Curtea de Justitie (CI) a Comunitatii
Europene sau Curtea Europeana de
Justitie, cu sediul la Luxemburg, nu
trebuie confundata cu alte institutii jurisdictionale internationale, cum
ar fi Curtea Europeana a Drepturilor
Omului, cu sediul la Strasbourg
si subordonata Consiliului Europei, sau Curtea Internationala de
Justitie, cu sediul la Haga,
subordonata ONU. De la inceputul constructiei europene s-a simtit
nevoia unei institutii cu caracter
jurisdictional. Propunerile de a se constitui o comisie de arbitraj sau de a se
apela la un organ jurisdictional deja existent, asa cum era Curtea Internationala
de la Haga, au
fost considerate nesatisfacatoare. Astfel s-a decis formarea unei Curti
de Justitie proprii, in cadrul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului
(CECO), in anul 1952, in baza prevederilor Tratatului de la Paris. Ea avea atributii
importante privind controlul legalitatii actelor emise de celelalte
institutii si echilibrul dintre institutiile europene si dintre acestea si
statele membre. Mai tarziu, in anul 1957, prin Tratatele de la Roma pentru instituirea Comunitatii
Economice Europene si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice, ca si a celor doua protocoale care le
completeaza, se prevedea crearea unei Curti de Justitie cu aceleasi atributii
ca si cea creata in 1952. Prin Conventia relativa la unele institutii
comune Comunitatilor Europene, din 25 martie 1957, se prevedea ca atributiile
conferite prin cele trei tratate vor fi exercitate de o Curte de Justitie
unica. Sporirea volumului de lucru la Curtea de Justitie a impus crearea unui Tribunal de
Prima Instanta, in anul 1989. Aceasta institutie este
asociata Curtii de Justitie si are acelasi numar de judecatori,
numiti in acelasi mod si pe baza acelorasi criterii ca la Curtea de Justitie.
Tribunalul are un presedinte si o grefa proprie, dar nu dispune de avocati
generali si are sediul tot la
Luxemburg.
Cea mai importanta deosebire
intre Curte si Tribunal este la nivelul competentei, aceasta din urma
judecand litigii care consuma mult timp si implica examinari
complexe. Astfel, Tribunalul judeca litigiile dintre Comunitati si
angajatii lor, recursurile introduse de persoane fizice impotriva unei institutii
a Comunitatilor si cazurile de concurenta neloiala intre
intreprinderi. Rolul Curtii de Justitie
este de a garanta interpretarea si aplicarea uniforma a dreptului Uniunii
Europene. Dupa extinderea din 2004 a Uniunii Europene la
25 de membri, in compunerea Curtii au intrat 25 de judecatori, cate unul
din fiecare stat membru, si 8 avocati generali, numarul acestora putand
creste la cererea Curtii si prin decizia unanima a Consiliului. In
Tratatul Comunitatii Europene se prevede ca „Judecatorii si avocatii generali sunt alesi dintre
personalitatile care ofera toate conditiile de independenta si care
intrunesc conditiile cerute pentru exercitarea celor mai inalte functii
juridice din tara lor sau care sunt jurisconsulti de competenta notorie;
ei sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioada
de sase ani”. Guvernele statelor membre nu pot revoca un judecator al
Curtii in timpul exercitarii mandatului, Curtea fiind singura
imputernicita sa realizeze controlul
asupra activitatii
membrilor sai. Presedintele Curtii
este ales de judecatori dintre ei, prin vot secret, pentru un
mandat de 3 ani, care poate fi reinnoit. El are rolul de a
conduce lucrarile si serviciile Curtii, prezidand audierile si
deliberarile. Avocatii generali sunt
desemnati la fel ca judecatorii si au rolul de a asista Curtea in
indeplinirea misiunii sale, fiind insarcinati sa prezinte concluziile
in orice cauza, public, independent si impartial. Fiecare judecator si avocat general beneficiaza de asistenta
de specialitate din partea a trei referenti, juristi si specialisti, care
indeplinesc activitatea de informare si documentare si pregatesc dosarele cauzelor.
Curtea de Justitie, ca formatiune de judecata, lucreaza in: a)
Adunarea plenara sau Sedinta plenara, cu un cvorum de 15 judecatori,
dar numai in situatii exceptionale prevazute de Tratat (de exemplu,
demiterea unui
comisar european care
nu si-a indeplinit obligatiile, sau a ministrului Afacerilor Externe al
Uniunii). b) Marea Camera se reuneste cand un stat membru sau o institutie
sunt parti in litigiu si cer in mod expres acest lucru. c) Camera de 5
judecatori, al carei presedinte este ales pentru un mandat de 3 ani. d)
Camera de 3 judecatori, al carei presedinte este ales pentru un
mandat de 1 an.
Procedura in fata Curtii are doua faze: faza scrisa si faza
orala. Grefierul este desemnat de Curte, cu un mandat de 6 ani. El
indeplineste, sub controlul
Presedintelui Curtii, atat atributii procedurale, asistand la sedintele de audiere ale Curtii, ori indeplinind
obligatii precum: primirea, arhivarea sau
transmiterea documentelor, gestionarea arhivelor si publicatiilor Curtii,
cat si atributii administrative,
asistat fiind de un administrator. Serviciul
administrativ al Curtii indeplineste, in primul rand, serviciile lingvistice de traducere si
interpretare, avand in vedere utilizarea de catre Curte a tuturor limbilor oficiale ale Uniunii
Europene, adica limbile tuturor statelor membre. Hotararea judecatoreasca se ia cu majoritatea voturilor
si se da in numele Curtii. Nu se admit opinii separate. Curtea
publica si o Culegere de jurisprudenta care cuprinde hotararile
pronuntate, concluziile avocatilor generali, avizele si ordonantele emise. Curtea de Justitie asigura respectarea
si interpretarea tratatelor comunitare si a celorlalte dispozitii ale dreptului
comunitar adoptate de institutiile Uniunii Europene. Ea are in primul rand o
competenta contencioasa, judecand litigiile dintre statele membre,
dintre acestea si institutiile comunitare - Consiliu, Comisie, Parlament – sau dintre
institutii. Curtea este abilitata sa judece si litigiile dintre
persoanele fizice sau juridice si statele membre sau institutiile comunitare. Curtea
are largi competente jurisdictionale, pe care le exercita in cadrul diferitelor
forme de recurs. Ea este competenta sa se pronunte asupra: a)
recursurilor in anulare; b) recursurilor in carenta; c) recursurilor
pentru nerespectarea dreptului comunitar de catre state; d) recursului
prejudiciar; e) recursului contra deciziilor Tribunalului de Prima Instanta;
f) recursului in reparatie. In functie de
formele recursurilor, procedurile in fata Curtii de Justitie sunt: procedura in
recursurile directe si cea in recursurile prejudiciare, cu mentiunea ca exista
si anumite proceduri specifice.
