Cum devenim parinti mai buni - ghid practic

CUM DEVENIM PARINTI MAI BUNI - GHID PRACTIC

CIOCNIREA CU CARTEA

POZNELE DE LA SCOALA Mascariciul clasei

Comportamentul. Unii copii petrec de minune la scoala nelasandu-si colegii sa invete. Gama lor de manifestari e nesfarsita: se bat, chicotesc, se prostesc, nu asculta, raspund obraznic. Cand 30 sau 40 de copii stau laolalta in aceeasi incapere, e normal sa existe o multime de reguli si tot atatea ocazii de a le incalca. Cine poate ramane impasibil cand 30 de copii izbucnesc in ras? Isi trimit biletele, scriu cuvinte obscene pe tabla, se tintesc in cap cu cocoloase de hartie. Fac orice numai sa nu invete. Daca nimic altceva nu tine, maimutareala profesorului ramane metoda sigura de a-si crea o imagine de Rebel fara cauza.

De ce fac asta. Cu totii ne simtim importanti pentru societate prin rolurile pe care le jucam: rolul de mama, de tata, de persoana care aduce bani in casa etc. Copilul care se maimutareste la scoala se simte si el important interpretandu-si rolul de rebel sau de mascarici al clasei. Motivul e tot atat de vechi ca actoria insasi.

Reactia dumneavoastra. Primul semnal de alarma este, de obicei, un telefon ori un bilet de la profesor. Reactia dv. E ori furia, sau sentimentul de vinovatie, dar nici una nu duce nicaieri. Unii parinti se simt chiar timorati cand sunt chemati sa discute cu profesorul sau cu directorul scolii; isi amintesc de vremurile tineretii lor zbuciumate, cand implorau: 'Va rog din suflet, nu le spuneti parintilor mei!'. Uneori parintii si profesorii se invinuiesc reciproc pentru pozna copilului, agravand si mai mult situatia. In plus, copiii care faG pe mascaricii nu sunt prea atenti la ore, astfel ca notele lor scad vertiginos. Vreti sa aveti copii cuminti la scoala, dar nu puteti fi langa ei, ca sa-l ajutati.

Strategia dumneavoastra

Stabiliti o buna relatie intre profesor, copil si dv. Fiti cooperanti,

recunoscand punctele tari ale copilului si oferindu-l conducerea in

domeniu sau proiecte la care se pricepe.

Ce sa incercati in primul rand. Cea mai buna strategie are doua etape:

1.        Aranjati o intalnire in trei - copilul, profesorul si dv. (Daca profesorul nu este de acord, indepliniti ceea ce urmeaza doar cu ajutorul copilului).

2.       Gasiti solutii acceptabile pentru toata lumea de a-l da copilului alte roluri importante decat acela de mascarici al clasei si cadeti de acord asupra consecintelor pe care o sa le suporte daca va continua sa nu se poarte prea bine. De exemplu, daca e galagios, consecinta va fi ca isi va face tema in alta sala, unde nu-l deranjeaza pe ceilalti copii.

Practic

Aveti grija ca intalnirea sa nu devina o confruntare si toti sa inteleaga ca aveti un scop comun. Prima etapa este sa enuntati problema. Dupa aceea, fiecare trebuie sa participe la gasirea solutiei.

Important: Trucul este sa-l implicati si pe copil in discutie -intrebati-l ce parere are, ce crede ca s-ar putea face. Folositi tehnicile de ascultare reflexiva (vezi sectiunea 5) pentru a-l arata ca l-ati inteles si ca adultii nu se vor alia impotriva lui si nu-l vor pedepsi. Faptul ca are sau nu dreptate e mai putin important. Adevaratul scop este sa fie de acord cu solutia discutata.

Daca ezita sa vorbeasca deschis convingeti-l ca vreti sa-i aflati neaparat punctul de vedere si ca e greu sa rezolvati problema fara participarea lui.

Rezultatul final al acestei intalniri ar trebui sa fie un 'contract' - intelegere intre copil si profesor, care sa stabileasca ce va face si nu va face fiecare dintre ei. Alt punct important: Nu cautati perfectiunea, ci doar ameliorarea. Mentineti lucrurile la un nivel rezonabil: daca vorbeste neintrabat de 20 de ori pe zi, incercati prin a-l cere sa reduca acest numar.

