Pestera curecea

PESTERA CURECEA

Sinonimii: Pestera din Dealul Curecea, Pestera din Cornetul Malariscai, Pestera din Crovul lui Rascracea.

Localizare si cai de acces. Alaturi de Sfodea si Balta, Pestera Curecea formeaza tripticul speologic de pe raza comunei Balta, in centrul Podisului Mehedinti. Cavitatea e sapata in Deadul Curecea, in locul numit "La Morminti" la o altitudine de 540 m pentru deschiderea aval si 585 m pentru intrarea amonte.

Din comuna Balta se merge pe drumul spre Ciresu cam 3 km, pana in Lunca Ponorelului. Traversam albia unui mac parau si urcam in platoul cu doline al Dealului Curecea. Intr-una din aceste doline, numita "Crovul lui Raseracea", se afla intrarea din amonte a pesterii, la cea 400 m distanta spre sud de ponor.

Date istorice. Pestera a fost semnalata de I. Vintilescu in 1941. In 1962, V. Decu si M. Bleahu au explorat-o in cea mai mare parte, iar in 1967 i-au publicat harta si descrierea. Explorari recente facute de speologii amatori au marit lungimea cunoscuta a acestei pesteri, prin adaugarea de noi galerii.

Descriere. Este o pestera mare, polietajata, lunga de circa 4 000 m. Prezinta doua deschideri. Deschiderea nord-vestica este cea gazduita de dolina. Ea incepe cu un aven de 10 m adancime, usor accesibil, care deschide accesul in galeria principala. Aceasta galerie are doua ramuri : ramura nordica este partial activa si are o lungime de cca 250 m. Ea prezinta cateva portiuni accidentate si ingustari, care o fac greu penetrabila, fiind mai mult dezvoltata pe un sistem de diaclaze. Peretii sunt din calcar nou, neimpodobiti. In schimb, ramura sudica a galeriei principale prezinta frumoase profile de tip "fata de strat", cu tavanul orizontal de care atarna stalactite masive.

Cele mai frumoase podoabe concretionare sunt stalactitele din mondmilch, lungi pana la l metru. Prezenta acestor stalactite, imprena cu sectiunile de tavan plan-orizontale, formeaza un ansamblu peisagistic plin de farmec, care ne incanta si ne intriga deopotriva. Planeitatea tavanului nu se datoreste unei suprafete de stratificatie, dupa cum s-ar crede, caci in ramura nordica a galeriei principale, mai multe aliniamente de accidente silicoase bine reliefate prin coroziunea carstica ne arata adevarata inclinatie a stratelor, care nu sunt orizontale. Este mai degraba vorba de "oglinda" unei suprafete freatice la nivelul careia tavanul a fost sculptat astfel. In zona mijlocie, galeria principala primeste un mic afluent dreapta, ce vine dintr-un ponor aflat la baza versantului estic al dealului. Planseul este acoperit in aceste portiuni cu argila sau material elastic fin, iar in zonele fosile cu crusta calcitica si argila de decalcifiere.

In portiunea sudica galeria principala face numeroase coturi si meandre, mentinandu-si morfologia pe diaclaza si tavan plan-orizontal, cu spatii confortabile, usor de parcurs. Spre capat ea prezinta doua bifurcatii care se reintalnesc dupa cca 100 m. Se poate iesi prin deschiderea sudica a pesterii, de dimensiuni mai mici, situata la 1 100 m distanta fata de prima intrare. Aceasta deschidere functioneaza ca insurgenta in perioadele foarte ploioase, sistemul activ al pesterii fiind in acest caz o tripla confluenta subterana. Cele trei paraie sunt cele care au si generat-o.

Avand aceasta geneza complexa, Pestera Curecea are si o morfologie variata : niveluri de eroziune, valuri de eroziune ("lingurite"), xenolite silicoase, marmite, nise de coroziune, hieroglife, pilderi. Daca la acestea adaugam si concretiunile din zonele fosile, obtinem o mare bogatie de subiecte pentru amatorii de fotografii subterane.

Conditii de vizitare. Pestera nu prezinta probleme tehnice deosebite, dar fiind lunga, necesita surse duble de iluminare si rezerva de carbid si de baterii. Durata vizitei este de 3-4 ore.

In perioadede ploioase se recomanda folosirea echipamentului adecvat (cizme, combinezon impermeabil) si barca pneumatica.

Bibliografie. A. Decou, V. Decou, M. Bleahu si col. (1976).