Zalmoxianism
(de la Zalmoxis + suf. -an > zalmoxian + suf. -ism
Zalmoxianismul este prima religie monoteista din
istoria spiritualitatii universale, ale carei fundamente au fost puse de Salmos
/ "Zalmas-Zalmoxis" I, in orizontul anului 1600 i. H., in Dacia (Cogaion /
Sarmizegetusa), doctrina-i relevand: (I) armonizarea Partii in Sacrul Intreg
Cosmic, fiecare pelasgo-dac considerandu-se o parte din intregul care este
Dumnezeu, de unde vin si responsabilitatile pe masura ale fiecarui ens; (II) trupul perfect si sufletul pur nu mai
pot exista fara o minte desavarsita; trupul dat omului parte din Samasua (Soarele-Mos /
Tatal-Cer, Dumnezeul Cogaionului), din intregul cosmic -, este efemer, insa nu
este cu putinta ca sufletul sa piara, el continuand sa existe, si nimeni nu
trebuie sa se teama de moarte, ci sa infrunte cu vitejie primejdiile; (III) la
trimiterea Solului / Mesagerului Celest la Samasua (Samos / "Soarele-Mos, sau
Tatal-Cer / Dumnezeul Cogaionului"), prin aruncarea trupului perfect in cele
trei sulite / tapi, din Templul / Santuarul-Calendar al lui Sa-Ares (Soare,
Soare-Tanar / Razboinic), incinerarea nu are loc, fiindca sufletul acestuia
revine in respectivu-i trup (de nemuritor); (IV) pregatirea omului pentru
nemurire trebuie sa inceapa din pruncie, mereu desavarsindu-se pe caile
intelepte; (V) viata este vesnica, in cunoasterea ocultatiei si epifaniei, caci
cel ce urmeaza caile lui Samos (Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei) nu
moare, ci se duce in [ara-Tineretii-fara-Batranete-si-Vietii-fara-Moarte; (VI)
dar pentru a fi vesnic-fericitul ajuns aici, avand parte de toate bucuriile /
bunurile, trebuie sa lupti in Lumea Alba impotriva orgiilor si sa traiesti in
cumpatare; (VII) cine isi incredinteaza sufletul intru Samos (Dumnezeu) merita
a fi tamaduit / vindecat de rani / boli, raul putand fi extirpat din om prin
rostirea / viersuirea frumoasa (descantece / incantece), chiar si prin taria
lamei de cutit, chiar si din craniu (trepanatie); (VIII) instruindu-te in
stiinte si in arte, trebuie sa traiesti dupa legile naturii / firii; (IX)
astfel vei ajunge la cunoasterea caii-spirala-cosmica (planetara si cereasca)
intru Samos / Dumnezeu, sau Cunoasterea Absoluta "nuntire" cu Sora-Soarelui / Co-Utya
(Cotys), Spuma-Laptelui, "Mireasa / Craiasa-Lumii"; (X) "daco-cratia"
teluric-celesta se intemeiaza pe Soli, pe inteleptii Cavaleri / Eroi ai
Cogaionului / Sarmizegetusei ("Cavalerii Dunareni"), pe toti cei din neam /
popor, presaratori de faptuiri ale Binelui, caci numai acestia apartin
preafericitei semintii inrudite / infartatite (infratite) cu Sa-Ares
("Soare-Tanar / Razboinic"), "fiul" lui Samos (Atoatecreatorul).
Se evidentiaza mai intai obtinerea
nemuririi ("misterica" / "initiatica"), unitatea
Materie-Spirit, raportul sacru, holonistic,
Parte-Intreg / Intreg-Parte, "inrudirea" / "infartatirea"
("infratirea") omului cu cele teluric-celeste, participarea zalmoxianului la
armonia / ordinea cosmica etc. Fundamentul doctrinei Zalmoxianismului rezida in
armonizarea Partii in sacrul Intreg cosmic (intreg care este Tatal-Cer / Soarele-Mos,
Dumnezeul din Cogaion). Prin epoptii in Zalmoxianism, cavaleri / razboinici,
ori "mesageri celesti" / "soli", stiintele si artele au cunoscut un deosebit
rafinament, scrierea arhaica (de pe statueta cu piedestal de la Ocna Sibiului,
din orizontul anului 8000 i.H., ori de pe Tablita-Soare
de la Tartaria-Orastie, din orizontul anului 5300 i. H.) a evoluat in alfabetul
pelasgo-daco-thracic (valahic) / dacoromanesc-arhaic de 23 de litere, dar numai
in cadru misteric / initiatic, cum se arata si in Cosmografia
lui Aethicus Dunareanu
/ d'Ister (aprox. 370 435 d.H.), cel care relateaza
"evenimentele" / realitatile de pe calea-spirala planetara, in calitatea-i de
epopt in Zalmoxianism si de "ultim Sol", inclusiv din America / Groenlanda,
stiindu-se, gratie Dacilor / zalmoxienilor, ca Pamantul este rotund. Dupa cum
s-a mai subliniat, prin confreriile razboinic-religioase s-a impus
Zalmoxianismul mai intai in intregul bazin al Dunarii, de la Alpi la Marea
Neagra si la Nipru, de la nordul Carpatilor, de la izvoarele Vistulei /
Pripetului, pana la sudul lantului muntos Balcano-Dinaric, in Pind / Rodopi
apoi, in celelalte arii ale Pelasgiei de Centru, cu unele "brese zalmoxiene" in
Capadocia / Capadochia ("cap-ŕ-Dachia" / "capul, capatul Daciei / Dachiei"), in
Masagaetia / Masagetia etc. Pelasgii
care au imbratisat Zalmoxianismul, s-au insularizat ("etnoinsularizat") in masa
"celui mai mare popor european", numindu-se Daci, "cei mai drepti / viteji",
"cei mai cinstiti" etc., stapanind aria edenica
ponto-carpato-balcanica, Dacia
/ Dakia.
