Propozitia
circumstantiala de timp sau temporala are functia unui
complement circumstantial de timp. Actiunea exprimata de verbul
din regenta poate fi in raport de anterioritate, posterioritate sau
simultaneitate fata de actiunea verbului din subordonata.
1) Raportul
temporal de anterioritate. Actiunea din regenta se petrece
inaintea celei din subordonata. Propozitia temporala de
anterioritate se introduce prin conjunctiile si locutiunile
conjunctionale: pana (nu),
pana sa (nu), pana ce, pana cand, (mai) inainte (ca)
sa: Frica tinea pana cand dadeam de un drum asfaltat.
2) Raportul
temporal de posterioritate. Actiunea din regenta se petrece
dupa cea din subordonata. Propozitia temporala de
posterioritate se introduce prin locutiune conjunctionala (dupa ce, de indata ce, imediat
ce, o data ce, pe data ce, de cand, de pe cand, de cum) sau
adverb relativ (cand, cum): Indata
ce ai venit, am si
pregatit masa.
3) Raportul temporal de simultaneitate. Actiunea din regenta
se petrece in acelasi timp cu cea
din subordonata. Propozitia temporala de simultaneitate se
introduce prin locutiune conjunctionala (in timp ce, in vreme ce, cata vreme, cat timp, pe cand) sau
prin adverb relativ (cat, cand, cum):
Se joaca cat e ziua de lunga.
Topica
si punctuatia
Propozitia
circumstantiala de timp poate sta atat inaintea, cat si in urma
regentei. Cand sta inaintea regentei, se desparte prin virgula
daca nu se insista asupra ei. Cand este asezata dupa
regenta, nu se desparte prin virgula decat atunci cand regenta
contine un complement circumstantial sau cand dupa ea
urmeaza o propozitie circumstantiala. Propozitiile
circumstantiale de timp intercalate intre elementele regentei se
izoleaza prin virgula.