Puteti de asemenea, sa-l sugerati profesorului (daca pare deschis la sugestii) sa faca o sedinta cu toata clasa, pentru ca toti copiii sa participe la rezolvarea problemei.

Fiecare dintre noi se pricepe la cel putin un lucru. Depinde de dv. Si de profesor sa descoperiti punctul forte al copilului dv. Si sa-l canalizati eforturile in acea directie:

■    Daca are talent la desen, incurajati-l sa faca tablouri pentru expozitia scolii.

■    Daca are calitati de lider, faceti-l responsabilul clasei.

■    Daca este in clasa a treia si citeste bine, trimiteti-l sa citeasca elevilor de clasa intai.

■ Daca e bun la matematica, puneti-l sa mediteze un copil care nu se descurca deloc la materia asta. Profitati de faptul ca, asa cum am mai spus, copiii sunt excelenti profesori.

Ce sa faceti

Luati-I un meditator (eventual un student sau un elev de liceu din vecini) daca notele devin intradevar o problema. In mod normal comportamentul seamelioreazaodatacu imbunatatirea notelor.

Puneti-l sa-si noteze progresele zilnice intr-un caiet. Din cand in cand rasfoiti caietul impreuna.

Ce sa nu faceti

Nu va suparati pe el daca recidiveaza. Asta nu va reusi decat sa-l strice si mai mult parerea despre el insusi. In definitiv, de cele mai multe ori nici nu-si da seama ca se poarta asa.

Nu-I controlati tot timpul comportamentul: 'Cum te-ai purtat azi la scoala?'. E o dovada ca ii credeti incapabil sa se poarte frumos.

LUPTA CU TEMELE

2 + 2 = 'nu-mi pasa cat fac!'

Comportamentul. Copiii seamana cu adultii - dupa lucru, vor sa vina acasa sa se odihneasca. Numai ca ei au pe cap chestia aia numita 'tema pentru acasa', al carei rost nici un copil nu l-a inteles vreodata. Ca sa scape de ea, copiii scot din desaga lor cu smecherii tot felul de scuze: 'Sunt obosit', 'Nu stiu s-o fac', 'Mi-e rau' Sau vechiul cliseu: 'Aaaamuitat. Am uitat si gata!'

De ce fac asta. Pentru ca sunt oameni, ca noi toti. Iar oamenii taraganeaza pentru ca asa e firea lor, prefera sa se joace decat sa munceasca. Adesea, copiii nu inteleg ca tema pentru acasa e importanta sau ca poate fi placut sa inveti. Dupa ce au fost tinuti inchisi toata ziua intre cei patru pereti ai clasei, nu mai au nici un chef sa deschida iarasi o carte. Oricat de bine intentionati ar fi, sunt distrasi de televizor sau de alti copii.

Reactia dumneavoastra. Ati avut si dv. O zi grea - si iata ca trebuie sa deveniti acum 'Supraveghetorul temelor pentru acasa'.

Mai mult, trebuie sa va asumati rolul de profesor, chinuindu-va sa va ajutati copilul sa invete vreun nou tip de matematica, buimacitor chiar pentru un adult. Dar temele sunt treaba lui - de ce va simtiti asa de frustati cand nu le face?

Strategia dumneavoastra

Cuvantul de ordine in casa trebuie sa fie: munca inaintea jocului. In orice caz, convingeti-va copilul ca facutul temelor este responsabilitatea lui.

Ce sa incercati in primul rand. Pentru a-l determina sa faca in fiecare zi ceva, trebuie sa transformati acest lucru intr-un element de rutina. Copilul dv. N-ar trebui nici macar sa se gandeasca in ce moment sa-si faca temele. Discutati cu el ca sa stabiliti, de comun acord, momentul potrivit: imediat dupa scoala (de obicei, solutia cea mai buna, pentru ca ii scapa de grija temelor); dupa masa de seara; inainte sau dupa emisiunea TV. Preferata. Nu porniti o lupta pentru putere pentru acest subiect. Daca totusi, nu vrea sa si le faca, vorbiti cu profesorul despre posibilele consecinte, care pot acoperi o gama larga, de la interdictia de a mai iesi in pauze pana la mania profesorului. Consecinta ultima insa o reprezinta notele proaste. Atentie: e important ca aceste consecinte sa aiba loc la scoala - unde I s-a dat tema - si nu acasa.

