CRIMINOLOGIE - NOTIUNI GENERALE

1. Criminologia si domeniul sau de cercetare: privire istorica, originea criminologiei, evolutie

􀂾 Originea criminologiei

Stiinta criminologiei are origini tot atat de indepartate ca si celelalte stiinte sociale. Criminologia, ca stiinta, a aparut in secolul al XIX-lea, o data cu publicarea monografiei medicului italian Cesare Lombroso, Omul delincvent. Acesta este considerat a fi „parintele criminologiei moderne”, insa unele opinii mai recente considera ca stiinta criminologiei a aparut cu un secol mai devreme, sub influenta iluminismului. Astfel, un rol important il au lucrarile reprezentantilor scolii clasice de drept penal Cesare Bonesana Beccaria si Jeremy Bentham, care sunt considerati a fi si intemeietorii criminologiei clasice, datorita noii viziuni asupra criminologiei.

In perioada iluminismului, caracterizat prin deschiderea spre om, prin sustinerea ideii vointei libere si rationalitatii individului, apar primele interpretari laice ale comportamentului criminal. In secolul al XVIII-lea, Cesare Beccaria (1737-1794) a sustinut, ca exponent al iluminismului, ca actiunile indivizilor presupun responsabilitate, adica alegerea intre bine si rau, de aceea sanctiunile nu trebuie sa fie excesive, ci adecvate faptei.

El cere abolirea pedepsei capitale si a sanctiunilor fizice. In cartea sa Despre delicte si crime, el sustine necesitatea ca legile sa fie accesibile.

Ca fondator al Scolii clasice de criminologie, contribuie la nasterea sistemelor moderne de justitie.

Criminologia clasica are urmatoarele trasaturi:

- centrarea studiului criminologic asupra faptei comise;

- considerarea liberului arbitru ca fundament al oricarei actiuni umane;

- proportionalizarea pedepsei in raport cu gravitatea faptei.

Ulterior, cercetarile privind crima, criminalul si criminalitatea capata un caracter constant ca urmare a influentei curentului pozitivist, a studiilor statistice ale fenomenului, a aparitiei clinicilor de psihiatrie, a studiilor din penitenciare asupra detinutilor.

Astfel, apare criminologia pozitivista, care se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- centrarea studiului criminologic asupra faptuitorului;

- determinismul, ca fundament al actiunii umane;

- proportionalizarea pedepsei in functie de periculozitatea faptuitorului.

Reprezentanti: Cesare Lombroso, Enrico Ferri, Raffaele Garofalo, Adolphe Quetelet, Andre-Michel Guerry etc.

􀂾 Evolutia criminologiei

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, criminologia a aparut sub forma unor capitole in cadrul altor discipline cum ar fi: antropologia criminala, psihologia criminala, sociologia criminala, fara a fi o disciplina autonoma.

Pe plan international, un rol important in dezvoltarea criminologiei l-au avut anumite organisme care au fost create pentru cercetari in acest domeniu. Dintre acestea amintim Societatea Internationala de Criminologie, precum si o serie de organisme din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite si Consiliului Europei (Comisia interguvernamentala pentru prevenirea criminalitatii si justitiei penale, UNICRI, UNAFRI, CICC, CDPC etc.). In Romania au fost infiintate Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, afiliata la Societatea Internationala de Criminologie, precum si Institutul National de Criminologie (2003).

2. Formarea criminologiei ca stiinta: criminologiile specializate, criminologia generala

􀂾 Criminologiile specializate

Studiile aprofundate efectuate in domeniu intre cele doua razboaie mondiale au determinat acumularea unor cunostinte privind fenomenul criminalitatii, precum si un inceput de specializare pe plan profesional.

Aceasta a determinat o desprindere a capitolelor care se ocupau de studiul criminalitatii din cadrul diferitelor discipline si formarea unor criminologii specializate: criminologie sociologica, psihologica, etc.

􀂾 Criminologia generala

Ulterior, se produce o unificare a criminologiilor specializate intr-o criminologie generala, care nu este un inventar al criminologiilor specializate si nici o „superstiinta”. Este o abordare a problematicii criminalitatii din perspectiva integratoare biopsihosociolegala.

Pentru a demonstra faptul ca criminologia este o stiinta de sine statatoare trebuie sa aratam ca ea are un obiect propriu de studiu, scop, functii si metode de cercetare proprii.