Ceai rozmarin, frunze (folium rosmarini)

CEAI ROZMARIN, FRUNZE (FOLIUM ROSMARINI)

Medicii vechii Elade numeau rozmarinul planta sfanta, Libanotis, insa s-a pastrat denumirea data de romani (ros = roua si marinus = mare, deci cel umezit de roua marii). In Evul Mediu, aceasta planta foarte pretuita, era cultivata in gradini; traditia s-a pastrat si in zilele noastre, rozmarinul fiind folosit atat ca planta medicinala, cat si ca planta condimentara.

Compozitie: frunzele plantei Rosmarinus officinalis L. (Lamiaceae), care contin ulei volatil in care predomina camfenul, borneolul si camforul, acid rosmarinic, flavone, triterpene, saponine, tanin, vitamina C.

Actiune farmacologica: tonic-amar, coleretic, colagog, antiseptic, diuretic, antireumatismal, reconfortant nervos, aromatic.

Intrebuintari principale:

Uz intern: colici abdominale, dispepsii, balonari si afectiuni gastro-intestinale, anorexie, afectiuni hepatice si renale, reumatism, astenie, surmenaj fizic si intelectual, tonifierea organismului.

Uz extern: reumatism, reconfortarea organismului.

Contraindicatii: a nu se utiliza de catre femeile insarcinate.

Mod de preparare:

Uz intern: se prepara infuzie din 1 lingurita frunze la o cana cu apa clocotita.

Uz extern: se prepara decoct din 1 lingura frunze la o cana cu apa.

Mod de administrare:

Uz intern: se beau 2 cani cu ceai pe zi.

Uz extern: se aplica comprese cu decoctul.