de duritate germane (⁰G) si pentru 1mL solutie de HCl 0,1N corespund 2,8⁰ G:

D_T = 2,8(20 – 2,5 V f_HCl)

Se compara rezultatele obtinute, pentru aceeasi proba de apa, inainte de dedurizare si dupa dedurizarea prin procedeul var-soda.

5. Dedurizarea apei cu ajutorul schimbatorilor de ioni

Schimbatorii de ioni sunt substante macromoleculare naturale (zeoliti), artificiale (permutiti) sau sintetice (rasini) care au proprietatea de schimba proprii ioni cu ionii continuti in solutiile cu care vin in contact dar in care nu se dizolva.

Schimbatorii de ioni organici sintetici sunt rasini fenol-formaldehidice sau polistirenice-sulfonate care poarta denumirea de cationiti sau anioniti.

Cationitii se pot reprezenta prin formula generala RH, schimbul ionic realizandu-se prin substituirea ionului H⁺, deci rezulta acizi liberi care aciduleaza apa:

2 RH + Ca²⁺ = CaR₂ + 2 H⁺

2 RH + Mg²⁺ = MgR₂ + 2 H⁺

Regenerarea cationitului se poate face cu o solutie de H₂SO₄ sau cu o solutie de NaCl. De regula, apa acidulata rezultata este apoi neutralizata cu ajutorul anionitilor, care se obtin prin policondensarea aminelor cu formaldehida.

In industrie, pentru dedurizarea si demineralizarea apei, apa este trecuta prin doua coloane cu schimbatori de ioni, una de cationit si una de anionit, care functioneaza in paralel cu alte doua coloane in care se face regenerarea schimbatorilor de ioni uzati.

Mod de lucru

se trec 10 mL apa de analizat printr-o coloana cu cationit;

5 mL din efluentul cules se pipeteaza intr-un flacon Erlenmayer;

se determina duritatea totala a probei de apa dedurizata utilizand metoda complexonometrica.

Se compara rezultatele obtinute, pentru aceeasi proba de apa, inainte de dedurizare si dupa dedurizarea cu ajutorul schimbatorilor de ioni.

Rezultatele se trec intr-un tabel.

COMBUSTIBILI SOLIZI

Carbunii contin substante organice (constitue asa-numitul “carbune pur”), substante minerale de origine singenetica (provenite din insusi tesutul plantelor) sau epigenetica (aduse de vanturi si apa, in timpul formarii sau dupa formarea carbunilor) care prin ardere trec in cenusa si apa.

Compozitia chimica a unui carbune se determina prin:

analiza imediata care consta in determinarea substantelor organice (cocs si substante volatile), cenusei si umiditatii.

analiza elementara care consta in determinarea continutului procentual din fiecare element chimic prezent in carbune.

1. Determinarea continutului de apa din carbune

Dupa cantitatea de apa continuta, umiditatea unui carbune este de doua tipuri:

umiditatea obisnuita sau higroscopica care este rezultatul echilibrului dintre umiditatea carbunelui si umiditatea atmosferei.

umiditatea neobisnuita sau libera datorata apei ploilor, zapezilor sau apei ce ramane dupa eventuala spalare a carbunilor.

Determinarea umiditatii higroscopice se poate realiza in doua moduri:

prin uscare in etuva

prin distilare cu xilen.

1.1. Determinarea umiditatii prin uscarea carbunelui in etuva

Mod de lucru

se cantaresc 2g (m) carbune fin pulverizat intr-o fiola de cantarire in prealabil uscata in etuva (105-110 ⁰C) si racita in exicator (20 min);

se introduce fiola cu carbunele de analizat in etuva si se lasa timp de 1 h la 105-110 ⁰C, dupa care se pune capacul fiolei si se aduce in exicator; dupa aprox 20 minute, fiola cu carbunele de analizat se cantareste (fiola ramanand acoperita).

se introduce din nou fiola cu carbunele de analizat in etuva, se scoate capacul si se lasa la uscare inca o jumatate de ora, dupa care se cantareste din nou. Se repeta aceasta operatie pana la masa constanta (m₁).

Calcule

% umiditate =

m₁ – masa carbunelui dupa uscare, in grame

m - masa carbunelui luat in lucru, in grame.