Practic

Nu-I mai lasati la televizor, marea ispita a copiilor care nu se grabesc sa-si faca lectiile. Discutati cu el posibilele intervale fara televizor: de pilda, sa nu se uite deloc inainte de 18,30. Va fi mult mai usor sa-l obisnuiti daca ii puneti sa colaboreze la stabilirea programului.

Invatati-va copilul care e scopul temelor - consolidarea celor invatate la scoala in ziua respectiva. Asa va intelege, cel putin, ca nu e vorba de o chestie scornita de adulti numai ca sa-l strice lui seara.

ESEU: Sunetul si litera L ESEU: Cercul de teatru si interpretare dramatica

Invatati-va copilul urmatorul truism cu privire la munca: daca nu o faci azi, trebuie s-o faci maine. In viata de adult, nu tine sa-l spui sefului ca nu ti-ai terminat lucrarea pentru ca te-ai uitat la desene animate.

Daca nu reuseste sa-si faca tema, spuneti-l lucruri incurajatoare, de genul: 'Da, e cam complicat. Hai sa incercam impreuna.' Sau: 'Tu chiar ai facut progrese. Uite ce bine stii acum!'

Incurajati-I sa-l spuna profesorului daca unele aspecte ale temei sunt prea dificile pentru el.

Important: Trebuie sa va ajutati copilul, dara fara sa va lasati pacaliti si sa faceti tema in locul lui. La urma urmelor, ati depasit de mult stadiul scolii. In loc sa-l spuneti cum se scrie 'week-end', aratati-l cum sa caute cuvantul in dictionar.

Sunteti un bun profesor? (un test pentru dv.) Deoarece majoritatea parintilor nu au facut cursuri de pedagogie, ei pot deveni lesne frustati sau excesiv de pretentiosi cand incearca sa-si ajute copiii la lectii. Acest lucru dauneaza atat relatiei dintre parinte si copil, cat si modului in care percepe copilul procesul de invatare. Daca nu aveti certitudinea ca va puteti ajuta copilul la lectii fara sa va iesiti din sarite, rugati pe altcineva - sotul (sotia), o ruda, un meditator - sa-l ajute in locul dv. Testati-va aptitudinile de profesor punandu-va urmatoarele intrebari:

Va simtiti frustati cand vedeti ca nu prinde repede?

Criticati fara menajamente?

Vi se intampla adesea sa oftati exasperat sau sa va dati ochii peste cap?

Aveti tendinta sa spuneti lucruri de genul: 'Nu te straduiesti deloc. Fii atent!' sau 'Nu pleci de-aici pana nu termini!' ?

Daca raspunsul la cel putin una din aceste intrebari este afirmativ, pesemne ca ar trebui sa va petreceti serile citind ziarul si sa lasati pe altcineva sa se lupte cu geometria.

INTARZIATUL LA SCOALA Cum ii scoatem pe usa?

Comportamentul. Sa respecti un orar nu e deloc usor, dar sa-ti faci copiii sa respecte un orar poate fi epuizant. A-l trimite la scoala la vreme este cea mai dura provocare. Cu un ochi pe ceas si cu celalalt pe teancul tot mai inalt de sandviciuri, va petreceti dimineata racnind amenintari si invective si amintind intregii familii cat este ora. Fiul dv. Picoteste tot timpul, iar fetita isi schimba hainele a cincea oara. Cu cat ii grabiti mai tare, cu atat sunt mai lenti; copiii acestia, care de obicei zburda neobositi incolo si-ncoace, par sa se miste acum cu incetinitorul. Sub tirania tic-tacului implacabil, va dati peste cap sa fiti gata in zadar: sunteti un pachet de nervi, iar copiii vor intarzia oricum la scoala. Ziua dv. e ratata.

De ce fac asta. Exista multe explicatii pentru acest comportament, de la simpla lupta pentru putere pana la teama de a merge la scoala. De regula insa, puteti lega intarziatul la scoala de faptul ca, la varste mici, copiii au o intelegere foarte confuza a timpului (vezi si sectiunea 1, despre tandaleala).

Reactia dv. Vi se pare ca e de datoria dv. sa-l trimiteti la vreme la scoala. In plus, trebuie sa ajungeti la serviciu. Cu fiecare ticait al ceasului, presiunea creste, pana cand toata casa e pe punctul de a exploda. V-a cuprins o asemenea oboseala, incat v-ati duce la culcare iar ziua abia a inceput.

