Poluarea ecosistemelor acvatice

Poluarea ecosistemelor acvatice

1.1.1 Consideratii generale.

Poluarea ecosferei are drept consecinte modificari structurale si functionale ale ecosistemelor afectate. Prin urmare, cunoasterea stiintifica a modalitatiilor de poluare si a efectelor sale asupra sistemelor ecologice reprezinta o conditie obligatorie si un imperativ pentru asigurarea calitatii mediului si luarea unor masuri eficiente de prevenire a contaminarii mediului.

Termenii de poluant si contaminant se refera, ambii, la compusii chimici ce se gasesc peste nivelele considerate normale in orice componenta a mediului. Dificultatea consta in a stabilii ce poate fi considerat ca nivel normal. Pentru majoritatea compusilor chimici de sinteza, cum sunt de exemplu pesticidele, orice valoare detectabila este anormala, deoarece compusii nu se gaseau in mediu inaintea utilizarii lor de catre om. Pe de alta parte, compusii chimicii precum metalele grele, oxizii de azot, sulf, metil, mercurul, hidrocarburile aromatice erau prezenti in mediu inainte de aparitia civilizatiei umane. Deoarece concentratiile acestora variaza in spatiu si timp este dificil de stabilit care sunt valorile lor normale de variatie (Postolache, 2000).

Etimologic, a polua inseamna a vicia, a degrada, a profana.Termenul este utilizat tot mai frecvent pentru a desemna ansamblul de compusi chimici eliberati in intraga ecosfera ca urmare a desfasurarii activitatiilor umane. Sunt considerati poluanti toti ’’acei compusi care, prin efecte directe sau indirecte, altereaza repartitia fluxului de energie, nivelul de radiatii, constitutia fizico­­­­-chimica a mediului natural si abundenta speciilor. In aceasta categorie sunt inclusi atat compusii creati de civilizatia moderna, cat si compusii (anorganici si organici) existenti in natura, ale caror fluxuri au fost crescute prin interventia diferitilor factori, de obicei de origine antropica: oxizi ai carbonului, sulfului si azotului, azotati, sulfati, toxine bacteriene legate de fluxul industrial de alimente (Postolache, 2000).

POLUAREA reprezinta: introducerea directa sau indirecta in apa, aer sau sol a unor substante care pot dauna sanatatii umane sau calitatii ecosistemelor acvatice sau a celor terestre, care pot conduce la pagube materiale sau care pot afecta capacitatea de a genera bunuri si servicii a componentelor capitalului natural.

1.1.2. Principalele surse de poluare

Sursele principale de poluare a ecosferei sunt:

• surse naturale;
• surse generate de activitatile umane (antropice);

Sursele naturale

Printre sursele de poluare naturale pot fi mentionate:

1. Polenul plantelor si al florilor care provoaca alergii:
2. Eruptii vulcanice, care prin emisia de cenusa vulcanica, praful vulcanic impreuna cu vaporii de apa genereaza fenomene tip „efect de sera’’;
3. Incendiile naturale sunt o sursa de cenusa si fum;
4. Furtunile de praf se produc in zonele de stepa, mai ales in perioadele lipsite de precipitatii cand se pierd partiile aeriene a vegetatiei ramanand astfel expuse actiunii de eroziune a vanturilor specifice continentului.
5. Ape termale.

Surse antropice

Sursele antropice isi au originea in aproape toate activitatile desfasurate la nivelul sistemului socio-economic:

1. Transporturile sunt o sursa importanta de poluare deoarece autovehiculele functioneaza pe baza unor motoare cu combustibil producand anumite gaze de esapamend.
2. Marile aglomerari urbane constitue,de asemenea,o sursa importanta de poluare in primul rand prin emisii de ape reziduale menajere, care au un continut ridicat in materie organica si nutrienti (azot si fosfor),deseurile rezultate care,prin incinerare constitue o sursa de poluare admosferica iar depunerile lor in gropile de gunoi este insotita de emisii gazoase cat si de scurgeri in apele subterane.
3. Industria majoritatea activitatiilor industriale reprezinta factori deosebiti de poluare, fie prin procesele de exploatare si prelucrare, fie prin cele de depozitare a fluxurilor reziduale de materie si energie.Dintre acestea se detaseaza insa cateva ramuri cu contributie majora in contaminarea eosferei:industria energetica,industria chimica,industria metalurgica.
4. Agricultura, este si ea o sursa de poluare a ecosferei.Utilizarea unor cantitati tot mai mari de ingrasaminte chimice, recurgerea la aplicarea de pesticide si insecticide au condus la obtinerea de productii agricole spectaculoase.Din nefericire,cresterea productivitatii agricole a fost insotita de contaminarea solurilor si mediului acvatic cu acesti compusii. (Postolache, 2000)

1.1.3. Poluarea apelor

Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Inaintarea clasica in traverseu - munte

Ecosistemele acvatice sunt componente importante ale capitalului natural, iar poluarea acestora este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei. Prin poluarea ecosistemelor acvatice, se intelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice si biologice ale apei, produsa direct sau indirect de activitatile umane si care face ca apele sa devina improprii utilizarii normale in scopurile in care aceasta utilizare era posibila inainte de a interveni alterarea.

Efectele poluarii resurselor de apa sunt complexe si variate, in functie de natura si concentratia substantelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea ecosiatemelor acvatice se realizeaza prin tratare, prin care se asigura conditiile necesare pentru consum.

Poluarea apei poate fi:

• Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera, cand are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta, cu litosfera, cand se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa.
• Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, namolurilor, reziduurilor, navigatiei etc.
• Poluarea controlata (organizata) - se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte.
• Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.
• Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute, colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. Poluarea accidentala apare, de exemplu, ca urmare a dereglarii unor procese industriale, cand cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau, ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare.
• Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. Poluarea primara apare, de exemplu, in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate, evacuate intr-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundara apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii  materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei, de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa.