2. Determinarea cenusei din carbune

Cenusa ramane dupa arderea carbunelui in aer si provine din substantele minerale care nu se volatilizeaza in timpul arderii.

Mod de lucru

se calcineaza 2g de carbune astfel: la inceput se incalzeste cu o flacara mica avand grija ca, din timp in timp, sa se amestece continutul creuzetului cu un fir gros de platina; pe masura ce calcinarea inainteaza, se mareste flacara pana la rosu deschis (800 ⁰C).

daca in reziduul calcinat se observa puncte negre sau granule mici, inseamna ca arderea nu este completa si pentru a o desavarsi, dupa racire, se adauga putina apa si alcool; in felul acesta granulele plutesc deasupra lichidului; culoarea cenusei da indicatii asupra compozitiei acesteia: o culoare brun-roscata indica prezenta sulfului, iar daca este alba inseamna ca sunt prezente saruri alcaline;

dupa racire in exicator, se cantareste creuzetul cu cenusa.

Calcul

Continutul procentual de cenusa si de substante combustibile din carbunele de analizat se calculeaza cu ajutorul relatiilor:

% cenusa =

m – masa carbunelui luat in lucru, in grame

m₁ – masa cenusei obtinute, in grame

Diferenta: 100 – (apa + cenusa) da procentul de substante combustibile:

% subst. combustibile = 100 – (umiditate[%] + cenusa[%] )

3. Determinarea cocsului si a substantelor volatile

Mod de lucru

intr-un creuzet cu capac gaurit se cantaresc 2g carbune; creuzetul cu capac se aseaza pe triunghiul cu samota de pe un trepied inalt, astfel incat intre creuzet si flacara becului sa ramana o distanta de 3 cm;

se incalzeste 20 min pana nu se mai degaja gaze combustibile intre capac si creuzet;

pentru a nu se arde si cocsul, se lucreaza in atmosfera reducatoare de metan; se stinge flacara, iar creuzetul acoperit se lasa sa se raceasca intr-un exicator, dupa care se cantareste.

Reziduul din creuzet este format din carbune fix si cenusa acida (cocs). Pierderea din greutatea initiala a creuzetului, reprezinta substantele volatile; diferenta intre acestea si apa determinata anterior, reprezintand carbunele volatil propriu-zis.

Calcul

Continutul procentual de cocs si de substante volatile din carbunele analizat se determina cu ajutorul relatiilor:

% cocs =

g₁ – grame de cocs obtinut

g – grame de carbune luat in lucru

% substante volatile =

a – cantitatea de apa din g grame de carbune

V – grame pierderi la incalzirea a g grame carbune

% substante volatile totale =

COMBUSTIBILI LICHIZI

1. Determinarea viscozitatii conventionale Engler

Viscozitatea reprezinta proprietatea fluidelor de a opune rezistenta la deplasarea a doua straturi adiacente de fluid. Viscozitatea produselor (combustibili lichizi, uleiuri etc.) este determinata de natura hidrocarburilor componente si de masa moleculara a acestora. In aceeasi serie omoloaga de hidrocarburi, viscozitatea creste cu cresterea maselor moleculare ale acestora. In cazul hidrocarburilor cu aceeasi masa moleculara, viscozitatea creste in ordinea: hidrocarburi aromatice < cicloalcani < n-alcani < izoalcani. Viscozitatea produselor se micsoreaza cu cresterea temperaturii. Viscozitatea conventionala se exprima, in tehnica, in grade Engler.

Gradele Engler de viscozitate se calculeaza raportand timpul de scurgere a 200 mL de produs, la o anumita temperatura, la timpul de scurgere a 200 mL de apa distilata la 20 ⁰C.

Mod de lucru

se curata si se usuca rezervorul viscozimetrului;

se inchide cu tija (3) orificiul (4) al rezervorului;

se introduce fluidul in rezervor, putin deasupra reperelor de nivel;

se face legatura viscozimetrului cu blocul de comanda si a blocului de comanda la reteaua de tensiune 220 V in curent alternativ si la 50 Hz;

se aseaza balonul Engler (5) sub orificiul de scurgere (4);

Nota: Timpul de scurgere a fluidului se poate masura:

a) cu cronometrul electronic, pornit si oprit cu butoanele START si STOP si cu pozitia comutatorului rotativ pe CRONOMETRU;

b) cu cronometrul electronic care porneste in momentul ridicarii tijei obturatoare si se opreste in momentul atingerii cotei de 200 ml in balonul Engler, prin apasarea butonului STOP si cu pozitia comutatorului rotativ pe CRONOMETRU;

Cand comutatorul rotativ se aseaza pe pozitia VISCOZIMETRU, se programeaza CT (constanta de apa a aparatului), iar pe blocul de comanda se va afisa direct vascozitatea in grade Engler.