Strategia dv.

Urmati in fiecare dimineata acelasi program, bine organizat; aveti grija sa nu intrati in criza de timp.

Ce sa incercati in primul rand. Tineti un consiliu de familie si stabiliti un program pentru dimineata cu care toata lumea sa fie de acord. Aveti grija sa-l sculati pe copii cu cel putin o ora inainte de plecare, ca sa fie gata la vreme. Schema arata astfel: cu cat ai mai putin timp, cu atat te simti mai presat; si cu cat te simti mai presat, cu atat devii mai cicalitor. La randul lor, copiii raspund la cicaleala prin rebeliune.

Practic

Una dintre frumoasele noastre calitati omenesti este nevoia de a ne simti utili. Daca aveti doi copii, puneti-l pe fiecare sa-si aleaga o sarcina, astfel ca amandoi sa fie implicati in programul de dimineata. Daca sunt destul de mari, unul poate fi responsabil cu pusul mesei, iar celalat cu pregatirea micului dejun. In felul acesta, toata lumea depinde si de ei.

Activitatile de dimineata trebuie sa fie simple si sa decurga firesc. Putini oameni sunt in stare sa ia hotarari de indata ce se trezesc din somn, asa ca aveti grija sa-l puneti pe copii sa aleaga de cu seara cu ce se vor imbraca. De asemenea, pot sa-si pregateasca sandviciurile si sa aseze masa pentru micul dejun inainte de a merge la culcare.

Copiii mici nu au deloc notiunea timpului. Trebuie sa le supravegheati fiecare pas, dar incercati sa le dati cat mai putine indicatii. Daca ii cicaliti mereu ('haide, imbraca-te' sau'mai repede, intarziem'), s-ar putea sa devina 'surzi' la vocea parintilor. Determinati-I sa se miste ducandu-va la usa si punandu-va dv. haina.

Copiilor mai mari spuneti-le ca dv. plecati si apoi asteptati-l in fata casei. Nu va temeti, vor veni. Constiinta faptului ca sunt asteptati determina o presiune subtila careia prea putini ii pot rezista.

Dati-le un ceas desteptator si invatati-l sa citeasca ora. Astfel vor sti cand sunt in intarziere si n-o sa mai fie nevoie sa va spargeti plamanii tipand la ei.

Explicati-le de ce trebuie sa fie punctuali. Spuneti-le ca punctualitatea contribuie la bunul mers al vietii de familie si ca in lipsa ei toata lumea are de suferit. Nu le tineti predici. Puneti intrebari de genul: 'Este important sa iesim pe usa la timp? De ce? Ce se intampla daca intarziem?' Lasati-I pe ei sa gaseasca raspunsurile.

Consecinte. Cel mai eficient lucru este sa-l invatati ca este responsabilitatea lor sa fie gata la timp. Pentru asta, trebuie sa va asigurati ca suporta consecintele intarzierii. lata cateva metode:

Vorbiti cu invatatoarea si explicati-l ca aveti dificultati cu plecarea la timp catre scoala a copilului. De obicei, scoala va furniza ea insasi anumite consecinte: I se pune absenta sau I se interzice sa iasa in pauza.

Pe copilul mai mic, care nu vrea sa se imbrace, luati-l pe sus asa cum este, cu hainele intr-o sacosa. Avertizati-o pe invatatoare ca este posibil sa apara un elev in pijama, care va trebui sa se schimbe la scoala. O singura experienta de acest fel este, in general, suficienta pentru copil.

Daca nu are timp pentru micul dejun sau daca isi uita sandviciurile - ii va fi foame.

Daca ii duceti de obicei cu masina la scoala, in drum spre serviciu, nu intariati si dv. din cauza lui - trimiteti-l pe jos.

NOTELE PROASTE Carnetelul venit din iad

Comportamentul. Scena a devenit un cliseu in filme si in desene animate: copilul venit de la scoala cu carnetelul plin de note proaste - numai 4 si 5 - sta umilit, cu ochii in pamant, in fata parintilor care spumega. Urmeaza, bineinteles, pedeapsa. In desenele animate, scena e amuzanta, dar in viata reala este un chin. Dezamagirea si disperarea planeaza asupra casei ca un miros fetid.