Principalele materii poluante si efectele acestora

Substantele poluante introduse in ape din surse naturale si artificiale sunt numeroase, producand un impact important asupra apelor de suprafata si subterane. Substantele poluante pot fi clasificate, dupa natura lor si dupa prejudiciile aduse, in urmatoarele categorii:

• substantele organice (de origine naturala sau artificiala), reprezinta pentru apa poluantul principal. Materiile organice consuma oxigenul din apa, in timpul descompunerii lor, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de cantitatea de substanta organica evacuata, provocand distrugerea fondului piscicol si in general a tuturor organismelor acvatice. In acelasi timp oxigenul mai este necesar si proceselor aerobe de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxideaza substantele organice si care, in final, conduc la autoepurarea apei. Concentratia de oxigen dizolvat normata, variaza intre 4 - 6 mg/dm³, in functie de categoria de folosinta, coborarea sub aceasta limita avand ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecinte foarte grave. Cele mai importante substante organice poluante de origine naturala sunt titeiul, taninul, lignina, hidratii de carbon, biotoxinele marine s.a. Substantele organice de sinteza – poluanti artificiali - provin din prelucrarea diferitelor substante in cadrul rafinariilor (benzina, motorina, uleiuri, solventi organici s.a), industriei chimice organice si industriei petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenti s.a.).
• substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent intalnite in apele uzate industriale. Dintre acestea se mentioneaza, in primul rand, metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ), clorurile, sulfatii etc. Sarurile anorganice conduc la marirea salinitatii apelor, iar unele dintre ele pot provoca cresterea duritatii. Clorurile in cantitati mari fac apa improprie alimentarilor cu apa potabila si industriala, irigatiilor etc. Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice, inhiband in acelasi timp si procesele de autoepurare. Sarurile de azot si fosfor produc dezvoltarea rapida a algelor la suprafata apelor. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, marindu-le rugozitatea si micsorandu-le capacitatea de transport si de transfer a caldurii.
• materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formand bancuri care pot impiedica navigatia, consuma oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urat mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement etc.
• substantele toxice, nu pot fi retinute in totalitate de instalatiile de tratare a apelor si o parte din ele pot ajunge in organismul uman, provocand imbolnaviri. Aceste materii organice sau anorganice, cateodata chiar in concentratii foarte mici, pot distruge in scurt timp flora si fauna receptorului.
• substantele radioactive, radionuclizii, radioizotopii sau izotopii radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substante toxice. Evacuarea apelor uzate radioactive in apele de suprafata si subterane prezinta pericole deosebite, datorita actiunii radiatiilor asupra organismelor vii. Efectele substantelor radioactive asupra organismelor depind atat de concentratiile radionuclizilor, cat si de modul cum acestea actioneaza, din exteriorul sau din interiorul organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase.
• substantele cu aciditate sau alcalinitate pronuntata, evacuate cu apele uzate, conduc la distrugerea florei si faunei acvatice, la degradarea constructiilor hidrotehnice, a vaselor si instalatiilor necesare navigatiei, impiedica folosirea apei in agrement, irigatii, alimentari cu apa etc. Astfel, apele receptorilor care contin peste 25 mg/l NaOH distrug fauna piscicola.
• colorantii, proveniti indeosebi de la fabricile de textile, hartie, tabacarii etc, impiedica absorbtia oxigenului si desfasurarea normala a fenomenelor de autoepurare si a celor de fotosinteza.
• energia calorica, caracteristica apelor calde de la termocentrale si de la unele industrii, aduce numeroase prejudicii in alimentarea cu apa potabila si industriala si impiedica dezvoltarea florei si faunei acvatice. Datorita cresterii temperaturii apelor scade concentratia de oxigen dizolvat, viata organismelor acvatice devenind dificila.
• microorganismele de orice fel, ajunse in apa receptorilor, fie ca se dezvolta necorespunzator, fie ca deregleaza dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii.

Substantele organice de origine naturala sau antropica (de sinteza)

• In privinta pierderilor de titei sau a apelor uzate epurate sau nu, cu continut de titei rezultate de la extractia si prelucrarea titeiului, ajunse in apa au un impact puternic asupra acesteia. Atsfel, datorita nemiscibilitatii cu apa cea mai mare parte din titiei se ridica la suprafata si formeaza o pelicula uleioasa care opreste difuzia aerului admosferic,atsfel este impiedicata respiratia forei si faunei.
• Fenolii sunt prezenti  in cantitati mari in produsele petroliere din rafinariile de petrol . Numeroase cercetatori arata ca ca este toxic nervos pentru pesti. Limita de toxicitate este diferita de la specie la specie in jur de 6-20mg/l
• Detergentii se plaseaza la suprafata apei sub forma de spuma, care impiedica autoepurarea.

Principalele surse de poluare pentru ecosistemele acvatice

Sursele de poluare sunt in general aceleasi pentru cele doua mari categori de receptori : apele de suprafata ( fluvii, rauri, lacuri etc. ) si apele subterane ( straturi acvifere, izvoare).

Sursele de poluare se pot clasifica atsfel:

Dupa actiunea lor in timp, sursele de poluare pot fi :

surse de poluare permanente;

surse de poluare nepermanente;

surse de poluare accidentale.

Dupa modul de generare a poluarii, sursele de poluare pot fi impartite in:

surse de poluare naturale;

surse de poluare artificial/antropice, datorate activitatii omului, care, la randul lor, pot fi subdivizate in ape uzate si depozite de deseuri.