PIODERMIA
STAFILOCOCICǍ
Infectia tegumentului superficial cu S. Aureus se dezvolta de obicei
dupa primele zile de viata, in contrast cu boala veziculara
congenitala, care de obicei este prezenta la nastere. Ele pot fi
bule, cruste sau pustule. Leziuniile tipice sunt vezicule mici sau pustule sau
bule mari fragile pline cu lichid limpede, turbulent sau purulent. Ele se rup usor
lasand o zona descoperita, rosie, umeda adesea cu o
crusta superficiala. Se dezvolta de obicei vezicule si
pustule in zona scutecului, axilei si pielea periombilicala; cu toate
acestea se pot dezvolta in orice loc de pe corp. Cand pielea descuameaza in
straturi mari, se poate suspecta sindromul crustei stafolococice cutanate.
Diagnosticul se pune pe baza coloratiei Gram si culturii din lichidul
vezicular, ce poate face diferenta dintre aceasta eruptie
si impetigoul streptococic sau alte boli buloase din perioada neo-natala.
Hemoculturile trebuie recoltate inainte sa se administreze terapia
antibiotica. Cei ce vin in contact cu nou-nascutii precum si
personalul medical ar trebui sa fie investigati de o sursa de infectie
la nivelul organismului. Copii ar trebui pusi intr-un loc izolat si
observati cu atentie pentru a depista precoce semnele unei septicemii.
Compresele din solutii saline local si
antibioticele pe cale sistemica; alese pentru a acoperi etiologia
principala, sunt indicate pana cand rezultatele culturii sunt
disponibile. Terapia inlocuitoare cu lichide si electroliti poate fi
necesara daca boala e extinsa. Recuperarea e de obicei completa
in cateva zile si nu lasa nici o cicatrice.
