Romania - formele de relief, hidrografie, vegetatia

Formele de relief

Fiind situata pe jumatate in peninsula Balcanica si acoperind o suprafata eliptica, de 238,391 kmē , Romania ocupa mare parte din bazinul inferior al Dunarii si regiunile din estul bazinului de mijloc al acestui fluviu. Se afla atat la sudul, cat si la nordul Muntilor Carpati, care formeaza bariera naturala intre bazinele Dunarii.

Pozitionare: Sud-estul Europei, la granita cu Marea Neagra, intre Bulgaria si Ucraina

Teren: Campia Transilvaniei este separata de Podisul Moldovei prin Carpatii Orientali si de Campia Romana prin Carpatii Meridionali (Alpii Transilvaniei)

Extremele altitudinii:
cel mai scund punct: Marea Neagra, 0 m
cel mai inalt punct: Vf. Moldoveanu, 2.544 m

Resurse naturale: petrol (resurse in scadere), cherestea, gaze naturale, carbune, sare, teren arabil, energie hidraulica.

Munti

Carpatii romanesti fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin directia generala a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate si structura. Rezistenta Platformei Ruse le-a impus Carpatilor la formare o directie de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, directie modificata apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.
Carpatii romanesti se impart in trei mari grupe:

• Carpatii Orientali cuprinsi intre granita nordica a Romaniei si Valea Prahovei reprezinta cel mai lung sector al Carpatilor romanesti. Masivele care alcatuiesc Carpatii Orientali au urmatoarea alcatuire: in vest roci vulcanice, in centru roci cristaline iar in est si sud roci sedimentare. Principalele resurse sunt: minereuri de cupru, plumb, aur, argint, mangan, carbuni, ape minerale etc.
• Carpatii Meridionali cuprinsi intre Valea Prahovei in est si culoarul Timis-Cerna in vest. In aceasta grupa se intalnesc cei mai inalti munti din Romania, 11 varfuri au altitudini de peste 2500 m. Muntii sunt formati din roci cristaline si culmi calcaroase.
• Carpatii Occidentali cuprinsi intre Valea Dunarii la sud si Valea Somesului la nord. Grupa este caracterizata de altitudinile cele mai reduse ale Carpatilor romanesti. Principalele resurse sunt: minereuri feroase si neferoase, carbuni, materiale de constructii, izvoare minerale etc.

Dealuri si podisuri

Aceste unitati morfologice constituie o treapta intermediara de relief intre munti si campii, fiind situate la interiorul si preexteriorul arcului carpatic. Cele mai importante sunt:

• Podisul Somesan
• Podisul Transilvaniei
• Piemonturile Vestice
• Subcarpatii
• Dobrogea

Aceasta unitate morfologica cuprinsa intre valea Dunarii, Marea Neagra si granita cu Bulgaria este alcatuita din urmatoarele zone de relief:

• Muntii Dobrogei intre valea Dunarii si podisul Babadagului
• Podisul Dobrogei de Nord cuprins intre Dunare, Muntii Dobrogei, Marea Neagra si Podisul Dobrogei de Sud
• Podisul Dobrogei de Sud cuprins intre Podisul Dobrogei de Nord, Dunare, Marea Neagra si granita cu Bulgaria.

Campiile si Delta Dunarii

Aceste unitati morfologice constituie cele mai recente formatii geologice pe care s-a dezvoltat cel mai tanar relief.

• Campia Romana cuprinsa intre Piemontul Getic, Subcarpati, Podisul Moldovei si valea Dunarii se imparte morfologic in urmatoarele sectoare: Campia Piemontana, Campia de divagare, Campia dunareana. Este cea mai mare campie a Romaniei.
• Campia de Vest cuprinde extremitatea estica a marii campii panonice. Principalele resurse sunt: zacaminte de petrol, gaze naturale si ape termale.
• Delta Dunarii reprezinta cea mai noua unitate naturala din Romania. Este situata in nord-estul Podisului Dobrogei si este alcatuita dintr-o asociere de grinduri fluviatile, de cordoane litorale vechi si noi, de resturi ale reliefului predeltaic, de depresiuni cu suprafete si adancimi variabile si de albii vechi si noi ale Dunarii. Este traversata de paralela 45° latitudine nordica.

Hidrografie

Apele curgatoare

Principalele bazine hidrografice de pe teritoriul Romaniei sunt: al Dunarii si al Marii Negre. Raurile din vestul Romaniei Viseul, Iza, Somesul, Crasna, Crisurile, Muresul, Bega se varsa prin intermediul Tisei in Dunare, iar Timisul, Carasul, Nera, Cerna, direct in Dunare. Jiul, Oltul, Vedea, Argesul, Ialomita, Siretul, Prutul sunt tributare Dunarii. Din bazinul Marii Negre fac parte Casimcea, Taita, Telita.

In afara de aceste bazine hidrografice pe teritoriul Romaniei sunt cateva zone semiendoreice.

Principalul colector al apelor curgatoare de pe teritoriul Romaniei, Dunarea, are o lungime in limitele Romaniei de 1075 km.

Consumuri specifice de apa pe cap de locuitor ale diferitor tari europeene.^[4][5]

Penuria de resurse de apa ale Romaniei, dependenta de resursele exogene si necesitatea regularizarii debitelor a fost scoasa in evidenta inca din 1960 prin Planul de amenajare a apelor din Romania. Drept urmare, autoritatile responsabile cu gospodarirea apelor din acea vreme au luat decizia de prezerva apelor interioare ale tarii, utilizand cu precadere apele exogene ale Dunarii, de a initia un amplu program de realizare de lacuri de acumulare pentru marirea resurselor endogene utilizabile si de a promova o politica de economisire si utilizare rationala a resurselor de apa.