Se ridica tija obturatoare (3) lasandu-se fluidul sa se scurga in balonul Engler si se masoara timpul de scurgere a fluidului, in secunde, sau se masoara direct viscozitatea.

Atentie: pentru a evita spumarea fluidului in timpul scurgerii, firul de fluid trebuie sa se prelinga pe peretii balonului Engler!

Interpretarea rezultatelor

Pentru a calcula viscozitatea in grade Engler se va raporta timpul de scurgere, in secunde, a 200 mL produs de analizat la timpul de scurgere a 200 mL apa distilata, la 20 ⁰C. Acest timp de scurgere este denumit constanta de apa a viscozimetrului si este inscris pe rezervorul aparatului (t_a).

Se calculeaza valoarea exacta a viscozitatii conventionale Engler notand aprecieri asupra exactitatii determinarilor experimentale.

Rezultatele se vor prezenta sub forma de tabel:

2. Determinarea punctului de inflamabilitate

Punctul de inflamabilitate reprezinta temperatura minima la care vaporii unui produs petrolier se aprind in contact cu o flacara. Cunoasterea punctului de inflamabilitate serveste la alegerea conditiilor de securitate a combustibilului (comportarea in timpul transportului, in timpul utilizarii, in timpul depozitarii etc.). Pentru determinarea punctului de inflamabilitate se utilizeaza diverse aparate: aparatul Abel-Pensky, aparatul Pensky-Martens si aparatul Marcusson.

Mod de lucru:

se introduce proba de analizat in rezervorul aparatului pana la cota din interior;

se acopera cu capacul;

se fixeaza termometrul in locasul sau;

se incalzeste rezervorul cu ajutorul unei rezistente electrice astfel incat temperatura sa nu creasca cu mai mult de 5-8 ⁰C pe minut. In timpul incalzirii se agita produsul din cand in cind;

din timp in timp se aprinde flacara dispozitivului de aprindere si se regleaza la o lungime de 3-4 mm;

se incearca aprinderea amestecului de vapori ai produsului – aer prin coborarea dispozitivului de aprindere in spatiul de vapori; in acest timp se intrerupe agitarea.

Temperatura la care deasupra suprafetei produsului se observa o flacara albastra este considerata punctul de inflamabilitate (t _p).

Calcul

Punctul de inflamabilitate se exprima la presiune normala (760 mmHg) cu relatia:

in care t_p este punctul de inflamabilitate determinat la presiunea p si este exprimat in grade Celsius.

Rezultatele se vor prezenta sub forma de tabel:

3. Determinarea cifrei cetanice si calcularea indicelui Diesel la motorina

Determinarea calitatilor de autoaprindere ale unui combustibil prin determinarea cifrei cetanice este laborioasa. De aceea s-a cautat sa se gaseasca o metoda rapida de laborator prin care sa se aprecieze cifra cetanica in functie de acele proprietati fizice ale carburantilor care se pot masura repede si precis.

Cifra cetanica (C.C.) reprezinta continutul in procente volumice de n-cetan, dintr-un amestec etalon de n-cetan si α-metilnaftalina care se comporta la autoaprindere ca si motorina testata in conditii identice de incercare. Cu cat cifra cetanica a unei motorine este mai mare, continutul in hidrocarburi aromatice este mai mic si densitatea motorinei este mai mica.

Experimental, cifra cetanica se determina cu ajutorul punctului de anilina. Punctul de anilina reprezinta temperatura minima la care anilina (C₆H₅NH₂) se dizolva complet intr-o anumita cantitate de combustibil (motorina). Cu cat continutul de hidrocarburi aromatice este mai mic, cu atat temperatura de dizolvare a anilinei este mai mare. Punctul de anilina caracterizeaza deci continutul de hidrocarburi aromatice din carburant.

