Gellu Naum
Drumetul incendiar, 1936, Libertatea de a dormi pe
o frunte, 1937, Vasco da Gama,
1940, Culoarul somnului, 1944, Spectrul longevitatii - 122 de cadavre,
in colab. cu V. Teodorescu, 1946.
In 1940 sau 1941 se
constituie grupul suprarealist al lui Gellu Naum, Paul Paun, D. Trost, Gherasim
Luca, Virgil Teodorescu, care va tipari trei manifeste literare.
Gellu Naum
(1915-2001) debutase ca poet, sub pseudonim, in 1931, la Cuvantul
liber, si calatorise, in anii 1938-1940, in Franta si
Italia.
In perioada celui de-al doilea val
avangardist, spart de tarmul oranduirii 'socialiste', Gellu Naum
urmeaza negatia creatoare, mutatia limitelor epistemologice inspre
aproprierea totalitatii. In contrapartida, pretentia de gandire, de
cunoastere, e luata drept o mistificare ce poate fi eliminata prin
infantilizare voluntara : 'Sa cretinizam limbajul.'
Adopta comuniunea cu un panteism cosmic,
ezoterismul magic, alchimia, hermetismul, noncontradictia, vastele
analogii, revolta, poemul ca 'développement d une protestation' (A. Breton, Notes sur la poésie), vizionarismul ca
practica paradoxala de exacerbare a cecitatii, intrucat 'Poetul vede
in masura in care orbeste'.
Accepta dereglarea metodica a
simturilor, tehnica surprizei si a umorului, imaginatia violenta
si exacta, practicata ca abatere de
la real, ca derealizare ('Se poate numi poet numai acela care deformeaza
cu preciziune.'), exacerbarea anxietatii spirituale, tentatia
continua a posibilului, miza pe hazardul obiectiv.
