Caracteristicile mierii de mana

Caracteristicile generale ale mierii de mana sunt foarte asemanatoare cu cele ale mierii florale.

Totusi, exista unele diferente care trebuie sa fie mentionate:

Mierea de mana contine o cantitate mai mare de minerale fata de mierea florala; astfel:

Culoarea este in mod obisnuit mai inchisa (exceptie: mierea de mana galbena de molid)

Conductivitatea electrica este mai mare

Cristalizeaza mai usor si mai repede

Opalescenta sa este mult mai intensa

Rotatia optica (polarizarea)

Mierea de mana, datorita continutului diferit de dextroza si levuloza, dar mai ales datorita prezentei unor zaharuri caracteristice, melezitoza si erloza care sunt puternic dextrorotatorii, prezinta in general dextrorotatie de diferite grade.

Continutul de zahar

Mierea de mana contine peste 18 % trizaharide (rafinoza, melezitoza etc.)

Continutul de minerale

Continutul de minerale este determinat prin cantarirea cenusii ramasa dupa calcinarea mierii la temperatura inalta. Normal, mierea nu contine mai mult de 0,6% cenusa, in timp ce in mierea de mana poate depasi 1 %.

Aciditatea (pH)

pH

Caracteristicile Propolisului

(lectia 18, nivelul 1)

STRUCTURA si CONSISTENTA

Structura si consistenta propolisului variaza in functie de temperatura:

Tare si fragil la 0-15sC (in special cand este mai vechi)

Moale si maleabil la aproximativ 30sC

Vascos intre 30 si 60sC

Lichefiaza la temperaturi mai mari de 60-70sC

Daca este incalzit usor in bain-marie se scindeaza in doua parti distincte:

O parte vascoasa ce se lasa la fund

O parte lichida (ceara de propolis) ce pluteste la suprafata apei

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

Continutul de ceara variaza intre 7,5 si 35 % (Ivanov, 1981)

Continutul de impuritati variaza intre 18 si 34 % (Makashvili, 1972)

Structura microscopica a propolisului este incredibil de asemanatoare cu cea de origine. Explicatia poate fi probabil legata de activitatea unor "albine lucratoare specializate in propolis" [1].

CULOAREA

Culoarea variaza in functie de zona geografica si de plantele de origine:

Galben deschis

Galbui-verde

Galbui-maro

Maro rosiatic

Caramiziu inchis

Maro verzui

Maro inchis etc., etc.

Ca un exemplu, culoarea predominanta a propolisului Brazilian este:

Rosie

Verde

Maro clara

MIROSUL

Propolisul European prezinta in mod uzual un miros placut si dulceag de muguri de plop, ceara, miere si vanilie. Cand este ars degaja un miros delicat datorita rasinilor aromatice care devin volatile.

Mirosul propolisului Georgian seamana, in general, cu propolisul din alte zone si regiuni ale URSS (Makashvili, 1972).

Propolisul Lituanian are un miros foarte puternic de scortisoara.

GUSTUL

Acru si uneori amar.

Propolisul Georgian are un gust amar si intepator (Makashvili, 1972).

Cea mai mare parte a tipurilor de propolis Brazilian sunt picante.

Flavonoizii din propolis au un gust amar si astringent [2].

TEMPERATURA de TOPIRE

Temperatura de topire se intinde de la 65sC pana la peste 82sC. Unele esantioane pot avea temperatura de topire peste 100sC (Makashvili, 1972).

SOLUBILITATEA

Aproape insolubil in apa rece.

Partial solubil in :

Apa fierbinte sau fiarta (unele substante din propolis, solubile in apa fierbinte, sunt acizii fenolici, in special acidul cafeic; de asemeni zaharurile si aminoacizii sunt solubili in apa; Bankova, 2000)

Alcool

Acetona

Amoniac

Benzen

Cloroform

Eter

Tricloretilena etc.

Propolisul poate fi in intregime diluat numai intr-un amestec adecvat de solventi [3].

VITEZA de OXIDARE

Viteza de oxidare a propolisului Georgian variaza intre 16 - 21 secunde.

PROCENTUL de DIZOLVARE in CLOROFORM

Variaza intre 7,64 si 22,44 (Makashvili, 1972)

pH

Variaza intre 5,2 si 5,7 (Bracho et al., 1998).

ACTIVITATEA ANTIBACTERIANA

A solutiei de extract de propolis in etanol (EEP) este mentinuta la un pH acid sau neutru [4].