De ce fac asta. Rezultatele slabe la scoala au uneori cauze obiective. Poate copilul dv, nu vede bine, nu aude bine sau, in cazuri mai grave, are o incapacitate de a invata de ordin neuropsihic. Dar pot exista si alte motive, mai banale - lipsa obisnuintei de a invata, metode de invatare inadecvate temperamentului copilului, parinti care descurajeaza sau, dimpotriva, ii rasfata prea mult, facandu-l sa creada ca poate avea in viata orice pofteste.

Reactia dumneavoastra. Copilul a esuat la primul test important. Ca parinte, si dv. ati esuat. Va napadeste ba furia, ba sentimentul de vinovatie; intrati pe nesimtite intr-un joc in care toata lumea pierde.

Strategia dumneavoastra

Separati 'faptasul' de 'fapta', astfel incat copilului sa-l fie rusine mai mult de note decat de el insusi. Apoi faceti tot ce va sta in putinta sa-l insuflati dragostea de invatatura.

Ce sa incercati in primul rand. Incurajati-I. Notele mici pot prinde copilul intr-un cerc vicios: se simte prost pentru ca nu are rezultate bune, iar sentimentul de incompetenta ii face sa se simta si mai prost. De fapt, copiii au tendinta naturala de a-si identifica personalitatea cu rezultatele obtinute. Dar o nota mica nu e o dovada de prostie; copilul a lipsit, poate, de la o lectie importanta sau metoda de predare e nepotrivita pentru el (unii copii percep mai mult vizual decat auditiv, altii invers). O nota mica e cateodata chiar folositoare, pentru ca va arata unde trebuie sa insistati.

Cel mai rau lucru este sa-l criticati. Rolul dv. e sa-l ajutati sa-si recapete dragostea naturala de invatatura. Nu-I descurajati, spunandu-l ca 'nu-l nimic de facut, nu esti bun la matematica'. Asemenea comentarii devin curand profetii care se implinesc.

Practic.

Interesati-va de materia pe care o invata, nu numai de note. Dumneavoastra stiti de ce este cerul albastru? Probabil ca nu. De ce nu incercati sa aflati impreuna?

Aratatii ca invatatura poate fi o placere, nu numai un chin. Spuneti-I copilului dv. ce va place sa cititi, ce va place sa aflati, ce va uimeste cu adevarat in viata.

Nici meditatiile nu sunt o idee rea. II ajuta pe copil sa recupereze materia si sa aiba o parere mai buna despre el insusi. Iar meditatorul, spre deosebire de dv., nu este implicat emotional.

Puneti accentul pe efort, nu pe rezultate.

Aveti grija ca activitatile lui extrascolare sa nu fie atat de numeroase incat activitatea de la scoala sa aiba de suferit.

Daca aveti exigente foarte mari si/sau prea putina rabdare, probabil ca nu sunteti persoana cea mai potrivita sa-l ajute la lectii. Daca va infuriati si va aratati frustrarea, copilul de va descuraja si asta poate sa dauneze relatiei dv. cu el.

Gasiti activitati nenidactice, dar care ii pot invata pe copil lucruri importante. De exemplu, in timp ce faceti prajituri, puteti sa-l invatati aritmetica, transformari si masuratori (copilul va fi interesat, mai ales ca, la sfarsit, capata ceva bun).

Mergeti la scoala si vorbiti cu profesorul ca sa vedeti ce se poate face pentru a imbunatati notele copilului, dar implicati-l neaparat si pe el in discutie. Gasiti o solutie concreta – de exemplu, sa lucreze la matematica in fiecare seara, fie ca are sau nu teme. Important este sa fie si el de acord, altfel n-o sa mearga.

Fiti optimisti. Nu fiti ingrijorati (sau cel putin nu va aratati ingrijorarea). Dati-I de inteles copilului ca n-o sa va pierdeti increderea in el.

incercati sa va puneti in locul lui, numai asa o sa-l intelegeti.

Dumneavoastra puteti sa va dati demisia de la slujba, dar un elev trebuie sa se duca la scoala in fiecare zi, chiar daca nu are rezultate bune.

Nu faceti mare caz daca fratele sau sora lui are rezultate bune la scoala (altfel veti declansa o vendeta).

