Intoxicatia cu stricnina

INTOXICATIA CU STRICNINA

Proprietati fizice: pulbere cristalina, alba, solubila in eter si cloroform, cu gust foarte amar.

Identificare: prin proba biologica pe broasca, reactii colorimetrice si de precipitare din corpul delict, continutul gastric si sange.

Fiziopatologie: excitant medular tipic; actioneaza si excitand centrii vasomotori si respirator bulbari.

Simptomatologie: gust amar in gura, agitatie, anxietate, senzatie de sufocare, fibrilatii musculare, hipertonie a musculaturii rahisului si membrelor inferioare (tetanosul stric-ninic), contractura generalizata, opistotonus, cianoza. in timpul crizelor convulsive pot aparea jena respiratorie marcata, fracturi osoase, rupturi musculare. Trismusul lipseste intre crize. Intoxicatul este lucid, are midriaza, vede obiectele in verde (discromatopsie).

Moartea poate surveni la primul sau al doilea acces convulsiv prin paralizie respiratorie bulbara.

Tratament: nu exista antidot specific.

- in afara crizelor convulsive, spalatura gastrica sau se da intoxicatului sa ingereze solutie de permanganat de potasiu 1 %.

Intoxicatul va fi asezat intr-o camera linistita, ferit de excitanti puternici (lumina, zgomot etc.).

- Combaterea convulsiilor cu fenobarbital, 100 - 200 mg i.m.; daca acestea sunt dramatice, se administreaza i.v. barbiturice cu durata scurta de actiune.

Combaterea insuficientei respiratorii acute prin curarizare, intubatie traheala, oxi-genoterapie, respiratie artificiala.

Administrarea de perfuzii glucozate pentru accelerarea eliminarii toxicului prin diureza.