Astfel, punctul de anilina al cetanului (care are cifra cetanica egala cu 100 si formula C₁₆H₃₄) este de +94,4⁰C, iar al a-metil naftalinei (care are cifra cetanica 0) este – 17,8⁰C. Pe de alta parte, cresterea continutului de alcani si scaderea continutului de hidrocarburi aromatice micsoreaza densitatea relativa a carburantilor.

Densitatea relativa constitue un al doilea indice de comparatie. Cu ajutorul acestor doi indici de comparatie s-a stabilit ca si criteriu de apreciere pentru sensibilitatea la autoaprindere a combustibilului, indicele Diesel. Cu cat acesta are valoare mai mare, comportarea la autoaprindere a motorinei este mai buna. Pentru motorinele romanesti, indicele Diesel este cuprins intre 51 si 76.

Mod de lucru

se determina densitatea motorinei cu ajutorul unui densimetru adecvat;

se introduc intr-o eprubeta 5mL motorina si 5mL anilina, se acopera eprubeta cu un dop prin care trece un termometru, apoi se agita amestecul obtinandu-se o emulsie;

se aseaza eprubeta intr-un vas cu apa si se incalzeste pana cand emulsia devine clara, moment in care se citeste temperatura (punctul de anilina);

cu ajutorul monogramei se determina, in functie de valoarea punctului de anilina si a densitatii motorinei,determinata la temperatura de 20 ⁰C, indicele Diesel (linia din mijloc).

cu ajutorul curbei se determina, pentru un anumit indice Diesel, cifra cetanica corespunzatoare. Cifra cetanica variaza intre 35 si 55.

Indicele Diesel se calculeaza din relatia:

I.D. =

unde: d = densitatea motorinei d,

t = punctul de anilina (⁰C).

PRODUSE  SODICE SI CLOROSODICE

Soda calcinata (Na₂CO₃) sau carbonatul de sodiu anhidru este un praf alb amorf si opac cu greutatea specifica 0,5kg/dm³, solubil in apa. Din solutiile apoase, cristalizeaza Na₂CO₃·10H₂O ( soda cristalizata). Solutiile apoase de soda prezinta caracter puternic alcalin:

Na₂CO₃ + H₂O = 2(Na⁺ + OH^–) + H₂O + CO₂

Principalele impuritati din soda tehnica aflata in comert sunt: NaCl, NH₄HCO₃, Na₂SO₄, saruri de fier, CaCO₃, MgCO₃ si apa.

1. Determinarea alcalinitatii totale

Alcalinitatea totala se determina prin titrarea probei de soda cu o solutie acida.

Mod de lucru

se introduc aproximativ 0,1g soda calcinata intr-un flacon Erlenmayer de 200 mL si se dizolva in 25 mL apa distilata;

se adauga 3 picaturi de fenolftaleina si se titreaza cu o solutie de HCl 1N pana la coloratie roz.

Calcul

Alcalinitatea totala se raporteaza la Na₂CO₃ si se exprima in procente conform expresiei:

% Na₂CO₃ =

unde: V –volumul solutiei de HCl 1N folosit la titrare

F – factorul solutiei de HCl 1N

m – cantitatea de soda calcinata.

2. Determinarea clorurii de sodiu

Mod de lucru

se cantaresc aproximativ 0,1 g soda si se dizolva in 25 mL apa distilata intr-un flacon Erlenmayer de 200 mL;

se adauga in solutia de analizat un volum V₁ ( 1-2 mL) de AgNO₃ 0,1N si 2 mL solutie saturata de alaun de fier si amoniu;

se titreaza cu solutie de tiocianat de amoniu 0,1N pana la coloratie cafenie deschisa.

Calcul

Continutul de clorura de sodiu (in procente) se calculeaza cu ajutorul formulei:

% NaCl =

unde: 0,05845 – echivalentul chimic al NaCl, in mg

V₁ – volumul adaugat din solutia de AgNO₃, in mL

N₁ – normalitatea solutiei de AgNO₃

F₁ – factorul de corectie al solutiei de AgNO₃

V₂ – volumul cosumat din solutia de tiocianat de amoniu, in mL

N₂ – normalitatea solutiei de tiocianat de amoniu

F₂ – factorul de corectie al solutiei de tiocianat de amoniu

m – masa probei de soda luata in lucru, in g.

