Periodizarea scrisului in mesopotamia

PERIODIZAREA SCRISULUI IN MESOPOTAMIA

Arheologii disting mai multe epoci: El Obeid, care este cea mai veche

perioada, Warka, cu mai multe etape, adica IV, din mileniul al IV-lea cand isi facea

aparitia scrisul in Mesopotamia, III, II si I, sau Djemdet Nasr (care coincide cu

perioadele Warka III si Warka II, ele insele urmand perioadei dinastice arhaice).

Numele acestea provin din denumirea asezarilor unde rezultatele sapaturilor au fost

mai concludente. Astfel scrierea sumero-akkadiana este considerata pictografica,

intrucat fiecarui cuvant ii corespunde un semn figurativ trasat cu varful in argila

proaspata, el reprezentand obiecte sau persoane. S-au gasit cam 2000 de semne.

Asemenea scrieri de cuvinte serveau unor scopuri foarte simple, mai cu seama

comerciale. Semnelor scrierii si obiectele reprezentate se regasesc sculptate pe

monumentele epocii. E dovada ca atat artistii cat si scribii tineau sa reflecte realitatea

in felul lor specific. Tot acestei culturi ii apartine ca inovatie si cilindrul gravat, care

prin rulare pe argila lasa amprenta unui desen, care se poate repeta dupa necesitate

oricat si oricand. Astfel s-a gravat si pecetea, fie in adancime, fie in relief. In mod

cert, astfel a inceput industria imprimarii tipografice moderne, care avea in cultura

sumeriana un prim model rudimentar.

Un mileniu mai tarziu aspectul material al acestei scrieri pictografice s-a

schimbat complet, ea devenind cuneiforma. Semnul figurativ devine acum de

nerecunoscut, supus unei simplificari. Se face astfel un pas decisiv in tehnica

scrisului. Evolutia interna a scrierii este la fel de importanta ca si cea a continutului, a

ceea ce trebuie sa se exprime. Limba sumeriana cuprinde multe elemente

monosilabice. Pentru prefixe si sufixe, pentru elemente de flexiune a cuvintelor era

nevoie de cautarea unor elemente de notare fonetica. Aceasta tendinta spre reducere

ne va purta si spre notarea fonetica, dar suntem inca la scrierea sumeriana, cea mai

veche scriere din lume, care s-a conturat inca din 3500 i.de H.. si care s-a folosit 3

milenii, ea fiind asadar preluata de la sumerieni, de akkadieni, care folosisera 500

semne provenite din tot atatea desene primitive, ca apoi sa ajunga la asirieni. Ea va fi

folosita in Egipt, razbatand pana in Asia Mica si la toate popoarele din Orientul

Lucrare: Sunetul - caracteristici Lucrare: Ereditatea si variabilitatea organismelor

Apropiat. La origine se gasesc 21 figuri primitive si 16 motive primitive, carora li s-au

adaugat cateva semne auxiliare, precum gunu (grup de 3-4 linii paralele) combinate

cu cate un alt semn, din care s-au compus, dupa opinia germanului Delitzsch, toate

semnele cuneiforme ulterioare.

Greu de datat a fost momentul cand sumerienii au inceput sa practice scrierea

fonetica, fixat dupa indelungi cercetari in perioade tablelor Djemdet Nasr, ea

extinzandu-se in epoca debutului de mileniu al III-lea cand, spre exemplu, se aplica in

mod curent sufixul -me pentru a marca pluralul. Omofonia foarte extinsa la cuvintele

sumeriene a facut foarte dificila cercetarea. 'Les textes sumériens syllabiques qui

nous sont parvenus - constata James Février - sont d'ordinaire les plus rebelles à

l'interpretation'. (1)

(1) James Fevrier: op.cit., ed. cit., p. 108 Trad.: 'Textele sumeriene silabice care ne-au

parvenit sunt de obicei cele mai indaratnice/ nesupuse/ la interpretare'.

