Fotografia judiciara operativa

Fotografia judiciara operativa

§1. Procedee de fotografiere la fata locului

Fotografia judiciara cu caracter operativ - executata cu prilejul cercetarii locului faptei sau in imprejurari similare - de catre chiar organele de urmarire penala, in primul rand de catre politie, se inscrie printre procedeele importante de fixare a rezulta­telor cercetarii, reprezentand un auxiliar pretios al procesului-verbal. in cazurile deosebi­te, cum sunt omorul, accidentele rutiere, navale, aeriene, incendiile, exploziile soldate cu victime omenesti, talhariile s.a. cercetarea la fata locului nu mai poate fi conceputa fara executarea de fotografii, carora li se adauga inregistrari video analogice sau digitale.

In literatura de specialitate s-a subliniat importanta respectarii cu strictete atat a cerintelor tehnice privitoare la obtinerea unor imagini de buna calitate, cat si a regulilor impuse de necesitatea evidentierii tuturor imprejurarilor, detaliilor sau urmelor ce pot avea o semnificatie anumita in solutionarea cauzei.

Procedeele de fotografiere aplicate la fata locului includ: fotografia de orientare, fotografia-schita, fotografia obiectelor principale, fotografia de detaliu, fotografia urmelor si masuratorile fotografice^.

Fotografia de orientare.  Fotografia de orientare serveste la fixarea imagi­nii intregului loc al faptei, intr-un ansamblu de puncte de reper sau de orientare, de natura sa permita identificarea zonei in care s-a savarsit infractiunea, ori a avut loc un eveniment cu implicatii juridice. Totodata, prin fotografia de orientare se urma­reste surprinderea acelor aspecte capabile sa ofere o anumita imagine asupra raportului dintre locul propriu-zis al faptei si zona inconjuratoare, cum sunt, de pilda, distantele pana la constructiile sau alte puncte de reper din apropiere, drumu­rile de acces, posibilitatile de vizibilitate etc.

in ipoteza fotografiilor executate in locuri deschise, punctele de orientare pot fi ansambluri de cladiri, constructii uzinale, poduri, diverse indicatoare, borne kilometrice, in general orice element cu o prezenta si infatisare stabila in zona.

In cazul locurilor inchise, fotografia de orientare va surprinde exteriorul cladirii, inca­drat in diverse puncte de reper, determinate de particularitatile constructiilor invecinate, ale strazii in ansamblul sau etc.

Pentru executarea fotografiei de orientare se apeleaza cu precadere la obiectivele cu un unghi de poza mare (obiectivele superangulare si obiectivele rotative), fara a se exclude insa posibilitatea folosirii unor obiective normale. Uneori pot fi folosite si teleobiective, daca conditiile de la fata locului o impun. De exemplu, in cazul unor incendii sau explozii, cand fotografierea se executa de la distanta apreciabila, pentru a nu pune in pericol membrii echipei de cercetare.

Aparatul de fotografiat se situeaza cat mai sus, in unele cazuri recurgandu-se inclusiv la fotografii aeriene. Punctul din care se fotografiaza sau punctul de stafie, precum si conditiile de iluminare (naturala sau artificiala) trebuie sa asigure redarea clara si corecta a ansamblului locului faptei si a punctelor de orientare.

Fotografia-schita. Fotografia-schita este destinata redarii, in exclusivitate, a intregului loc al faptei, cu tot ce are el mai caracteristic. De regula, fotografia se executa cu aparatul situat la inaltimea medie a ochilor (cea. l,60m). Fotografiile schita cuprind mai multe variante, potrivit procedeelor de executie¹.

Fotografia-schita unitara, in care este redata totalitatea locului faptei intr-un singur cadru. Aceasta presupune, printre altele, alegerea punctului de statie si a obiectivului cu distanta focala convenabila surprinderii totalitatii sau marii majoritati a elementelor caracteristice si, indeosebi, a obiectelor principale.

Fotografia-schita panoramica, apreciata de unii autori ca o varianta a fotografiei de orientare², este, in fond, o alternativa la redarea unitara a locului faptei, in ipoteza in care acesta ocupa o suprafata mare, imposibil de redat intr-o singura fotografie, chiar folosindu-se un obiectiv superangular, intrucat nu vor aparea in imagine toate detaliile, ce pot prezenta interes in clarificarea cauzei. Fireste ca nu trebuie exclusa posibilitatea executarii unor fotografii de orientare prin procedeul panoramarii.