Totusi, in anii urmatori, importanta unei gospodariri rationale a apelor a fost adeseori neglijata. De doua ori (in 1968 si 2004) organele centrale de gospodarire a apelor au fost desfiintate, de fiecare data cu urmari negative grave. Consumurile de apa au crescut foarte mult; desi este o tara saraca in resurse de apa, Romania este unul din cei mai mari consumatori de apa din Europa. Dupa cum rezulta din graficul alaturat, consumul de apa specific pe locuitor al Romaniei depaseste cu mult valorile altor tari europene cu un nivel de dezvoltare mult mai ridicat.

Lacurile

In Romania sunt circa 2300 de lacuri (plus circa 1150 de iazuri) care ocupa o suprafata totala de aproape 2620 kmē, adica 1,1% din teritoriul Romaniei. Caracteristica este insa predominarea lacurilor cu suprafete sub 1 kmē (90% din numarul total al lacurilor). Cele mai mari lacuri sunt raspandite pe litoralul Marii Negre si in Lunca Dunarii iar cele mai mici (sub 0,5 kmē) in regiunile montane.

Dupa raportul dintre evaporabilitate si cantitatea precipitatiilor atmosferice, lacurile din Romania se impart in doua mari categorii:

• Lacurile zonei cu umiditate deficitara, sunt repartizate geografic astfel:
• Lacurile din Dobrogea, situate in lungul zonei litorale maritime si de-a lungul vaii Dunarii. In sudul Deltei Dunarii se intinde complexul lagunar Razelm, format din doua grupe: nordica (a lacurilor cu apa dulce) si sudica (a lacurilor sarate).
• Lacurile din Podisul Moldovei, in majoritatea lor artificiale (iazuri), iar in cazuri izolate formate datorita alunecarilor de terenuri si conurilor de dejectie laterale, au adancime mica (2-3 m); majoritatea sunt lacuri de apa dulce, dar in Campia Jijiei ele au o mineralizare destul de ridicata.
• Lacurile din Podisul Transilvaniei, legate, ca geneza, de masivele saline din zona diapira (lacurile Ursu, Negru etc). Unele din ele s-au format prin prabusirea vechilor saline (lacul Avram Iancu, Sic etc)
• Lacurile din Campia Romana, formate in majoritatea lor datorita fenomenelor de sufoziune din depozitele de loess (Ianca, Plopul, Colentina etc)
• Lacurile de lunca, raspandite de-a lungul luncilor raurilor mai importante, avand un regim hidrologic strans legat de cel al raurilor (Potelu, Rastu, Suhaia etc)
• Lacurile zonei cu umiditate excedentara, sunt repartizate geografic astfel:
• Lacurile din Carpatii Orientali, lacuri de baraj (Lacul Rosu), vulcanice (Sf. Ana), glaciare (Lala, Buhaescu, Iezer etc.)
• Lacurile din Carpatii Meridionali, lacuri glaciare (Zanoaga, Bucura, Capra, Balea, Galcescu etc), care constituie, in majoritatea lor, obarsii ale raurilor.

Vegetatia

Flora Romaniei este compusa din urmatoarele elemente fitogeografice: nordic si alpin (circa 14%: artic, boreal, artic-alpin etc) european (circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa 4%, dacic propriu-zis), cosmopolit si adventiv (circa 4%).

Variatia conditiilor topoclimatice determina o diferentiere a invelisului vegetal prin etajaea formatiilor vegetale:

• Vegetatia alpina si subalpina, care ocupa culmile muntoase mai inalte de 1500-1700 m, este reprezentata prin pajisti alpine, formate din graminee, ciuperacee si plante cu flori viu colorate, rogozul alpin, parusca etc. In cadrul lor se intalnesc si tufisuri pitice de smirdar, salcii pitice si alti arbusti, tufarisuri subalpine si jneapan, ienupar pitic, afini. Pajistile alpine alterneaza pajisi subalpine, formate din pe terenuri despadurite, in care predomina iarba stancilor, parusca si taposica.
• Vegetatia montana, care acopera regiunile muntoase sub altitudinea de 1700-1500 m, este reprezentata prin:
• paduri de molid, in care predomina molidisurile pure, iar in locurile mai joase, doar local, intalnindu-se brad si pin.
• paduri amestecate de fag cu rasinoase, in care specii caracteristice sunt fagul, bradul si molidul.
• paduri de fag, caracterizate prin predominarea fagului (in amestec slab cu bradul),a molidului (in pareta superioara), teiului, paltinului, frasinului, ulmului etc.
• Vegetatia de dealuri si de podisuri este reprezentata prin:
• paduri de fag, care se continua din zona montana
• paduri amestecate de fag cu gorun
• paduri de gorun si pajisti secundare stepizate dezvoltate pe locul padurii de gorun
• paduri de stejar pedunculat, in care predomina stejarul pedunculat in amestec cu diverse alte esente lemnoase
• paduri de cer si garnita, cu pajisti stepizate si pajisti stepice secundare
• pajisti dezvoltate pe locul padurilor alcatuite din diverse specii de stejar si pajisti xeromezofile de silvostepa.
• Vegetatia de campie este reprezentata prin:
• paduri de stejar pedunculat
• paduri de cer si garnita si pajisti formate pe locul fostelor paduri de stejari
• vegetatie de silvostepa, care cuprinde paduri izolate de stejar brumariu si de stejar pufos
• pajisti xerofile de stepa, unde predomina paiusul, colilia etc.
• Vegetatia luncilor este reprezentata prin paduri de salcie, plop, prin sleauri de lunca si pajisti de lunca