Consultati un doctor ca sa va asigurati ca nu e nimic in neregula cu auzul sau vederea copilului dv.

Daca banuiti ca are o incapacitate neuropsihica de a invata, intrebati la scoala cum puteti sa-l testati.

PROBLEME CU PROFESORII

Viermele din mar

Comportamentul. Aproximativ 6 ore pe zi, cinci zile pe saptamana, copilul dv. si invatatorul lui sunt obligati sa stea imreuna in atmosfera exploziva a clasei. Daca nu se plac, viata nu mai are nici un haz.

De ce fac asta. Cum amandoi sunt fiinte omenesti, probabil ca amandoi au nemultumiri legitime. Copilului I se poate parea ca invatatorul are ceva cu el, ca e exagerat de critic si nu-l pricepe glumele. Invatatorul, care mai are inca 30 de copii ce ii solicita intreaga atentie, poate vedea in copilul dv. o fiinta prea agresiva sau, dimpotriva, enervant de lingusitoare. Unii oameni pur si simplu nu se potrivesc, ca, de exemplu, profesorul care simte nevoia sa aiba o autoritate absoluta si copilul care tanjeste dupa senzatii tari. E o casnicie proasta.

Reactia dumneavoastra. Notele copilului au de suferit. E nefericit - si dv. la fel. Nu stiti daca trebuie sa-l luati partea sau sa-l mutati la alta scoala. Situatia e fara iesire: de-o parte se afla un adult de neclintit, de cealalta, odrasla preaiubita.

Strategia dumneavoastra

Sprijiniti-va copilul, dar fara sa-l luati partea.

Ce sa incercati in primul rand. Treaba dv. este sa va ajutati copilul sa rezolve problema, nu s-o rezolvati in locul lui. El trebuie sa invete sa se inteleaga cu oamenii, in special cu cei care reprezinta autoritatea, asa ca n-o sa-l ajutati ducandu-va imediat la invatator si incercand sa ranjati lucrurile. Ceea ce va doriti, de fapt, e un copil care sa aiba curajul si tactul necesar ca sa vorbeasca el insusi cu invatatorul. Si nu e cazul sa-l luati partea - oricat de greu ar fi, trebuie sa intelegeti ca e problema lui.

Practic

Ascultati-I cu toata atentia cand va spune ce-l doare. Mai mult, acordati-l tot creditul.

Gasiti impreuna solutii. Ajutati-I sa vada lucrurile si din punctul de vedere al invatatorului (ce ar face el daca ar trebui sa tina in frau 30 de colegi de-ai lui?). Cum ar putea sa-l vina in ajutor invatatorului?

Invatati-va copilul sa vorbeasca deschis si clar despre problemele lui. Mimati pe roluri o intalnire cu invatatorul (dv. jucand rolul acestuia). Puneti-I sa-l spuna invatatorului (adica dv.) ce ii framanta: 'Cred ca nu ma placeti. Cred ca, de cate ori se intampla ceva rau, pe mine ma banuiti si eu sunt pedepsit.'

Aranjati o intalnire intre copil si invatator. Dv. trebuie sa fiti un fel de arbitru in aceasta intalnire, ramanand impartial si incercand sa determinati ambele parti sa gaseasca o solutie. Aveti grija sa nu dati vina pe nimeni.

Puneti-va copilul sa-si imagineze ca are un contract cu invatatorul si sa enumere modurile in care e dispus sa-si imbunatateasca comportamentul in clasa.

Daca incercarile de a rezolva situatia numai cu invatatorul dau gres, apelati la restul personalului scolii, in primul rand la director.

Divortul. Uneori, antipatia dintre un profesor si un elev este atat de puternica, incat devine daunatoare pentru copil. Daca nimic nu are efect, e preferabil sa puneti capat relatiei si sa va mutati copilul in alta clasa.

REFUZUL DE A MERGE LA SCOALA

Si-a abandonat studiile din clasa a doua!

Comportamentul. Refuzul de a merge la scoala poate fi, la copii de 6-8 ani, manifestarea cea mai clara a luptei pentru putere. Daca nu luati masuri din vreme, comportamentul poate continua pana in anii studentiei. Nu este vorba de o simpla taraganare sau de intarziere, dar exista mai multe elemente comune, atat in comportament, cat si in strategiile folosite - asa ca cititi aceste doua sectiuni, precum si cea despre problemele cu profesorii. Refuzul de a merge la scoala inseamna, de fapt, o fraza de genul: 'N-am sa ma duc la scoala si voi nu ma puteti sili!' Ca intarzie e doar enervant, ca nu se duce de loc e pur si simplu intolerabil.

