Eliminarea medicamentelor

ELIMINAREA MEDICAMENTELOR

Eliminarea medicamentelor din organism este ultima etapa farmacocinetica si implica cunoasterea cailor de eliminare, a mecanismelor implicate, a vitezei de eliminare, a efectelor la locul eliminarii precum si a interactiunilor ce pot interveni in acest proces.

Excretia medicamentelor si a metabolitilor acestora se poate face prin rinichi, bila, saliva, lapte si piele, plamani.

Mecanismele implicate in eliminare sunt proprii fiecarei cai de eliminare si sunt cele fiziologice, prin care organismul inlatura produsele de metabolism.

Substantele se elimina fie cu structura initiala si/sau sub forma metabolitilor rezultati prin biotransformare.

1. Excretia renala

Eliminarea medicamentelor pe cale renala implica trei procese importante:

filtrarea glomerulara

reabsorbtia tubulara

secretia tubulara

Eliminarea este influentata de:

starea functionala a rinichilor - poate influenta considerabil procesul de eliminare, mai ales in cazul medicamentelor care se elimina in intregime prin rinichi; eliminarea scade odata cu diminuarea filtrarii glomerulare (sub valoarea clearance-ului creatininei de 10-20 ml/min scade marcat eliminarea).

pH-ul urinii - medicamentele alcaline se elimina mai repede la pH-ul acid, normal;

distribuirea in spatii hidrice - substantele care se distribuie in spatiul extracelular se elimina mai repede decat cele care difuzeaza in toate cele trei spatii;

legarea de proteinele plasmatice (substantele legate in proportii mari se elimina lent).

a). Filtrarea glomerulara

Majoritatea medicamentelor (cu exceptia macromoleculelor) filtreaza la nivelul membranei glomerulare. Trecerea moleculelor in urina primara - este in functie de cantitatea de plasma filtrata si de proportia moleculelor libere din plasma.

b). Reabsorbtia tubulara

Reabsorbtia tubulara este procesul prin care medicamentele trec din urina primara, prin epiteliul tubular, catre interstitiu si sange. Este vorba de un fenomen pasiv, de difuziune prin membrane. Substantele liposolubile difuzeaza repede si se reabsorb, ionii si moleculele polare nu difuzeaza si raman in urina, cresterea polaritatii favorizeaza eliminarea urinara. Aici pH-ul urinar are o importanta deosebita.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

La un pH acid (acidifierea urinii) creste disocierea substantelor bazice fiind favorizata eliminarea acestora; alcalinizarea urinii va creste disocierea substantelor acide si eliminarea acestora. Ajustarea pH-ului urinar este o masura importanta pentru a grabi eliminarea substantelor toxice din organism in caz de intoxicatii (de exemplu, alcalinizarea urinei in intoxicatii cu derivati barbiturici sau acidifierea ei in supradozarea unor substante bazice cum este amfetamina sau alcaloizii).

c). Secretia tubulara

Unele medicamente pot fi eliminate prin secretie tubulara activa. Celulele tubulare contin sisteme de transport activ separat pentru acizii organici (anioni) si pentru bazele organice (cationi).

Medicamentele pot intra in competitie pentru secretia tubulara, modificadu-si eliminarea (de exemplu probenecidul diminueaza excretia penicilinei, ambele molecule fiind acide).

In practica, grabirea eliminarii medicamentelor se impune in caz de intoxicatii iar reducerea vitezei de eliminare poate ajuta mentinerea timp mai indelungat al unui nivel sanguin eficace.

Cantitativ, ritmul eliminarii renale este caracterizat printr-o constanta (K_e) care este direct proportionala cu clearance-ul renal al substantei (Cl) si invers proportionala cu volumul aparent de distributie (V_d).

In insuficienta renala, eliminarea medicamentelor scade treptat odata cu scaderea clearance-ului creatininei, ceea ce impune reducerea posologiei mai ales la medicamentele care se elimina renal in mare parte sub forma activa.

Functia renala se evalueaza folosind ca indice clereance-ul creatininei (valoarea normala fiid 120-140 ml/min.); o valoare critica de 10-20 ml/min denota insuficienta renala in stadiu avansat.

2. Excretia prin bila

O serie de medicamente si metaboliti care se excreta prin bila folosiesc mecanisme transportoare active. Aceste modalitati de transport sunt diferite in functie de configuratia chimica a compusului eliminat, de aceea exista un sistem transportor pentru acizi organici (inclusiv pentru metabolitii glucuronoconjugati), altul pentru bazele organice si al treilea pentru anumiti steroizi si glicozide cardiotonice. Utilizazarea unui sistem transportor specific creaza posibilitatea competitiei intre diferitele molecule de acizi organici sau intre moleculele de baze, putand duce la interactiuni medicamentoase.

Micsorarea fluxului biliar poate duce la acumularea medicamentelor care se elimina prin bila.

Printre medicamentele care se elimina prin bila amintim: unele antibiotice cu importanta terapeutica - utile in infectii biliare-eritromicina, ampicilina, rifampicina, tetraciclinele, lincomicina, precum si alte medicamente ca digitoxina, chinina, tubocurarina, hormonii steroidieni, vinblastina. Unele medicamente care formeaza metaboliti glucurono-conjugati, ajunse in ficat se elimina la acest nivel prin bila secretata de hepatocit, apoi pot ajunge in intestin (prin excretie biliara), se reabsorb din intestin, realizand asfel circuitul entero-hepatic.

3. Excretia salivara

Decurge prin difuziune si este de mai mica importanta . Pentru faptul ca unele medicamente realizeaza in saliva concentratii asemanatoare cu cele din plasma, ele se pot doza din saliva (atunci cand recoltarea sangelui prezinta dificultati).

Substantele care se elimina cu secretia salivara (Hg, Pb, Bi, I, Br) pot irita mucoasa bucala provocand stomatita (in intoxicatii); ionii metalelor grele se transforma in sulfuri insolubile care precipita pe coletul dintilor formand asa numitul lizereu gingival, un simptom caracteristic al intoxicatiilor respective.

4. Excretia prin lapte

Excretia prin lapte prezinta importanta deosebita datorita consecintelor pe care le poate avea asupra sugarului, o serie de medicamente trecand prin difuziune simpla in lapte. Medicamentele  intens lipofile pot realiza concentratii in lapte chiar mai mari decat concentratia plasmatica a mamei, datorita coeficientului de repartitie favorabil acumularii in tesuturile bogate in lipide. Consecinte toxice asupra sugarului pot avea cloramfenicolul, purgativele antrachinonice, etc.

5. Eliminarea pulmonara

Are loc la nivelul alveolelor pulmonare pentru substantele volatile sau gazoase (anestezicele generale) si la nivelul secretiilor glandelor bronsice pentru ioduri, benzoati, saruri de amoniu.

Viteza eliminarii depinde de debitul ventilatiei pulmonare, debitul circulator, diferenta presiunii partiale a substantei din sange si aerul alveolar.

Cantitatea eliminata poate afecta mucoasa dand fenomene catarale - bronsita, rinita.

6. Eliminarea prin piele

Medicamentele se pot elimina prin secretie sudorala si sebacee, respectiv prin stratul cornos si fanere.

Sub forma dizolvata in secretia sudorala - pot produce leziuni iritative la nivelul pielii.

Eliminarea prin piele poate fi importanta terapeutic in cazuri speciale: de exemplu, eficacitatea griseofulvinei in micozele cutanate este in functie de depozitarea in piele si eliminarea odata cu celulele cornoase si fanerele.

De importanta toxicologica sunt mercurul si arsenul, detectabile in par timp indelungat in caz de intoxicatie.