Ceea ce a facilitat intelegerea cuvintelor sumeriene a fost rolul important jucat

de determinative in constructiile lexicale, introducerea determinativelor

generalizandu-se odata cu cea a complementelor fonetice, un fel de marca a cazului la

substantive, ori persoana, gen si numar la verb, descoperite in documentele perioadei

dinastice arhaice. Ca exemplu de determinativ, descoperit frecvent deja in textele

Djemdet Nasr, este ki pentru indicarea numelor de locuri, iar steaua cu 8 colturi

aparea in documentele Warka IV ca determinativ pentru numele de divinitati. In

apreciere a intervenit, fara indoiala, si principiul relationarilor logice.

In epoca ei de apogeu, limba sumeriana a devenit limba diplomatica

internationala a tarilor din Orientul Apropiat.

5. EVOLUTIA SCRIERII SUMERO-AKKADIENE poate fi demarcata astfel:

1. Perioada arhaica (intre 3000-2700 i. Hr )

2. Perioada dinastiei semite (intre 2700-2500 i.Hr. ) de la Urnanse la Manistusu

3. De la Manistusu la Gudea (intre 2500 si 2350 i Hr.)

4. Dinastia sumeriana d'Our. In jurul lui - 2300 i.Hr.

5. Dinastia semita amorita a lui Hamurabi pana la Babilon (in jurul anilor 2100 pana

la 1800 i.Hr.).

6. Dinastia Kassita (Babylon). In jur de 1800 si pana la 1200 i.Hr.

7. Epoca dominatiei asiriene (de la 1100 pana la 600 i.Hr.)

8. Epoca neobabiloniana (de la 600 pana la 540 i.Hr.)

Apoi, la cotropirea persana, scrierea akkadiana pierde tot mai mult teren,

lasand locul scrierii alfabetice aramaice, cu mult mai simpla. Ea va continua sa fie

folosita in Babilon pana in secolul I dupa Hristos.

In ciuda dificultatilor provocate la lectura, scrierea sumero-akkadiana a

cunoscut in vechea lume orientala un mare succes. Strans legata de limba akkadiana,

ea va deveni in mileniul II o scriere internationala. Atunci cand in Egiptul de Sus la El

Amarna s-au descoperit arhivele diplomatice ale faraonilor Aménophis III si

Aménophis IV (care au domnit intre - 1405 si -1370 si respectiv intre -1370 si 1352),

s-a constatat ca ei intretinusera corespondenta pe tablite de argila in scriere sumeroakkadiana

si aproape in toata limba akkadiana, cu regii babilonieni, cu asirienii si cu

hititii si chiar cu guvernatorii si functionarii sirieni, cat au fost sub stapanire

egipteana. Aceasta, pentru ca scrierea akkadiana permitea o notatie precisa, desi

recurgea la semne silabice, iar aceasta era o calitate importanta pentru texte

diplomatice. Scrise pe argila, textele au avut sansa de a rezista in timp.

6. CATEVA CONCLUZII

Desigur ca asezarea geografica si conjuncturile istorico-politice au avut o mare

influenta asupra destinului scrierii la popoarele Mesopotamiei, care erau asezate in

calea multor navalitori. Primii cuceritori insemnati pentru soarta culturii sumeriene au

fost chiar babilonienii, cu triburile lor semitice nomade, care se aflau pe o treapta de

dezvoltare sociala inferioara. Babilonienii au preluat in primul rand scrierea. Asadar,

la inceput ei au adoptat cu totul limba vorbita si cea scrisa a poporului cucerit, proces

care precede pe cel ce se va produce in mod legic si la cucerirea grecilor de catre

romani. Babilonienii vor continua sa foloseasca limba sumeriana chiar si dupa ce

poporul sumerian disparuse de mult timp. Dupa o alta etapa de dezvoltare,

babilonienii au inceput sa scrie in limba lor, modificand sistemul cuneiform, care

astfel s-a complicat in mod simtitor. Babilonienii vor pastra semnele simbolice ale

scrierii sumeriene, dar le vor citi in limba lor dandu-le o alta pronuntie. Cu vechea lor

valoare au fost pastrate si semnele fonetice ale scrisului sumerian. Desigur ca

transformarea exterioara a scrierii, care a capatat o intorsatura de 90 de grade, avea sa

produca o revolutie decisiva pentru soarta si istoria scrisului in lume. Aceasta a fost

inlocuirea directiei verticale cu cea orizontala, prin care randurile se vor pune unul

sub celalalt si de la stanga la dreapta.