La randul ei, fotografia panoramica se clasifica in

• fotografia panoramica liniara, in care aparatul se deplaseaza paralel cu locul faptei, distanta dintre doua puncte de statie stabilindu-se in functie de unghiul de poza al obiectivului;
• fotografia panoramica circulara, realizata prin luarea de imagini, prin rotirea aparatului situat intr-un punct de statie central. Unghiul de rotire se raporteaza la unghiul de poza

Fotografia schita pe sectoare presupune redarea pe portiuni a locului faptei, in conditii similare de iluminare, cu acelasi obiectiv si la aceeasi scara. Procedeul se aplica in locurile compartimentate (de exemplu apartamente), unde nu se poate executa o fotografie unitara.

Fotografia schita incrucisata se executa cu aparatul situat succesiv in puncte diferite sau diametral opuse, in scopul inlaturarii dintr-o imagine a asa-numitelor „zone oarbe'.

Eseu: Apararea posesiei prin actiuni posesorii - actiunea posesorie generala sau in complangere Referat: Efectele regimului matrimonial

Fotografia obiectelor principale. Modalitatea de fotografiere a obiectelor principale consta in fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt in legatura sau care reflecta urmele si consecintele faptei infractionale. Din categoria mentionata pot face parte corpul victimei unei omucideri, armele si instrumentele folosite Ia savarsirea infractiunii, obiectele purtatoare de urme, inclusiv urmele ca atare. Fotografia obiectelor principale se executa, de regula, in faza statica a cercetarii la fata locului.

Precizam ca fotografia obiectului principal va trebui dublata de o fotografie care va reda pozitia acestui obiect in ansamblul campului infractional, precum si in raport de pozitia sau destinatia fata de alte obiecte principale. Uneori, acest aspect este neglijat in practica. Asa se explica de ce, in anumite imprejurari, din fotogramele reprezentand obiecte purtatoare de urme de maini, nu rezulta, de pilda, ca paharul din imagine, purtator al unor urme de maini, exista si era plasat intr-un anumit loc al incaperii, in care a fost savarsita fapta.

Fiecare obiect trebuie astfel fotografiat, incat imaginea sa redea elementele si detaliile sale caracteristice de identificare. Aceasta impune ca fotografierea sa se efectueze dintr-un plan perpendicular pe obiect, cu o iluminare adecvata (directa sau laterala) si prin marcarea obiectului cu un numar. De asemenea, langa obiectele principale sau intre acestea, daca este posibil, se asaza o unitate de masura (rigla, centimetru, banda gradata), pentru aprecierea dimensiunilor si a distantelor si raportului de pozitie dintre obiecte.

Fotografia de detaliu. Fotografiile de detaliu sunt specifice fazei dinamice a cercetarii Ia fata locului, in care este permisa deplasarea sau modificarea pozitiei obiectelor in vederea punerii in evidenta a detaliilor caracteristice, a urmelor, precum si a localizarii lor pe suprafata obiectului. Detaliile sunt fotografiate din apropiere, cu o unitate de masura langa detaliu, la o scara cat mai mare si cu sursele de lumina dispuse lateral si in spatele aparatului de fotografiat, astfel incat prin jocul umbrelor sa fie evidentiate detaliile caracteristice, posibil de exploatat in procesul identificarii.

Fotografia de detaliu trebuie inteleasa intr-un sens mult mai larg, intrucat ea acopera o arie destul de cuprinzatoare de domenii care se interfereaza. De pilda, cel putin sub raport tehnic criminalistic, este greu de facut o distinctie neta intre fotografia de detaliu si fotografia propriu-zisa a urmelor.

Pentru executarea unei fotografii de detaliu se vor alege:

• un obiectiv cu caracteristici optice adecvate marimii detaliului;
• filme cu sensibilitate cromatica, putere de contrast si de rezolutie mare;
• filtre pentru punerea in evidenta a detaliilor cu o culoare apropiata de nuanta de culoare a fondului;
• surse de lumina artificiala sau ecrane pentru dirijarea luminii naturale

In ipoteza folosirii de materiale fotosensibile color, utilizate din ce in ce mai des in fixarea rezultatelor cercetarii la locul faptei, pe langa caracteristicile lor genera­le, este necesar sa se aiba in vedere corelarea lor cu tipul de iluminare (naturala sau artificiala).