De ce fac asta. Poate fi, cum spuneam, o manifestare a luptei pentru putere, dar cel mai adesea cauza este o problema specifica la scoala, cum ar fi teama de un 'terorist' sau o relatie intradevar proasta cu unul dintre profesori.

Reactia dumneavoastra. Va dati imediat seama cat de greu este sa determini un copil sa faca ce nu vrea. Urlete, amenintari, promisiuni extravagante - nimic nu are efect. Altfel decat luandu-l pe sus, ca un sac, cum poti face un copil recalcitrant sa iasa pe usa si sa se duca la scoala?

Strategia dumneavoastra

intotdeauna Exista un motiv - aflati-l

Ce sa incercati in primul rand. Organizati-va putin, lata principalele sase motive pentru care copiii nu vor sa mearga la scoala:

1.         probleme cu alti copii

2.    probleme cu profesorii

3.    dificultati la invatatura

4.    teama de a parasi 'cuibul' familiei

5.    plictiseala

6.    lupta pentru putere cu parintii (refuzul de a merge la scoala
declanseaza in mod garantat o cearta)

O sugestie utila: Cand ii intrebati de ce nu vrea sa mearga la scoala, fiti pregatit sa-l vedeti ridicand ursuz din umeri mormaind: 'Nu stiu'. In acest punct puteti recurge la ghicit: 'Ai probleme cu colegii sau cu invatatorul? Esti plictisit?' Daca asta nu va duce nicaieri, incercati sa-l intrebati fratii sau prietenii.

Practic

O data ce stiti care e problema, o puteti rezolva. Daca e vorba de dificultati la invatatura, stabiliti o intalnire cu invatatorul si aflati cauza lor. Poate ca trebuie sa-l angajati un meditator care sa-l ajute sau pur si simplu sa-l puna sa lucreze in plus acasa. Rugati-i pe invatator sa intrebe in clasa cine ar vrea sa-l ajute pe copilul dv. la istorie, sa zicem. Intrebati-I si pe el cu cine ar vrea sa lucreze. Lasati-I sa aleaga.

invatatorul va poate ajuta si daca problema copilului dv. Este de adaptare sociala. Daca isi face greu prieteni, invatatorul poate intreba in clasa cine vrea sa fie prieten cu el sau daca exista vreun grup care sa-l accepte.

Asigurati-va ca nu are probleme medicale, ca vederea sau auzul slabe.

Copiii se descurca mai bine atunci cand parintii se intereseaza de ce fac la scoala. Intrati in comitetul de parinti, oferitiva sa predati materii specializate, cum ar fi informatica sau muzica, insotiti-l in excursiile cu scoala sau pur si simplu aranjati cu invatatorul sa povestiti copiilor in clasa despre meseria dv.

Ce sa faceti

Scoateti in evidenta partea placuta. Creati la dv. acasa un sentiment pozitiv in legatura cu scoala. Evitati remarcile de genul: 'Mda, scoala-l o pacoste, in orice caz pentru mine asa a fost. Dar n-ai de ales, trebuie s-o faci.' Treziti-I, in schimb, copilului interesul fata de ideea de a invata. Daca are inclinatie spre o anumita materie, de pilda stiintele naturii, ajutati-l sa si-o cultive cu excursii in natura, lecturi sau activitati speciale (cine stie cati laureati ai premiului Nobel au inceput prin a pune un morcov sa prinda radacini intr-o cana cu apa!)

Aveti incredere in el. Copiii carora nu le place scoala sunt adesea descurajati. Aratati-I ca ii credeti in stare sa se descurce, sa invete si sa reuseasca in viata.

Ce sa nu faceti. Nu dati prea mare importanta notelor. Daca isi inchipuie ca trebuie sa ia numai 10, se poate descuraja cand ia alta nota, chiar perfect acceptabila.

COLEGI CARE LE FAC PROBLEME 'Dragostea nu se poate cumpara'

Comportamentul. Curtea scolii e aidoma unei jungle, unde cei slabi, daca nu sunt mancati de-a binelea, sunt siliti sa stea singuri, sprijinind gardul.