INGRASAMINTE CHIMICE CU AZOT

Ingrasamintele chimice sunt substante organice sau anorganice care contin elementele nutritive (N, P K) necesare dezvoltarii plantelor.

Ingrasamintele cu azot contin azot sub forma amoniacala, (NH₄)₂SO₄, nitrica (NaNO₃), amoniacal-nitrica, NH₄NO₃, sau sub forma amidica (ureea, NH₂-CO- NH₂).

Analiza ingrasamintelor chimice cu azot presupune urmatoarele determinari:

determinarea rezidului de calcinare

determinarea substantelor insolubile in apa

determinarea continutului de azot amoniacal.

Determinarea rezidului de calcinare

intr-un creuzet cu masa constanta se cantareste 1g ingrasamant chimic;

se volatilizeaza substanta prin incalzire la flacara becului de gaz;

se calcineaza puternic;

se raceste in exsicator si apoi se cantareste.

Calcul

Reziduu de calcinare % =

m₁ – reziduu cantarit, in grame

m – ingrasamantul luat pentru analiza, in grame.

2. Determinarea substantelor insolubile

se dizolva in apa 2g ingrasamant chimic;

se filtreaza solutia printr-un filtru cantitativ uscat la 105⁰C;

dupa filtrare si spalare cu apa, filtrul cu substanta de analizat se usuca in etuva la 105⁰C;

dupa uscare si racire, filtrul cu substanta se cantareste.

Calcul

Substante insolubile in apa % =

m₁ – masa substantelor insolubile obtinute, in grame

m – masa ingrasamantului chimic luat in analiza, in grame.

3. Determinarea azotului amoniacal

Azotul amoniacal se determina prin metode titrimetrice care sunt rapide si comode. Cele mai utilizate dintre acestea au la baza urmatoarele principii:

punerea in libertate a amoniacului din sarea de amoniu cu ajutorul unei baze tari, urmata de distilarea si titrarea amoniacului cu acid mineral tare.

masurarea aciditatii care apare de pe urma reactiei dintre ionii de amoniu si aldehida formica, folosind in acest scop o solutie titrata de baza tare. Acest principiu se  aplica in laborator pentru determinarea continutului de azot amoniacal din ingrasamintele chimice, de exemplu NH₄NO₃. In acest scop, se trateaza o solutie neutra de ingrasamant chimic cu o solutie de formaldehida. Din reactie se formeazaa hexametilen tetramina, eliminandu-se o cantitate echivalenta de acid azotic, care se titreaza cu o solutie de NaOH 0,1n:

4NH₄NO₃ + 6HCHO C₆H₁₂N₄ + 6H₂O + 4HNO₃

Mod de lucru

1g de ingrasamant se dizolva in apa si se aduce la semn intr-un balon cotat de 100-250 mL;

se iau 25mL solutie din balonul cotat si se neutralizeaza intr-un flacon Erlenmayer cu cateva picaturi de NaOH 0,1N, in prezenta unei solutii de fenolftaleina;

se adauga 5 mL solutie de formol, se agita 3 minute, timp in care se formeaza hexametilentetramina;

se titreaza la cald cu solutie de NaOH 0,1N in prezenta fenolftaleinei.

Calcul

Se calculeaza continutul procentual de azot amoniacal, utilizand legea ecivalentilor chimici, pe ecuatia de reactie.

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|

Hidrologie

Alpinism Astronomie Demografie Ecologie Geodezie Geologie Hidrologie Meteorologie

Proiecte pe aceeasi tema Lacurile din Campia Romana - lacuri intre dunele de nisip Hidrografia Romaniei - factorii care influenteaza hidrosfera Perimetrul POTLOGI PODISORU - date hidrologice si hidrochimice Clasificarea apelor dupa utilizari Surse geotermale in Romania Originea apelor minerale - tipuri de ape minerale - apele minerale carbogazoase, sarate, sulfuroase si sulfatate Apele termale si hidrogeotermia - situatia apelor termale in Romania Efectele terapeutice ale apelor minerale

Ramai informat Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu. Contribuie si tu! Adauga online proiectul sau referatul tau.