Sunt relativ frecvente imprejurarile in care fotografia de detaliu se interfereaza cu macrofotografia, destinata unor mariri de pana la lOx. Pentru aceasta se recurge la montarea de inele intermediare, intre obiectiv si camera obscura, fotografia putandu-se efectua de la o distanta de ordinul centimetrilor. De exemplu, in proce­sul de fixare fotografica a urmelor de maini intereseaza, printre altele, redarea clara a caracteristicilor de identificare.

Procedeul, pe langa aplicabilitatea generala, isi gaseste un rol particular in fixa­rea acelor detalii dispuse pe suprafete sau obiecte imposibil de transportat in labo­ratoarele criminalistice (autovehicule, instalatii industriale, ziduri etc).

1.5. Procedee speciale de fotografiere la fata locului. Procedeele speciale de fotografiere includ mai multe categorii de fotografii, al caror scop si mod de efectuare au impus conturarea lor distincta in ansamblul fotografiilor executate la fata locului¹.

Intr-o prima categorie se afla procedeele de fotografiere a urmelor, cum sunt cele de maini, de picioare. O alta categorie priveste procedeele de fotografiere a armelor, instrumentelor de spargere si a urmelor lor.

Pentru fotografierea urmelor trebuie respectate conditiile tehnice mentionate anterior. Fireste ca fotografierea se face dupa revelarea urmelor, in primul rand a celor latente, dar si a celor a caror nuanta nu se distinge de culoarea fondului.

Aparatul de fotografiat se instaleaza intr-o pozitie plan paralela cu urma, mijlocul material de proba sau alt obiect cu posibila semnificatie in caz. Sursele de lumina se dispun direct si lateral pentru evidentierea, prin jocul umbrelor, a caracteristicilor de identificare, cum ar fi, de pilda, cazul urmelor de adancime². De asemenea, nu trebuie omisa dispunerea unei riglete centimetru (in vederea masurarii pe fotograma), mai ales langa instrumentele si obiectele fotografice, dar si langa urmele de o anumita marime (urme de picioare, de mijloace de transport etc).

Referiri la acest gen de fotografii se vor face si in capitolele consacrate cercetarii fiecareia dintre categoriile de urme mentionate. Ne vom opri insa, mai jos, asupra unei categorii importante de procedee si anume

Fotografia digitala. Aceasta metoda moderna de fixare a imaginilor fotografice, in care locul peliculei fotosensibile il ia tehnica de calcul, largeste efectiv posibilitatile de investigare a scenei infractiunii.

Astfel, revelarea si fixarea fotografica a urmelor se realizeaza in conditii mai bune si mai sigure, prin vizualizarea directa a urmei, selectandu-se cea mai buna imagine care poate fi usor prelucrata prin tehnicile informatice (marite, selectate, contrastate etc).

Mai mult, prin cuplarea aparatului digital cu un aparat telefonic de tipul celula­rului, imaginea poate fi transmisa direct la laboratoarele politiei, care pot prelucra rapid urma, tot cu ajutorul tehnicii de calcul. De exemplu, o urma digitala, revelata la fata locului, poate fi transmisa si prelucrata prin sistemul AFIS-2000, identifica­rea fiind posibila intr-un interval de cateva minute.

Procedeele de fotografiere a cadavrelor. In orice imprejurare in care la fata locului se gaseste un cadavru, indiferent de cauza si natura mortii (omucidere, sinucidere, accident), se impune efectuarea de fotografii pentru redarea pozitiei corpului, a starii imbracamintei, a leziunilor vizibile in acel moment, a distantei si raportului de pozitie cu obiectele din apropiere.

Regula generala este aceea potrivit careia, in ipoteza mortii violente, cadavrele sa fie fotografiate in pozitia si starea in care au fost gasite, nefiind permisa nici o modificare.

Potrivit acestei reguli generale, se va efectua o fotografie cu aparatul dispus deasupra cadavrului, intr-o pozitie plan paralela, care sa permita fixarea imaginii intregului corp; totodata, se vor efectua mai multe fotografii din partile laterale (fotografii incrucisate), evitandu-se, in masura posibilitatilor, fotografiile dinspre cap si picioare, pentru prevenirea deformarilor suparatoare date de perspectiva. Daca acest lucru nu este totusi posibil, fotografiile se vor executa de la o distanta ceva mai mare si cu aparatul cat mai ridicat. Sursele de lumina se dispun frontal si lateral, pentru inlaturarea umbrelor.