De ce fac asta. Unii copii sunt prea dominatori, excesiv de agresivi sau lipsiti de orice respect fata de regulile care fac viata suportabila pe un teren de joaca. Altii nu au, pur si simplu, anumite abilitati sociale, sunt dureros de timizi ori sunt prea ciudati chiar si pentru multimea din curtea scolii. Apoi, exista 'factorul batjocura': unii copii sunt luati in ras de colegii lor pentru ca au voci neobisnuite (de obicei subtiri si pitigaiate); altii, pentru ca poarta haine caraghioase, au cate o manie (calculatoarele ori benzile desenate cu Superman), nu sunt la curent cu ce e la moda sau, cine stie, emana un miros neplacut fiindca nu se prea spala. In unele 'gasti' din scoala nu poti patrunde cu nici un chip.

Reactia dumneavoastra. Oricare ar fi motivul stangaciei copilului dv., sunteti ingrijorati, frustati si deseori exagerat de critici. S-ar putea sa-l respingeti chiar dv. considerandu-l nesuferit ('II iubesc dar nu-mi place intotdeauna'). Suntem in asa masura animale sociale, incat ne doare sufletul sa ne vedem copilul respins de grupul semenilor lui si incapabil sa-si faca prieteni. Viata devine si mai grea decat este cand copilul tau s-a transformat intr-un paria al clasei.

Strategia dumneavoastra

Orice comportament nepotrivit este, in esenta, o forma de supracompensare. Genul acesta de copil are nevoie sa-si consolideze imaginea despre sine.

Ce sa incercati in primul rand. Trebuie sa va invatati copilul ce inseamna un comportament socialmente acceptabil, si aveti nevoie de ajutor pentru asta. Invitati toti copiii rudelor dv. la un consiliu de familie 'largit' si puneti-l sa discute ce ii place fiecaruia la ceilalti. Vorbiti numai de lucruri pozitive. Alta metoda e sa gasiti un copil care e popular printre colegi si sa-i cereti ajutorul pentru a va include copilul in grupul lui.

Practic

Rugati invatatorul sa organizeze in clasa discutii despre cum sa-ti faci prieteni si cum sa fii intelegator. Exceptand eventualitatea in care copilul dv. este mai curajos decat majoritatea dintre noi si chiar vrea sa vorbeasca despre asta in public, rugati-l pe invatator sa abordeze subiectul la modul general. intrebarile ar putea suna astfel: 'Are cineva probleme cu colegii? Ce putem face daca unul dintre voi e necajit de ceilalti?' De obicei, cu cat copilul este mai mic, cu atat va fi mai deschis.

Concentrati-va asupra punctelor tari ale copilului. Daca se simte neatragator, spuneti-l ca este mai important caracterul decat infatisarea. Scoateti in evidenta faptul ca e inteligent sau ca are anumite pasiuni. Nu ii minimalizati temerile – ele sunt reale - dar contracarati-le invatandu-l despre adevarata esenta a prieteniei.

Spuneti-l ca fiecare dintre noi se simte cateodata singur.

Nu uitati ca un singur prieten bun poate fi de ajuns. Cand copilul dv. stabileste o relatie cu vreun alt copil, faceti tot ce va sta in putinta ca sa cultivati o prietenie viitoare. Lasati-I sa ramana peste noapte unui la ceiaiat si invitati-l prietenul ori

de cate ori iesiti undeva cu familia. • Daca sursa problemei este o proasta igiena, discutati prieteneste despre asta.

Important: Cand copilul dv. se poarta ciudat sau se simte stanjenit in societate, inseamna, de obicei, ca ii lipseste increderea in sine. Tratamentul consta in a ghici de ce se simte astfel. Dupa ce ati aflat, incercati sa ii insuflati incredere. Regula este: Nu puteti construi ceva solid bazandu-va pe slabiciuni, ci numai pe punctele tari. De aceea, nu trebuie sa-l criticati niciodata. Nu-I spuneti: 'Esti un bleg!' sau 'Arati oribil imbracat asa - nu-i de mirare ca nimeni nu te place'. Poate ca exigentele dv. sunt prea mari si criticati prea mult. Chiar si in remarci aparent inocente, precum 'Puteai sa faci mai bine', copilul vede adesea o critica.