Pe langa regula generala, in functie de specificul situatiei, mai pot fi avute in vedere urmatoarele reguli:

• Cadavrele dezmembrate sunt fotografiate in doua etape: mai intai se fotografiaza fiecare parte in locul si in pozitia in care se afla, apoi se foto­grafiaza intregul corp refacut.
• Cadavrele inecatilor sunt fotografiate o data in apa, daca asa au fost gasite, si imediat dupa scoatere, pentru a nu risca aparitia procesului de putrefac­tie, indeosebi la temperaturi ridicate.
• Cadavrele spanzurate sau in pozitia sezand sunt fotografiate din fata, din spate si din partile laterale. La spanzurati se va insista asupra nodului si santului de spanzurare.
• Cadavrele carbonizate, dupa fotografierea in starea in care au fost gasite, vor fi asezate pe o suprafata alba (hartie sau cearsaf), pentru a se obtine suficient contrast si fotografiate cu ajutorul unei lumini puternice.
• Cadavrele inghetate vor fi, de asemenea, fotografiate in starea initiala, precum si dupa dezghetarea la temperatura camerei.

1.8. Masuratori fotografice. Masuratorile fotografice executate la fata locului sunt procedee de natura sa permita stabilirea dimensiunilor si distantei dintre diversele obiecte aflate in campul infractional, pe fotografiile executate cu prilejul cercetarii locului faptei.

Masuratoarea fotografica cu ajutorul riglei gradate sau fotografia bidimensionala¹ face parte dintre metodele utilizate frecvent in determinarea dimensiunilor liniare ale urmelor si obiectelor. Langa una sau doua din laturile obiectului (de exemplu, langa latura interioara a urmei de picior) se asaza o rigla gradata sau un metru flexibil (centimetru).

Rigla se asaza paralel si cat mai aproape de obiect. Totodata, ea va fi in acelasi plan cu suprafata masurata. Astfel, daca se masoara o urma de adancime, centimetrul va fi adus la nivelul urmei prin presare sau prin saparea unui santulet, alaturi de urma, in functie de plasticitatea solului. Aparatul de fotografiat se instaleaza perpendicular pe urma. Iluminarea laterala sau din spatele aparatului va asigura redarea clara a tuturor detaliilor urmei sau obiectului.

Masuratoarea fotografica cu ajutorul benzii gradate constituie un procedeu folosit curent si cu rezultate bune in cercetarile de la fata locului. Se apli­ca pentru determinarea distantei dintre obiecte, mai ales daca sunt dispuse in profunzime, ca si pentru redarea dimensiunilor obiectelor sau urmelor mai mari, cum sunt urmele de franare ale autovehiculelor. Metoda se aplica in momentul executarii fotografiilor schita si a fotografiilor obiectelor principale.

Banda metrica confectionata din material plastic, lata de lOcm si cu lungime de pana la lOm, este impartita, in majoritatea cazurilor, in segmente de lOcm, colorate alternativ in alb si negru, uneori numerotate. Segmentul este un multiplu al distan­tei focale a aparatului (de exemplu, in cazul distantei focale de 5cm, segmentul de lOcm reprezinta dublul acesteia). Banda este intinsa pe jos, paralel cu axa optica a aparatului dintr-un punct situat exact sub obiectivul aparatului, punct determinat cu ajutorul firului de plumb^.. .

Alaturi de aceasta metoda se mai poate folosi metoda jaloanelor gradate (dispuse in profunzime din 10 in 10m), sau metoda plansetei cu laturi egale, respectiv o plansa patrata, cu latura de Im, asezata la marginea de jos a cadrului fotografiat, care va aparea la baza fotografiei.

Masuratorile tridimensionale se pot face prin folosirea unor plansete speciale, prin stereofotografie, cu aparate avand doua obiective, precum si pe fotografii executate ocazional. Aceste procedee sunt aplicate de specialistii fotografi ai organelor judiciare.

in viitor, masuratorile tridimensionale vor beneficia de aportul holograjiei, imaginile obtinute cu ajutorul radiatiei laser permitand o vizualizare spatiala din mai multe unghiuri.